16,386 matches
-
în 1871, Germania își va exercita dominația asupra Europei timp de două decenii, sub abila cârmuire a lui Bismarck 432. În această Europă cu preponderență germană (1871-1890), crizele din Balcani și rivalitățile coloniale i-au permis lui Bismarck să devină arbitrul continentului. Hotărât să interzică Franței orice război de revanșă, cancelarul german s-a preocupat de izolarea ei. Neliniștit de refacerea rapidă a acesteia, gândindu-se că Germania are nevoie de timp pentru a-și consolida unitatea, Bismarck trebuia să facă
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
mijloc de protecție contra presiunilor Rusiei, manifestate mai ales în 1877-1878. Tripla Alianță a rezolvat conflictul mai vechi dintre Germania și Austro-Ungaria, menținând deschisă rivalitatea franco-germană. În acest fel, neînțelegerile și slăbiciunile celorlalte puteri europene au făcut din Germania bismarckiană arbitrul Europei până în 1890. Germania dorea să regleze problemele sale cu Franța, de care se simțea amenințată după războiul din 1870-1871. În această încercare, Germania căuta aliați cu care să nu rivalizeze, așa cum era de pildă cazul Marii Britanii în problema coloniilor
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de intemperii. Nu are frămîntări interioare asupra dificultăților ridicate de procesul de creație, ceea ce îl preocupă sînt "Condițiile exterioare ale stării de a scrie" (E.S.). Criticul propune o bună comparație, prin care îl creionează întocmai pe poetul Lăcrămioarelor: "cum un arbitru al eleganței nu acceptă în ruptul capului să iasă cu o cravată care nu se potrivește întocmai cu nuanța costumului, tot astfel poetul nu pune mîna pe toc dacă soba nu trage cum trebuie, dacă ora nu este potrivită". Lirica
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fie invers. Stratagema balcanică prin care în 1859 am driblat prevederile "legislației europene", forțând printr-un artificiu unirea celor două principate, a avut, și continuă să aibă și azi, un efect normativ pentru modul în care acceptăm regulile stabilite de arbitrii europeni. Creativi, "originali", inovând spectaculos și când trebuie să construim de facto ceea ce nu era prevăzut de jure, dar și atunci când conformarea riguroasă la reguli comun asumate ne-ar aduce un spor de credibilitate și ne-ar stabiliza viitoarele poziții
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
majore ale secolului al XIX-lea a fost aceea de a se descoperi și dezvolta tehnici de reglementare pașnică a diferendelor dintre state; convenții de arbitraj și/sau clauze compromisorii au fost înserate într-o serie de tratate, oferind competența arbitrilor pentru a tranșă anumite diferende interetnice, în acea perioadă fiind din ce in ce mai prezenta ideea menținerii păcii prin respectarea dreptului internațional și impunerea unei justiții internaționale independente. În procesul de cristalizare și dezvoltare a dreptului internațional privind condițiile recurgerii la forța în
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
extins domeniul de intervenție al Curții Europene de Justiție, mai ales în materie de cooperare penală și polițienească, introducând câteva modificări procedurale pentru această instituție.190 Prin natura competențelor, atât Comisia Europeană, cât și Curtea de Justiție dețin rolul de arbitru pentru statele membre, prin activitatea celor două instituții reglementându-se mai usor conflictele mutuale și/sau diferențele de opinii, în acest mod evitându-se și/sau limitându-se confruntările directe dintre acestea. În mod similar, întregul proces specific pregătirii politicilor
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
și în plan intern european. Nutresc convingerea că Uniunea Europeană pe masura ce va reuși să-și identifice propriile interese de politică externă în regiunea Orientului Mijlociu nu va rămâne așa cum prognozează unii comentatori de politică externă doar un observator pasiv sau un arbitru pasiv sau un susținător docil al politicii americane în regiunea orientala, ci odată conturată strategia de securitate comună va fi mai sigură și va avea curajul necesar unei implicări susținute în regiune. Cu toate acestea, "pentru instaurarea păcii, nu este
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
justificate și nici un principiu de neclintit 12. Paul-Ludwig Landsberg constată că problematica morală apare acolo unde există un spațiu al ispitei. Doar tensiunea interzisului, a actului sancționat de lege (e vorba, de obicei, de Legea divină, considerată un fel de arbitru suprem, necontestat și, În principiu, incontestabil) poate crea o forță capabilă să Înfrângă ceea ce Tribul interzice În mod imperativ. Sinuciderii i se opune nu doar religia. Teritoriul laic Își produce - uneori cu o risipă de energie și chiar de imaginație
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cinstește, preamărește și psalmodiază pe Dumnezeu pentru că l-a înzestrat cu facultatea rațională și a inteligenței de a cunoaște bunurile superioare și de a le folosi după voia sa, să săvârșească binele, fără a-l lipsi de a fi liberul arbitru, ci numai indicându-i calea adevărată. Omul este subiect de interes pentru toți cercetătorii, ca ființă înzestrată cu rațiune. Pentru teologia creștină, omul este ființa creată de Dumnezeu, după „chipul și asemănarea Sa”, o ființă supusă păcatului originar, pe care
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
bolilor rebele ale sufletului 1: descoperirea cauzelor profunde ale bolii (ale "situației mincinoase", în cazul nostru) și eliminarea prin conștientizare a lor. Într-o atare situație, cum încă Spinoza constata, oamenilor nu le rămîne decît să-și întemeieze iluzia liberului arbitru pe conștiința acțiunii lor și pe ignorarea cauzelor care îi fac să acționeze. Procedînd într-o manieră similară, ne vom supune în mod deliberat acestei amăgitoare constrîngeri a minții, pentru a încerca în limitele studiului de față să descoperim arhetipurile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
trei semioze prin intermediul semnelor pe care sacra lor istorie le-a impregnat în memoria ființei umane devenită, de atunci încoace, profană. Căci, pentru a lua în seamă alternativele gîndirii creștine conform cărora răul "ține de o anume folosire a liberului arbitru, că provine din noi înșine" sau că el "nu are ființă sau esență proprie, originîndu-se în gestul luciferic al luminii care cade", este nevoie mai întîi să înțelegem altceva, așa cum Ștefan Afloroaei sugerează: "Trebuie să vezi singur în timp și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o preîntîmpine așa cum atotputernicia divină cu siguranță că ar fi îngăduit-o8 fără a o face totuși, mai poate fi cu adevărat considerat un înșelat? În principiu, nu. Procedînd în acest fel, Dumnezeu va lăsa lucrurile să se desfășoare potrivit liberului arbitru cu care l-a înzestrat pe Adam, asumîndu-și rolul autorului-spectator care nu se (mai) implică direct în finalizarea "piesei" pe care a conceput-o și regizat-o. O atare finalizare va consta în alegerea de către actorul principal Adam a uneia
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
patimă: • alternativa fatalistă, conform căreia omul este supus în totalitate voinței și determinării (necesității) divine, necesitate care reprezintă pentru om echivalentul unui implacabil destin supraordonat existenței sale; • alternativa voluntaristă, care acceptă ideea că omul este înzestrat cu un deplin "liber arbitru", în măsură să-i permită autonomia acțională în raport cu orice tip de determinare, divină inclusiv. Și una și alta dintre alternative au generat dileme dificil de rezolvat. Astfel, cea dintîi soluție a ridicat întrebarea: dacă tot ceea ce face omul este rezultatul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
însă principiul atotputerniciei și atotcunoștinței sale, respectiv puterea sa de a impune omului norme morale cum ar fi aceea de nu minți pe care acesta să le respecte. Între cele două alternative, soluția de mijloc a acreditării unui moderat "liber arbitru" a părut a fi unica posibil de acceptat. Astfel, așa cum consemna încă Ioan Damaschin [1993: 86-87], omul care acționează și face este principiul propriilor sale fapte, fiind prin urmare înzestrat cu "liber arbitru"; dacă o atare libertate nu ar exista
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de mijloc a acreditării unui moderat "liber arbitru" a părut a fi unica posibil de acceptat. Astfel, așa cum consemna încă Ioan Damaschin [1993: 86-87], omul care acționează și face este principiul propriilor sale fapte, fiind prin urmare înzestrat cu "liber arbitru"; dacă o atare libertate nu ar exista, la ce bun l-ar mai fi înzestrat Dumnezeu cu facultatea deliberării, a inteligenței, a gîndirii proprii? Răspunsul plauzibil s-ar găsi poate în filosofia hegeliană, pentru care "pomul (fructul) interzis" reprezintă doar
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
legile engleze a existat întotdeauna o asociere între minciună și justiția divină. Încă de la început, depunerea jurămîntului prin care o persoană este obligată să spună adevărul a fost adoptată ca un mecanism prin care Dumnezeu este implicat nu numai ca arbitru, ci și ca judecător sau, după spusele tăioase ale lui Jeremy Bentham (1843:192), prin care "Dumnezeu este invocat pe post de șerif și călău omul dictează, Dumnezeu execută" (cf. Comitetul de revizuire a legii 1972:163). Jurămîntul, spune Baker
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu se află în posesia mingii. În 1862 apar la Cambridge University un nou set de reguli cu privire la practicarea fotbalului. Aceste noi reguli specifică clar numărul de 11 jucători într-o echipă (până acum se juca în 15), câte un arbitru de fiecare parte plus un arbitru neutru și poarta lată de 12 picioare (3,65 m) și înaltă de 20 picioare (6,09 m). Se spune că numărul de 11 jucători într-o echipă a fost propus de elevii de la
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
În 1862 apar la Cambridge University un nou set de reguli cu privire la practicarea fotbalului. Aceste noi reguli specifică clar numărul de 11 jucători într-o echipă (până acum se juca în 15), câte un arbitru de fiecare parte plus un arbitru neutru și poarta lată de 12 picioare (3,65 m) și înaltă de 20 picioare (6,09 m). Se spune că numărul de 11 jucători într-o echipă a fost propus de elevii de la Eton deoarece echipele era alcătuite acolo
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
lovitură de picior, să azvîrle mingea de mai multe ori prin goalul partidei adverse, iar partida care reușește să scoată mingea de mai multe ori prin goalul partidei adverse, în intervalul de o oră și jumătate, este proclamată triumfătoare de către arbitrul jocului, în aclamațiile partidei învinse. „ Această mostră de regulament al acelui joc, hibrid, de fotbal amestec de fotbal și rugby denotă precaritatea cunoștințelor despre fotbal ale gazetarilor sportivi din acele vremuri. La Timișoara, în 1899, aveau loc câte două meciuri
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
privind formarea caracterului și a personalității 1. Formarea și consolidarea trăsăturilor pozitive de caracter și personalitate; 2. Formarea și consolidarea deprinderilor de a acționa în echipă; 3. Formarea liderilor, a capacității de a conduce prin funcțiile de: căpitani de echipă, arbitri, organizatori, jucători de elită (coordonatori de joc în teren); 4. Formarea și dezvoltarea capacităților morale și de voință; 5. Formarea și consolidarea obișnuinței de practicare autonomă a mișcărilor prin joc. La elevi, aceste obiective operaționale ajung și acționează prin intermediul profesorilor
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
adversial al justiției tradiționale. În procesul din instanțele privind tratamentul persoanelor dependente de droguri se utilizează efortul comun al participanților din sistemul de justiție penală care se percep unii pe alții ca fiind adversari într-un proces mediat de un arbitru neutru, detașat de problemă. Instanțele promovează recuperarea prin coordonarea răspunsului infractorilor dependenți de droguri. Realizarea acestui scop necesită o abordare în echipă, incluzând cooperarea și colaborarea judecătorilor, procurorilor, comisiei de apărare, autorităților de probațiune, ale altor categorii de personal din
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
În privința părții sudice a subsistemului, România practica mai degrabă o politică de status quo, cu precădere după cel de-al doilea război balcanic (1912-1913) În urma căruia raporturile de forțe Între ea și Bulgaria În special s-au stabilizat, România devenind arbitrul și echilibratorul acestei regiuni a subsistemului. Ca atare, momentul 1916 a pus România În fața unei decizii În ceea ce privește ordinea priorităților sale de politică externă: tentativa de anexare a Transilvaniei, Banatului și Bucovinei pe seama Austro-Ungariei sau a Basarabiei pe seama Rusiei? Întrucât balanța
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
pe care marile puteri europene l-au acceptat pentru că mai sperau Încă În faptul că puterea și capabilitățile României (deși minore și mai degrabă simbolice) aveau să Încline definitiv balanța În favoarea lor și să pună capăt conflictului. Din poziția de arbitru al balanței de putere În Europa Centrală și de Sud-Est, se considera că România putea să facă acest lucru - sau măcar ar fi sprijinit, prin deschiderea unui nou front care i-ar fi forțat pe opozanți să-și disperseze trupele
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
cele mai ridicate. Față de celelalte țări ale Europei, România are o poziție mai dezavantajoasă atât în ceea ce privește viața socială, cât și în privința participării la mișcări sociale și apartenența în asociații (Voicu, 2005: 190). În ce privește fatalismul (credința în predestinare ca opusă liberului arbitru), prelucrarea întrebării din EVS pe această temă (întrebare ce presupune autoplasarea pe o scală de zece trepte, în care 1 reprezintă "Nu am control deloc asupra propriei mele vieți", iar 10 reprezintă "Am libertate deplină"), prelucrarea acesteia deci, a relevat
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
o scală de zece trepte, în care 1 reprezintă "Nu am control deloc asupra propriei mele vieți", iar 10 reprezintă "Am libertate deplină"), prelucrarea acesteia deci, a relevat o medie de 6,58, altfel spus o înclinație spre polul liberului arbitru, diferența între urban și rural fiind foarte mică (media în urban este de 6, 83). De asemenea diferențele între diferitele regiuni ale României sunt nesemnificative. Femeile tind să fie mai fataliste decât bărbații, iar sentimentul controlului asupra propriei vieți crește
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]