17,527 matches
-
Achimescu, Ion Bucurescu, Ion Iliescu, Mărin I Radu, Ion Ion Moisescu, Nicolae Bucur, Nae Mihail Arindașiu Moși Șirineasa, Dumitru Oprescu Perceptor Comunei Șirinesi care ... au ajutat la ridicarea acestui Sf. Templu atât prin Bani cât și prin Stăruința lor, fiind Arhitect ...: Istrătoiu Costandin, Popa Dinca, Mărin Sandu, Tâmplar Mărin Predescu, Pictor I. P. Leulanu, sau ânpodobit și ânfrumusețat după cum să vede spre pomenire ân Veci. Dumnedzeu să le primească Prinoasele. Anul 1887 Mai 19”". Între ctitorii bisericii se remarcă soții Poenaru, pictați
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
boltă centrală și calote la capete. Spre răsărit, despărțit de iconostas, stă altarul. Iconostasul prezintă o lucrătură sculptată filigran, de bună calitate, de inspirație brâncovenească, posibil târzie. La schimbarea radicală care a avut loc între 1883-1887 se remarcă participarea unui arhitect, în prezența lui Constantin Istrătoiu. Acest lucru dovedește o rupere voită de modelul tradițional, perpetuat până atunci prin meșterii dulgheri itineranți de biserici. Cei chemați la refacerea acestui lăcaș au dat formă nu încă unui spațiu de cult ci unui
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
în arhitectura sacrală de lemn, unic între bisericile de lemn cunoscute în Oltenia. Tradiția constructivă la bisericile de lemn a stat secole de-a rândul încuiată în tipare rigide, limitate față de nevoile comunităților mai mari din secolele 18 și 19. Arhitectul Constantin Istrătoiu a reușit să obțină un spațiu încăpător, îmbinând tradiția dulgărească, manifestată în calitatea execuției pereților, cu soluțiile tehnice cerute de planul în cruce: tiranții ce traversează spațiul central pentru a lega și stabiliza extremitățile construcției și bolta ușoară
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
(n. 26 iunie 1881 - stil vechi - București - d. 12 ianuarie 1945) a fost un arhitect român. S-a distins prin clădirile în stil neoromânesc. A proiectat, în special în Bucuresti, vile și imobile de raport. Este arhitectul care definește cel mai bine denumirea de stil neo-românesc, o prelucrare și reconfigurare a elementelor istoriciste, după combinații
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
(n. 26 iunie 1881 - stil vechi - București - d. 12 ianuarie 1945) a fost un arhitect român. S-a distins prin clădirile în stil neoromânesc. A proiectat, în special în Bucuresti, vile și imobile de raport. Este arhitectul care definește cel mai bine denumirea de stil neo-românesc, o prelucrare și reconfigurare a elementelor istoriciste, după combinații proprii, personalizate. El a îmbinat tipul de bovindou de început de secol parizian cu foișorul, ca în cazul casei sale din București
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
și a plecat la Paris, unde, la 1 mai 1903, în urma concursului dat, a fost admis în Școala de Belle-Arte din Paris, secția de Arhitectură. La 6 iunie 1906, luase toate valorile școlare iar la 22 noiembrie 1906 era declarat "Arhitect diplomat de guvernul Francez" (D.P.L.G.). Întors la București, a lucrat în biroul arhitectului Dimitrie Maimarolu și a contractat, în paralel, unele mici lucrări particulare. La 1 iunie 1909 a fost numit de Ministrul Spiru Haret, Arhitect-șef al Ministerului Instrucției
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
a fost admis în Școala de Belle-Arte din Paris, secția de Arhitectură. La 6 iunie 1906, luase toate valorile școlare iar la 22 noiembrie 1906 era declarat "Arhitect diplomat de guvernul Francez" (D.P.L.G.). Întors la București, a lucrat în biroul arhitectului Dimitrie Maimarolu și a contractat, în paralel, unele mici lucrări particulare. La 1 iunie 1909 a fost numit de Ministrul Spiru Haret, Arhitect-șef al Ministerului Instrucției publice și al Cultelor. Pe lângă funcția de la Minister avea și lucrări de arhitectură
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
noiembrie 1906 era declarat "Arhitect diplomat de guvernul Francez" (D.P.L.G.). Întors la București, a lucrat în biroul arhitectului Dimitrie Maimarolu și a contractat, în paralel, unele mici lucrări particulare. La 1 iunie 1909 a fost numit de Ministrul Spiru Haret, Arhitect-șef al Ministerului Instrucției publice și al Cultelor. Pe lângă funcția de la Minister avea și lucrări de arhitectură personale. La 11/24 decembrie 1912 a fost numit Arhitect șef al Ministerului de Interne. În iunie și iulie 1913 a făcut campania
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
lucrări particulare. La 1 iunie 1909 a fost numit de Ministrul Spiru Haret, Arhitect-șef al Ministerului Instrucției publice și al Cultelor. Pe lângă funcția de la Minister avea și lucrări de arhitectură personale. La 11/24 decembrie 1912 a fost numit Arhitect șef al Ministerului de Interne. În iunie și iulie 1913 a făcut campania în Bulgaria, ca sublocotenent de infanterie. Între 1916 - 1918 a participat la Primul Război Mondial ca locotenent și căpitan de geniu. În noiembrie 1920 a fost numit
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
UIEȘTI - VLAȘCA CĂRUIA NU I SE CUNOAȘTE NICI ANUL ZIDIRII, NICI NUMELE CTITORULUI, A FOST REPARATĂ ÎN ANUL 1937, ADĂUGÂNDU-I-SE PRIDVORUL DE LA INTRARE ȘI SFINȚINDU-SE DIN NOU LA 27 FEBRUARIE 1938. LUCRĂRILE S-AU EXECUTAT DUPĂ PLANURILE ARHITECTULUI PAUL SMĂRĂNDESCU, CU CHELTUIALA LUI ȘI A SOȚIEI SALE ELISABETA, NĂSCUTĂ C.P. RĂDULESCU. La 1 august 1939 a demisionat din funcția de Arhitect-șef al Ministerului de Interne. A făcut mai multe călătorii de studii în străinătate, astfel: O listă
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
DE LA INTRARE ȘI SFINȚINDU-SE DIN NOU LA 27 FEBRUARIE 1938. LUCRĂRILE S-AU EXECUTAT DUPĂ PLANURILE ARHITECTULUI PAUL SMĂRĂNDESCU, CU CHELTUIALA LUI ȘI A SOȚIEI SALE ELISABETA, NĂSCUTĂ C.P. RĂDULESCU. La 1 august 1939 a demisionat din funcția de Arhitect-șef al Ministerului de Interne. A făcut mai multe călătorii de studii în străinătate, astfel: O listă aproape completă a lucrărilor proiectate de arhitectul : ACEST SFÂNT LOCAȘ DIN SATUL UIEȘTI-VLAȘCA CĂRUIA NU I SE CUNOAȘTE NICI ANUL ZIDIRII, NICI NUMELE
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
A SOȚIEI SALE ELISABETA, NĂSCUTĂ C.P. RĂDULESCU. La 1 august 1939 a demisionat din funcția de Arhitect-șef al Ministerului de Interne. A făcut mai multe călătorii de studii în străinătate, astfel: O listă aproape completă a lucrărilor proiectate de arhitectul : ACEST SFÂNT LOCAȘ DIN SATUL UIEȘTI-VLAȘCA CĂRUIA NU I SE CUNOAȘTE NICI ANUL ZIDIRII, NICI NUMELE CTITORULUI, A FOST REPARATĂ ÎN ANUL 1937, ADĂUGÂNDU-I-SE PRIDVORUL DE LA INTRARE ȘI SFINȚINDU-SE DIN NOU LA 27 FEBRUARIE 1938. LUCRĂRIRE S-
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
SATUL UIEȘTI-VLAȘCA CĂRUIA NU I SE CUNOAȘTE NICI ANUL ZIDIRII, NICI NUMELE CTITORULUI, A FOST REPARATĂ ÎN ANUL 1937, ADĂUGÂNDU-I-SE PRIDVORUL DE LA INTRARE ȘI SFINȚINDU-SE DIN NOU LA 27 FEBRUARIE 1938. LUCRĂRIRE S-AU EXECUTAT DUPĂ PLANUTILE ARHITECTULUI PAUL SMĂRĂNDESCU, CU CHELTUIALA LUI ȘI A SOȚIEI SALE ELISABETA, NĂSCUTĂ C.P RĂDULESCU. În data de 9 decembrie 2008, s-a constatat că Monumentul de la Cimitirul Bellu al Familiei Arhitectului Paul Smărăndescu, realizat în 1929, conceput și semnat de
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
27 FEBRUARIE 1938. LUCRĂRIRE S-AU EXECUTAT DUPĂ PLANUTILE ARHITECTULUI PAUL SMĂRĂNDESCU, CU CHELTUIALA LUI ȘI A SOȚIEI SALE ELISABETA, NĂSCUTĂ C.P RĂDULESCU. În data de 9 decembrie 2008, s-a constatat că Monumentul de la Cimitirul Bellu al Familiei Arhitectului Paul Smărăndescu, realizat în 1929, conceput și semnat de Arhitectul Paul Smărăndescu, a fost vandalizat, în sensul că atât capacele din bronz ale celor două candele la stânga și la dreapta catafalcului, cât și o parte din barele orizontale de împrejmuire
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
PAUL SMĂRĂNDESCU, CU CHELTUIALA LUI ȘI A SOȚIEI SALE ELISABETA, NĂSCUTĂ C.P RĂDULESCU. În data de 9 decembrie 2008, s-a constatat că Monumentul de la Cimitirul Bellu al Familiei Arhitectului Paul Smărăndescu, realizat în 1929, conceput și semnat de Arhitectul Paul Smărăndescu, a fost vandalizat, în sensul că atât capacele din bronz ale celor două candele la stânga și la dreapta catafalcului, cât și o parte din barele orizontale de împrejmuire din bronz au fost smulse și furate.
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
funcția de proistos al asistenților de la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. În 1905 a fost hirotesit arhimandrit stavrofor și în 1909 arhimandrit mitrofor. În perioada stăreției sale, au continuat lucrările de restaurare a întregului complex mănăstiresc, conduse de arhitectul austriac Karl Romstorfer. Acestea au fost terminate în 1910. Arhimandritul mitrofor Ghideon Balmoș a decedat la 1 martie 1913, la vârsta de 71 ani. În perioada interbelică, o stradă din Cernăuți a purtat numele preotului George Balmoș.
Ghideon Balmoș () [Corola-website/Science/319320_a_320649]
-
genunchi cu mare durere și a acceptat realitatea. Musulmanii sunniți consideră că aceasta negare a morții lui Muḥammad a fost prilejuita de dragostea lui profundă față de profet. Geniul politic al lui ‘Umăr s-a manifestat în primul rând că ca arhitect al califatului după moartea lui Muḥammad. Locuitorii orașului Medina ( Ansar) au refuzat la început conducerea Emigranților (Muḫăğir), insă ‘Umăr era ferm convins că aceștia din urmă ar trebui să preia controlul califatului. După negocieri tensionate care au durat o zi
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
loc întâlnirea acestora. Apoi pe 7 noiembrie 644 ‘Umăr a murit, fiind urmat de ῾Uṯmăn la conducerea califatului. ‘Umăr este considerat ca fiind una dintre cele mai influente figuri din istoria islamică. El a fost în adevăratul sens al cuvântului arhitectul imperiului islamic. Că suveran, era cunoscut pentru stilul său de viață simplu și auster. Decât să adopte fastul, a preferat să trăiască la fel ca pe vremea când musulmanii erau săraci și persecutați. Este relatat că ‘Umăr fusese binecuvântat cu
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
în turnura neogotică care a urmat. Astfel, cei care au intuit evoluția curentului - William Morris, John Ruskin, Eugène Viollet-le-Duc etc. - au studiat și au relevat virtuțiile catedralelor și au stimulat interesul pentru ele în lumea artistică. Imediat după ei, pictorii, arhitecții și graficienii au preluat elementele stilistice gotice și le-au integrat propriilor mijloace de exprimare. Pe renașterea gotică s-a bazat Mișcarea artistică Arts and Crafts și unii arhitecți ca Henry Van de Velde și Arthur Mackmurdo. Limbajul neogotic a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
stimulat interesul pentru ele în lumea artistică. Imediat după ei, pictorii, arhitecții și graficienii au preluat elementele stilistice gotice și le-au integrat propriilor mijloace de exprimare. Pe renașterea gotică s-a bazat Mișcarea artistică Arts and Crafts și unii arhitecți ca Henry Van de Velde și Arthur Mackmurdo. Limbajul neogotic a fost folosit și de Victor Horta, Eugène Samuel Grasset și Antoni Gaudí. În estul Europei și în Rusia, o parte dinte artiști și arhitecți s-au interesat și ei
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Arts and Crafts și unii arhitecți ca Henry Van de Velde și Arthur Mackmurdo. Limbajul neogotic a fost folosit și de Victor Horta, Eugène Samuel Grasset și Antoni Gaudí. În estul Europei și în Rusia, o parte dinte artiști și arhitecți s-au interesat și ei de valorile artistice medievale. Elementele gotice fiind practic inexistente, aceștia și-au îndreptat atenția spre arta rusă veche care era de inspirație bizantină. Rezultatul acestei mișcări novatoare s-a întrupat într-un "stil național" identificat
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
burghezia l-a promovat sub o mască patriotardă, tocmai pentru a-și susține interesele sale triviale. Tradiția nu era întotdeauna fructificată într-un mod creator, ci tocmai într-un spirit conservatorist și mai ales în elementele ei lăturalnice, deci minore. Arhitecții se comportau ca niște decoratori și s-au limitat să repete la infinit motivele ornamentale ale arhitecturii ruse vechi. Rezultatele acestor demersuri au fost niște edificii inestetice, greoaie, care frizau adesea kitsch-ul. Neobizantinismul a avut doar în pictură unele
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
al II-lea (al șaptelea rege al dinastiei Capețiene), fiul moștenitor al lui Ludovic al VII-lea, hotărăște construirea unui turn-donjon. În 1395, Guy VI Trémoille, supranumit „"le Vaillant"”, lansează construcția actualului castel, ale cărui planuri au fost concepute de arhitectul regal al actualului Muzeu Luvru și Vincennes, Raymond du Temple. Achiziționat în 1602 de către Maximilien de Béthune, marele Sully, primul duce cu acest nume, transformă castelul după întrebuințările sale, edificând în același timp și parcul. Pe aici au trecut, în
Castelul Sully-sur-Loire () [Corola-website/Science/315582_a_316911]
-
(în ) este denumirea unei capele în stil bizantin, care a fost construită la Balcic în 1929 la cererea reginei Maria a României, pentru momentele sale de rugăciune. Biserica a fost ridicată de antrepriza Agostino Fabro după planurile arhitectului Roghabihab. Zugrăvită de pictorii Dumitru Brăescu (în 1929 Pantocratorul din turla capelei), respectiv Anastase Demian și Tache Papatriandafil (restul frescelor, în 1930), capela este construită din piatră, are în față o curte mică, o fântână și pietre funerare creștine. Capela
Stella Maris () [Corola-website/Science/315587_a_316916]
-
coloanele mici și groase etc.) și motive arhitecturale și etnografice țărănești locale, precum și de anumite modele de artă otomană, la care se adaugă și teme de renaștere italiană târzie, preluate din arhitectura palatelor construite pentru domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688-1714) de către arhitecți italieni, într-o manieră care a împrumutat mult din vilele de Renaștere târzie din nordul Italiei. Arhitectul Ion Mincu este considerat de drept și de fapt inițiatorul mișcării arhitecturale, în 1886 cu Casa Lahovari, care adăpostește azi o anexă a
Arhitectură neobrâncovenească () [Corola-website/Science/315681_a_317010]