16,465 matches
-
așa ostași, nu mă tem de nici un dușman, care ar Îndrăzni să ne calce hotarele ! MIRCEA CEL BĂTRÂN ȘI BAIAZID Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești, a domnit Între anii 1386 și 1418. Dârz apărător al pământului strămoșesc, Mircea cel Bătrân, În fruntea poporului său, a rezistat celei mai mari Împărății din vremea aceea, Împărăția turcească. Ajunși spaima popoarelor, turcii se credeau de neînvins, iar sultanii lor, plini de Îngâmfare, se visau cuceritorii lumii. Numai că, la Dunăre, s-au izbit
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
mare al Moldovei, cu brațele sale vânjoase, a pus mâna pe arcul său. Îl Încordează cu putere și trage. Săgeata zboară ca gândul. Ștefan Își trimite căpitanii s-o caute. Departe, departe, săgeata domnului Moldovei se Înfipse Într-un paltin bătrân, frângându-se În două. Acolo va fi locul mânăstirii, glăsui Ștefan. Să trăiască Ștefan-vodă, răsunară glasurile oștenilor. În scurtă vreme el a strâns pe cei mai pricepuți meșter, care au zidit o mânăstire cum n-a mai fost alta. Azi
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cu arc; persoană care trage cu arcul. GIURGIU - CĂLUGĂRENII după Alexandru Vlahuță Sosim În fața orașului Giurgiu. Dunărea liniștită, largă, are aspectul unui lac frumos, poleit de razele soarelui. Pe-aici și-a Întins pod peste Dunăre, acum trei sute de ani, bătrânul și nebiruitul Sinan-Pașa. El venea cu oaste multă și cu vâlvă mare, hotărât să sfarme - odată pentru totdeauna - cuibul acesta de viteji, care de-atâta timp stăteau străji nedormite la porțile Europei apusene și nu lăsau puterea Semilunei să-și
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
și apoi deputații s-au Întors fiecare la vetrele lor. Peste câțiva ani după aceasta, trecând Cuza-Vodă spre București, a poposit la Agiud, unde l-a Întâmpinat o mulțime de lume, ca pe un domnitor... Și, când colo, un țăran bătrân cade În genunchi dinaintea domnitorului, sărutându-i mâna, cu lacrimile În ochi. He, he ! moș Ion Roată, prietenul și tovarășul meu cel vechi ! Ridică-te, moș Ioane, și spune-mi, fără sfială ce durere ai ! Ți-a făcut cineva vreun
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ura ! până când Într-un nor de praf s-au pierdut departe trăsura domnească cu ale suitei. Așa entuziasm n-am văzut altul de-atunci și cred că nu mai odată s-ar mai putea vedea; dar acea oară, sunt prea bătrân ca s-o mai sper apuca... Îmi pare destul de rău de asta, dar nu atât de rău cât dacă n-aș crede că alții, mai târziu ori mai curând, tot o vor apuca. LUAREA GRIVIȚEI după Mihail Sadoveanu Ziua de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
săi tovarăși privea ades cu drag, Și inima În pieptu-i bătea cu foc, deșteaptă, Căci el visa, privindu-i la lupta ce-i așteaptă. Deodat` el dă cu ochii de sarbedul român Ce stase-n loc la umbră, sub un stejar bătrân, Și mult se minunează și nici că-i vine-a crede, Când crucea ,,Sfântul Gheorghe” pe sânul lui o vede. Ș-oprește regimentul, iar bravul colonel Se-nchină la drumețul, s-apropie de el Și-i zice cu blândețe : ,,De unde
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
s-o ducă greu de tot. Își isprăvise tot ce strânsese peste vară, și bucatele erau scumpe foc. Într-o zi, iacătă l În fața primarului. Văd că toată lumea pleacă de aici cu bani. Va fi, pesemne, vr-un ajutor pentru oamenii bătrâni și săraci ca mine, În vremea asta de război. Dumneata nu poți căpăta, Moș Miroane, Îi răspunse primarul. N-ai pe nime’ În război. Dar nici acasă ! Adevărat că vei duce-o greu. Da’ stai, se pare că tot mai
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
otavă, dar nici prin gând nu-i trecea s-o mai caute. Și, tot astfel, nu băga de seamă că pe pâinea albă când mușca din ea, erau picuri mari, lacrimi de fericire, ce izvorau În neștire din ochii lui bătrâni. Cuvinte : a dat gură de primăvară = a venit primăvara; otavă = iarbă fragedă care crește În acel an, după ce câmpul a fost cosit o dată. MĂRĂȘEȘTI după Mihail Sadoveanu Era după iarna grozavă a anului 1917. La podul Cozmești, armata germană hotărâse
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
diferențiază În această privință, Întrucât grupul domestic românesc este, asemenea celui modern european, bazat pe existența unui singur cuplu căsătorit cu copii necăsătoriți. De la această situație fac excepție situațiile În care cel mai mic fiu rămâne să locuiască cu părinții bătrâni pentru a-i ajuta. Este vorba deci despre o formă tranzitorie care, o dată cu moartea părinților, revine la normalul bazat pe prezența unei singure perechi căsătorite. Vor fi cunoscut și ei grupuri domestice compuse din mai multe perechi căsătorite, asemenea rudelor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ciclul viețiiă A permis, de asemenea, dovedirea modului cum interdependența generațiilor contribuie la modelarea destinelor individuale și a celor colective, pe care data nașterii le determină” (apud Attias-Donfut , 2000, 648). Prelungirea vieții a schimbat raporturile dintre generații. Prezența celor mai bătrâni, contribuțiile lor din ce În ce mai numeroase - dar și noile lor nevoi și cereri - intră În interferență cu schimbările sociale ale celor două sau chiar trei generații care le urmează. Această nouă configurație dezvăluie importanța dinamicii generațiilor și, În plus, sugerează extinderea studiului
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
care exista În anii ’70 Între tineri și părinți se menține și acum, În timpul bătrâneții, și corespunde „cenzurii istorice” care a marcat raporturile Între generații În deceniul șapte. În majoritatea anchetelor generaționale, percepțiile diferențelor dintre generații, colectate de la cei mai bătrâni și de la copiii lor, dovedesc această discontinuitate. Revenind la anchetele de tip ,,Trei generații” efectuate de către sociologii francezi, observăm că, la Întrebarea: „Resimțiți o mai mare diferență Între generația dumneavoastră și cea a părinților dumneavoastră?”, răspunsurile indică, Într-un mod
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ajutoare părinților (generației vârstnice) În special sub formă de Îngrijire și ajutoare materiale și mai puțin sub formă financiară. Ancheta trigenerațională coordonată de către Attias-Donfut arată că acest tip de ajutor vine ca o formă de răspuns la pierderea autonomiei părinților bătrâni și că femeile generației vârstnice sunt principalele beneficiare ale atențiilor/Îngrijirilor copiilor lor, În special atunci când trăiesc singure (văduve sau divorțate). Rezultatele cercetării mai arată că Întrajutorarea familială crește În mod semnificativ atunci când intervin și ajutoarele profesionale, subvenționate de către puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
românești de după 1848) a cuceririi romane a Daciei. După ce (În Scrisoarea a III-a) Eminescu pune În antiteză grandoarea romană cu decadența contemporanilor săi - ,,Voi sunteți urmașii Romei?” -, marele poet român personifică (În Memento mori) gândirea mitică autohtonă prin ,,Dunărea bătrână”, În contrast cu rațiunea romană, simbolizată de podul de piatră de la Drobeta. Autoarea crede că nevoia unei ,,identități legitimate din tradiția națională” pentru statul modern român ar fi asigurat succesul ,,construcției identitare a lui Eminescu - poet național”. Critici ca Titu Maiorescu sau
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
copiii din familiile populare (sărace) (Attias-Donfut, 2000, 653). Este, după cum afirmă sociologii francezi, de același tip cu evoluția din agricultură, evidențiată În tabelele de mobilitate: tinerii agricultori sunt aproape exclusiv de origine agricolă, dar numai un procent mic din descendenții bătrânilor agricultori devin, ei Înșiși, agricultori (majoritatea tinerilor migrând către alte domenii de activitate - Attias-Donfut, Lapierre și Segalene, 2002). Fenomenul a fost evidențiat și studiat, În 1995, de către Jean-Pierre Terrail. În studiul său despre trei generații de femei - de la bunicile menajere
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
oarecare, și au avut prin darul Sfântului Duh statornicia în virtute.” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul XXXII, IV, în PSB, vol. 17, p. 252) 22 „Nici unul dintre ei nu este nici copil, nici tânăr, nici bătrân, ci rămâne în starea în care au fost creați de la început și-și păstrează constituția lor întreagă și neschimbată.” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul XLIV, I, în PSB, vol. 17, p. 283) „... firea îngerească, fără de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
este bărbat, muncitor calificat (blue-collar), cu un nivel scăzut de educație și fără o afiliere religioasă. El este fie relativ tânăr (cu o vârstă cuprinsă între 19 și 34 de ani) sau relativ în vârstă (55 de ani sau mai bătrân) (Billet, 1995; Billet și DeWite, 1995, 2001; Coffé, 2005 c; Lubberrs et al., 2000; Rink et al., 2009; Swyngedouw & Billiet, 2002). Din punctul de vedere al demografiei și a caracteristicilor socio-economice, profilul alegătorului VB este cel al suporterului tipic al
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
înceapă lucrul. Un compliment nu este o întărire în sine: complimentare poate să deranjeze, să stimuleze neîncrederea, să distrugă deci relația colaborativă. Este important să aplicăm întăriri în funcție de ceea ce se dorește să se întărească. Iată un exemplu: Pacientul - Sunt prea bătrân pentru a găsi un loc de muncă. Terapeutul - Dacă vă pierdeți locul de muncă, veți fi într-o situație dificilă. Lucrul de care vă temeți este acela de a nu putea să găsiți un alt loc de muncă. (Intărire: recunoștere
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
lui Yhwh (Dt 21,5); aceste sarcini apar probabil în epoca postexilică. E posibil să fi existat o ierarhie în cadrul preoției deja din epoca preexilică, dar nu putem preciza cu exactitate atribuțiile „marelui preot” (Num 32,25) sau ale „preoților bătrâni” (Is 37,2; Ier 19,1). Unele texte (Os 10,5; 2Reg 23,5) îi consideră pe kemărîm (la sg. kōmer) oficiali ai cultului având datoria de a oferi tămâie sau de a rosti plângeri. Chiar dacă acest termen apare foarte
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Ignat. În acest caz, separarea rituală a viscerelor de restul cărnii este respectată, tochitura aceasta servită tuturor celor care au participat la tăierea animalului cuprinzând în cea mai mare parte măruntaie. Dar ar fi periculos să credem că nicăieri pe bătrânul continent nu mai este întâlnit acest fel de mâncare ceremonial. Deși modernizarea Europei Occidentale a cam trimis în uitare asemenea tradiții, ele mai sunt totuși practicate în spații geografice izolate, cum ar fi satele din regiunile muntoase ale Franței. Acolo
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
300 g orez 3-4 cepe 250 g slănină 10 g piper negru măcinat 15-20 boabe de piper negru boia iute și sare, după gust 3 pahare cu vin alb dulce PLACENTA (Plăcinta Romei Antice) Aceasta este strămoașa tuturor plăcintelor de pe bătrânul nostru continent. Se înmoaie crupele în apă și se lasă o oră. Apoi se storc bine, se toarnă într-un castron curat și se frământă cu mâna; se adaugă treptat 2 kg de făină. Din aluatul rezultat se modelează tracta
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
să vorbești cu o femeie, păstrează-te pur în inima ta și gândește-te: «Eu, călugărul, voi trăi în această lume plină de păcat precum o frunză de lotus, care rămâne nepătată de noroiul în care crește». Dacă femeia e bătrână, privește-o ca pe mama ta, dacă e tânără - ca pe sora ta, dacă e foarte tânără - ca pe copilul tău. Călugărul care se uită la o femeie ca la o femeie sau o atinge ca pe o femeie își
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și nu avusese niciodată timpul necesar să-și însușească tehnicile de meditație și să devină arhat, adică o ființă care a atins Nirvăṇa și care nu va mai reintra în ciclul reîntrupărilor. Inițiativa i-a aparținut lui Mahăkăśyapa, un ascet bătrân, a cărui rigoare și austeritate, cunoscute de toți, constituiau o garanție a coeziunii comunității. Acesta a convocat un conciliu, la care au participat 500 de arhați, desfășurat la Saptaparnaguha, într-o grotă, aproape de Răjagrha. Inițial, Ănanda, discipolul iubit al lui
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Abia născut, copilul este primit de zeitățile păzitoare ale celor Patru Regiuni. El face șapte pași spre nord și scoate un „răget” de leu, exclamând: „Sunt cel mai înalt din lume, sunt cel mai bun din lume, sunt cel mai bătrân din lume; aceasta este ultima mea naștere; nu voi mai avea o altă existență”. Mitul nașterii proclamă deci că încă de la venirea sa pe lume, viitorul Buddha transcende cosmosul și abolește spațiul și timpul. Numeroase miracole anunță evenimentul. Astfel, în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a evidențiat în mod remarcabil structura cosmologică și semnificația metafizică a acestui mit. Știm că după naștere, Buddha a făcut șapte pași spre nord proclamând: „Sunt cel mai înalt din lume, sunt cel mai bun din lume, sunt cel mai bătrân din lume; aceasta este ultima mea naștere; pentru mine nu va mai fi o altă existență” (Majjhima-Nikăya, III, p. 123). Simbolismul celor „șapte pași” (saptă padăni ) este destul de transparent. Enunțul „eu sunt cel mai înalt om din lume” (păli: aggo
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
patiloman), iar această aptitudine o vor deține și călugării buddhiști, precum și yoghinii care, înainte de a atinge starea de Nirvăṇa ori de samădhi, practică o „întoarcere în urmă”, ce le permite să-și cunoască existențele anterioare. Strigând că este „cel mai bătrân om din lume”, Buddha își proclamă transcendența în raport cu timpul, tot așa cum declară că a transcendat Spațiul ajungând în „vârful lumii”. Cele două imagini exprimă depășirea totală a condiției lumii și reintegrarea într-o stare „absolută” și paradoxală, dincolo de timp și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]