16,813 matches
-
pentru un al cincilea mandat, cel mai lung din istoria Bostonului. Consiliul Boston City este ales la fiecare doi ani. Există nouă locuri de district, fiecare ales de către locuitorii din circumscripția respectivă, prin vot uninominal, și patru locuri mari. Fiecare alegător votează de până la patru ori pentru consilieri mari, cu nu mai mult de un vot pentru fiecare candidat. Candidații cu cele mai multe voturi sunt aleși. Președinte al consiliului orașului este ales de către consilierii din cadru. Comisia școlară pentru școlile publice Boston
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
de Vest adoptaseră parlamente bicamerale până la sfârșitul secolului al XIX-lea, în 1906, finlandezii au adoptat un parlament unicameral, iar femeile au fost incluse în votul universal. Toți adulții finlandezi au primit drept de vot, ceea ce a crescut numărul de alegători de la 126.000 la 1.273.000. În curând, aceasta a adus circa 50% din voturi social-democraților. Țarul și-a recâștigat autoritatea după criza revoluționară din 1905, și-a redovândit rolul de Mare Duce al Finlandei și, în a doua
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
PSD și PCR pentru clarificarea problemei alegerilor. Ședința s-a ținut într-adevăr într-un imobil din str. Amzei nr. 4, Constantin Titel Petrescu declarând hotărârea partidului: “Mergând singuri în alegeri, Partidul Social Democrat continuă tradiția sa, prezentând-se în fața alegătorilor cu programul său propriu. El va folosi alegerile pentru a propaga în mase ideile socialiste și metodele sale de acțiune, distincte de ale celorlalte organizații politice”. Hotărârea Biroului Politic al PSD a creat o situație penibilă pentru comuniști. Însa PCR
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
a avut vreodată după 1944 majoritatea în parlament. Actualul guvern este bazat, evident, pe o alianță. Ca urmare a alegerilor pentru consiliile locale din 1994, partenerii coaliției guvernamentale, partidul conservativ, Partidul Independenței (PI), și Partidul Social-Democrat (PSD) au pierdut suportul alegătorilor în întreaga țară, incluzând capitala Reykjavik, care fusese tradițional "bastionul" Partidului Independenței. Din aprilie 1995, după alegerile parlamentare, în care a pierdut patru locuri, din totalul celor 63 ale Althing-ului, coaliției PI - PSD i-a rămas controlul parlamentului, dar cu
Politica Islandei () [Corola-website/Science/302871_a_304200]
-
sau sistemele de vot întâlnite în întreaga lume sunt strâns legate sistemele de partide din țara luată in considerare. Sistemele de vot reprezintă mecanismul prin care se selectează reprezentanții unei grupări cărora li se deleagă autoritatea de a-și reprezenta alegătorii și de a lua decizii în numele și pentru aceștia din urmă. În cadrul democratic de analiză a procesului electoral se întâlnesc două mari tipuri de sisteme de vot: sistemul electoral majoritar și sistemul electoral cu reprezentare proporțională. În genere, sistemul electoral
Sistem de vot () [Corola-website/Science/303335_a_304664]
-
puse în joc în circumscripția respectivă. Cei care pierd, deci, nu vor fi reprezentați, chiar dacă numărul lor depășește 50%. Acest lucru se poate întâmpla când regula câștigării este majoritatea relativă. De exemplu, Candidatul X obține în urma alegerilor 37% din opțiunile alegătorilor, fiind plasat pe primul lor în circumscripția uninominală respectivă. El va primi toate mandatele, chiar dacă 63% din totalul alegătorilor nu își regăsesc opțiunile reprezentate de Candidatul X. Sistemul electoral majoritar este foarte competitiv, generând antagonismul părților. Nu se poate vorbi
Sistem de vot () [Corola-website/Science/303335_a_304664]
-
Acest lucru se poate întâmpla când regula câștigării este majoritatea relativă. De exemplu, Candidatul X obține în urma alegerilor 37% din opțiunile alegătorilor, fiind plasat pe primul lor în circumscripția uninominală respectivă. El va primi toate mandatele, chiar dacă 63% din totalul alegătorilor nu își regăsesc opțiunile reprezentate de Candidatul X. Sistemul electoral majoritar este foarte competitiv, generând antagonismul părților. Nu se poate vorbi de o colaborare a partidelor sau a liderilor într-un astfel de sistem. Si pentru că majoritatea populației rămâne nereprezentată
Sistem de vot () [Corola-website/Science/303335_a_304664]
-
forme distincte de organizare: Sisteme RP pe liste de partid, sisteme RP forma mixtă membru proporțională și sisteme RP cu vot unic transferabil. Sisteme RP pe liste de partid: sunt caracteristice Europei de Vest și Europei Centrale și de Est. Alegătorii votează una din listele propuse de partide în circumscripții plurinominale, iar locurile se atribuie în funcție de procentele obținute. Redistribuirea resturilor se face prin metoda d’Hont. Distorsionare există și în cazul acestui sistem de vot și ea este dată de existența
Sistem de vot () [Corola-website/Science/303335_a_304664]
-
formulei de calcul P= 75%:(M+1) unde M este magnitudinea medie a circumscripției. Sistemele RP formă mixt membru proporțională este așa cum îi spune chiar denumirea o formă mixtă care combină listele de partid cu elemente ale sistemul majoritar. Fiecare alegător are la dispozitie 2 voturi: unul se acordă unei liste din cele propuse de partide și celălalt se acordă unui candidat la fel ca în sistemul majoritar. Resturile se atribuie după liste. Sistemul se poate întâlni în Germania unde 50
Sistem de vot () [Corola-website/Science/303335_a_304664]
-
Germania unde 50% din candidați se aleg pe liste și 50% în circumscripții uninominale, sau în Italia unde ¾ se aleg prin metoda pluralității și ¼ pe liste. Sisteme RP cu Vot unic transferabil este un sistem întâlnit în Irlanda și Malta. Alegătorii au în față liste propuse de partide. Ei aleg lista partidului care le reprezintă opțiunile și apoi, ordonează cu pixul candidații din lista respectivă.
Sistem de vot () [Corola-website/Science/303335_a_304664]
-
hotărî politicile de urmat pe baza dreptății, nu pe baza petrolului. Mai mult, când au fost chemați diplomații din Orientul Mijlociu să-l consilieze pe Truman și ei au promovat punctul de vedere al arabilor, Truman le-a spus că între alegătorii săi se numără prea puțini arabi. Formatorii de politici americani din anii 1947-1948 au căzut de acord că cel mai important obiectiv de politică externă este restrângerea expansiunii sovietice în contextul începutului Războiului Rece. Din perspectiva a numeroși oficiali, Palestina
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
oprit și ele din sondaje mult înainte de data alegerilor de la 2 noiembrie— în septembrie, iar Crossley și în octombrie—acestea nemăsurând perioada în care Truman l-ar fi depășit pe Dewey. În final, Truman și-a păstrat baza sa de alegători progresiști din Midwest, a câștigat mare parte din statele Sudului în ciuda platformei pentru drepturile civile, și a obținut câteva victorii la limită în câteva state critice, între care Ohio, California și Illinois. La numărătoarea finală, președintele și-a asigurat 303
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
l-a obligat pe Bismark să părăsească postul de cancelar în martie 1890. Partidul Social Democrat din Germania (SPD) s-a dezvoltat până la a deveni cel mai puternic partid socialist din lume, cucerind în ianuarie 1912 o treime din voturile alegătorilor pentru "Reichstag" (palamentul imperial). Totuși, guvernul a rămas in mâinile unor coaliții conservatoare succesive sprijinite de liberalii de dreapta sau de clericii catolici și dependente în mare măsură de bunăvoința kaizerului. Echilibrul european instabil al puterii a fost distrus în
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
Yuma, și alte mici localități. Un sistem de cale ferată ușoară denumit Valley Metro Rail a fost deschis în Phoenix; el leagă centrul Phoenixului cu orașele Mesa și Tempe. Sistemul a fost inaugurat oficial în decembrie 2008. În mai 2006, alegătorii din Tucson au aprobat Planul de Transport Regional (un program complex de îmbunătățire a rețelei de transport, străzi și tramvaie), finanțat printr-o creștere cu o jumătate de cent a taxei pe vânzări. Elementul central al acestui plan este un
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
scria în studiul său din 2011 că noul președinte nu a făcut prea multe în primul an de președinție pentru a modifica politicile lui Johnson. Nixon era mult mai interesat de politica externă decât de cea internă, dar considera că alegătorii tind să se concentreze pe propria lor situație financiară, și că situația economică se constituie într-o amenințare la adresa realegerii sale. Ca parte a vederilor sale denumite „”, a propus acordarea de granturi statelor, dar aceste propuneri s-au pierdut în
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
ideile . Politica de mediu nu fusese o problemă semnificativă la alegerile din 1968; candidaților rareori li se cereau părerile pe această temă. El a observat că prima Zi a Pământului din aprilie 1970 a generat un val de interes al alegătorilor pe această temă, și a încercat să profite de el în folosul său; în iunie, el a anunțat înființarea (EPA). Nixon a deschis noi drumuri discutând politica ecologică pentru prima oară în cadrul ; alte inițiative susținute de Nixon au fost și
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
independență a Carolinei de Sud. Un stat în considerare Convenția de secesiune a fost deschisă în Austin pe 28 ianuarie 1861. La data de 1 februarie, printr-un vot de 166-8, Convenția a adoptat o Ordonanță de secesiune din Statele Unite. Alegătorii texani au aprobat această ordonanță în 23 februarie 1861. Texas s-a alăturat Statelor Confederate ale Americii.Guvernatorul statului Texas,unionist a fost Sam Houston.În dorința de a nu agrava situația, Houston a refuzat două oferte din partea președintelui Lincoln
Texas () [Corola-website/Science/303610_a_304939]
-
reforma a dus la apariția unei puternice opoziții politice. Democratizarea vieții politice a deschis căile manifestării acestor nemulțumiri, candidații antireformiști câștigând un număr în creștere de voturi, în fruntea acestora aflându-se cei ai Partidului Comunist și ai aliaților săi. Alegătorii ruși, care votau pentru partidele de opoziție și care respingeau reformele economice, tânjeau după stabilitatea și confortul personal din epoca sovietică. Era vorba de grupurile sociale care se aflaseră printre beneficiarii principali ai politicilor prețurilor și veniturilor controlate de stat
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
pe Elțin ca pe un bețiv ticălos, iar pe Ziuganov ca pe un pas înapoi către epoca totalitaristă sovietică. În fața amenințării lui Iavlinski, echipa electorală a lui Elțin au hotărât schimbarea tonului discursului șefului lor, pentru a-i convinge pe alegătorii din clasa de mijloc că Eltin este singurul capabil să învingă amenințarea comunistă. În scurtă vreme, alegerile au devenit o cursă în doi, în care Ziuganov a văzut că, în ciuda unui avans inițial important, în lipsa mijloacelor materiale și mediatice ale
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
comunistă. În scurtă vreme, alegerile au devenit o cursă în doi, în care Ziuganov a văzut că, în ciuda unui avans inițial important, în lipsa mijloacelor materiale și mediatice ale oponentului său, pierde pe timp ce trece teren. Prezența la vot a alegătorilor în primul tur de scrutin de pe 16 iunie a fost de 69,8% din totalul populație cu drept de vot. Rezultatele primului tur de scrutin au fost: Cum nici un candidat nu a câșigat majoritatea necesară în primul tur de scrutin
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
al Consiliului de Securitate. Tacticile echipei lui Eltin s-au dovedit bine alese. În al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, Elțin a obținut 53,8% din voturi, în vreme ce Ziuganov numai 40,3%, 5,9% dintre voturi fiind anulate. Alegătorii din Moscova și Sankt Petersburg (fostul Leningrad) au asigurat împreună peste jumătate dintre voturile lui Elțin, dar acesta a obținut un sprijin major și din partea alegătorilor din marile orașe din Munții Ural și din Siberia. Ziuganov a câștigat majoritatea voturilor
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
8% din voturi, în vreme ce Ziuganov numai 40,3%, 5,9% dintre voturi fiind anulate. Alegătorii din Moscova și Sankt Petersburg (fostul Leningrad) au asigurat împreună peste jumătate dintre voturile lui Elțin, dar acesta a obținut un sprijin major și din partea alegătorilor din marile orașe din Munții Ural și din Siberia. Ziuganov a câștigat majoritatea voturilor în zona industrială din sudul Rusiei. Sudul Rusiei a devenit cunoscută ca "centura roșie", rămânând fieful comuniștilor de la destrămarea Uniunii Sovietice până în prezent. În ciuda faptului că
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
Democrat (PSD). La alegerile locale din 1 iunie 2008, Gheorghe Nichita a candidat pentru un nou mandat de primar al municipiului Iași și a obținut 44,57% din totalul voturilor valid exprimate, aflându-se pe locul I în topul preferințelor alegătorilor . În turul ÎI de scrutin din 15 iunie 2008, Gheorghe Nichita s-a înfruntat cu europarlamentarul Dumitru Oprea și a obținut un procentaj de 54,2% din voturile ieșenilor, câștigând un nou mandat de primar .La alegerile locale din 2012
Gheorghe Nichita () [Corola-website/Science/303926_a_305255]
-
totalul voturilor exprimate, iar pe locul doi s-a clasat primarul Sibiului, Klaus Iohannis, cu 2.881.406 voturi, reprezentând 30,37% din totalul voturilor exprimate. Deoarece nici un candidat nu a obținut un scor de 50% plus 1 din totalul alegătorilor înscriși pe listele electorale, a avut loc al doilea tur de scrutin, la data de 16 noiembrie 2014. Înainte de turul al doilea al prezidențialelor, au avut loc în diferite orașe din România multiple demonstrații populare împotriva lui Ponta, el fiind
Victor Ponta () [Corola-website/Science/303931_a_305260]
-
în apele Oceanului Indian". Jirinovski este cunoscut și pentru îndemnurile la folosirea armei nucleare împotriva adversarilor Rusiei. În vreme ce unii dintre observatori considerau aceste comentarii ca un efort jalnic de captare a bunăvoinței naționaliștilor, nefiind nimic mai mult decât praf în ochii alegătorilor, occidentalii au fost consternați să constate că, în 1996, cu câteva luni înaintea alegerilor prezidențiale, Jirinovski era al doilea în preferințele electoratului rus, în urma candidatului Partidului Comunist, Ghennadi Ziuganov și înaintea lui Boris Elțin. Până la final, Jirinovski s-a plasat
Vladimir Jirinovski () [Corola-website/Science/304333_a_305662]