18,277 matches
-
bănuiau că ar fi un fel de conducător din umbră al Grupului Etnic German. Informat despre această situație, Ion Antonescu a cerut și a obținut, în 22 mai 1943, înlocuirea cu colonelul von Kehschitzki. Tot atunci a fost înlocuit și căpitanul Valerian Popescu prin locotenent-colonelul Ion Enescu, rămas în funcție până în iulie 1944. Aceste schimbari nu au avut un efect vizibil de îmbunătățire a activității comisiilor. Numărul de cazuri rezolvate nu a crescut iar partea română a continuat să acuze comisiile
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
însă conștienți că soluția dată prin Dictatul de la Viena nu era o soluție viabilă pentru nici una din cele două țări, neavând alt rezultat decât de a exacerba divergențele. Astfel, la încheierea misiunii sale în România, odată cu ieșirea Italiei din război, căpitanul italian Peppino Passanisi, membru al comisiei din Brașov din ianuarie 1941 până în septembrie 1943, a redactat un amplu studiu intitulat “Chestiunea transilvana”. Căpitanul Passanisi analizează argumentele aduse în discuție de cele două părți (ungară și română), fără a se opri
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
decât de a exacerba divergențele. Astfel, la încheierea misiunii sale în România, odată cu ieșirea Italiei din război, căpitanul italian Peppino Passanisi, membru al comisiei din Brașov din ianuarie 1941 până în septembrie 1943, a redactat un amplu studiu intitulat “Chestiunea transilvana”. Căpitanul Passanisi analizează argumentele aduse în discuție de cele două părți (ungară și română), fără a se opri la păienjenișul argumentației istorice. În studiul său el afirmă: "Eu cred că începând de astăzi sau mai bine-zis din momentul în care, odată cu
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
rătăcirile trecutului, vor trebui să rezolve vastele și complicatele probleme ale păcii și ale epocii postbelice, în scopul de a se putea uni într-un marș către un viitor pe care toate îl vor mai bun." Pentru soluționarea conflictului româno-maghiar, căpitanul italian consideră necesare un schimb de populație și rectificări de frontieră. În viziunea de astăzi asemenea schimburi de populație sunt privite negative, ca o formă de curățire etnică. În anii 1940, ele erau văzute că un mod de rezolvare a
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
periferice, în special a celor venoase). În prezent, este profesor consultant la UMF „Carol Davila” din București. Vasile Cândea a parcurs toate treptele ierarhiei militare începând cu gradul de locotenent major (1959). A fost avansat pe rând la gradele de căpitan medic (1964), maior (1969), locotenent colonel (la excepțional, 1975), colonel (la excepțional, 1978). La data de 27 decembrie 1987 a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea). În anul 1995 primește gradul de general de divizie
Vasile Cândea () [Corola-website/Science/305494_a_306823]
-
frecvent. Multe controverse sunt legate descoperirea arhipelagului de către europeni. De la numele său original, "Ilha da Quaresma", a fost reperată de expediții în anii 1501, 1502 și 1503. Vicontele de Santarém, cu toate acestea, a atribuit descoperirea lui Gaspar de Lemos, căpitan al navei de aprovizionare a flotei lui Pedro Álvares Cabral, trimis înapoi în Portugalia, cu știri de la descoperirea Braziliei. Istoricii moderni, însă, dau credit expediției din 1501-1502 condusă de Fernăo de Noronha. Insula principală apare în jurnalul de bord al
Fernando de Noronha () [Corola-website/Science/305539_a_306868]
-
mai 1951), Cursul academic superior de comandanți și șefi de state majore de pe lângă Academia Militară (octombrie 1954 - octombrie 1955) și Academia Militară Generală - Facultatea de Arme Întrunite (1965 - 1968), ca șef de promoție. Grade obținute: locotenent - 1949, locotenent major - 1950, căpitan - 1951, maior - 1952, locotenent colonel - 1954, colonel - 1959, general maior - 10 martie 1961, general locotenent - august 1969. Locțiitor politic al comandantului Batalionului 3 transmisiuni (mai 1950 - martie 1951), șef birou în Direcția organizare și instructaj (martie - mai 1951), șef Secție
Ion Dincă () [Corola-website/Science/305634_a_306963]
-
omul de taină al lui Tudor și Gheorghe Magheru. "În toate documentele ulterioare, în care Tudor face referire la Craiova, acesta o numește "capitala mea". Comandantul trupelor trimise de caimacanul Craiovei, Nicolache Văcărescu, împotriva lui Tudor Vladimirescu era un alt căpitan de panduri de pe timpul războiului ruso-turc. În fapt, Tudor Vladimirescu și Ioan Solomon fuseseră cei mai apreciați căpitani de panduri pe timpul acelui războiului. La începutul revoluției, Ioan Solomon a fost atras de caimacanul Craiovei de partea sa. Caimacanul era convins
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
la Craiova, acesta o numește "capitala mea". Comandantul trupelor trimise de caimacanul Craiovei, Nicolache Văcărescu, împotriva lui Tudor Vladimirescu era un alt căpitan de panduri de pe timpul războiului ruso-turc. În fapt, Tudor Vladimirescu și Ioan Solomon fuseseră cei mai apreciați căpitani de panduri pe timpul acelui războiului. La începutul revoluției, Ioan Solomon a fost atras de caimacanul Craiovei de partea sa. Caimacanul era convins că pandurii lui Solomon vor reuși unde eșuase armata arnăuților domnești trimiși de la București, pentru că pandurii lui Solomon
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
bine felul de a lupta a lui Tudor și al pandurilor lui. Cele două armate de panduri se întîlnesc la Țînțăreni și se așază în linie, una în fața celeilalte. Văcărescu ordonă tunurilor să tragă o salvă către pandurii lui Tudor. Căpitanii Vladimirescului vor să răspundă cu tunurile, dar Tudor Vladimirescu trimite pe unul dintre cei mai apropiați căpitani ai săi, pe Ion Zoican (și el vestit căpitan de panduri), cu solie și steag alb la Văcărescu pentru a-i cere caimacanului
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
se întîlnesc la Țînțăreni și se așază în linie, una în fața celeilalte. Văcărescu ordonă tunurilor să tragă o salvă către pandurii lui Tudor. Căpitanii Vladimirescului vor să răspundă cu tunurile, dar Tudor Vladimirescu trimite pe unul dintre cei mai apropiați căpitani ai săi, pe Ion Zoican (și el vestit căpitan de panduri), cu solie și steag alb la Văcărescu pentru a-i cere caimacanului să se bată doar ei doi, în fața oștilor — doar caimacanul se lăudase prin Craiova că-l va
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
una în fața celeilalte. Văcărescu ordonă tunurilor să tragă o salvă către pandurii lui Tudor. Căpitanii Vladimirescului vor să răspundă cu tunurile, dar Tudor Vladimirescu trimite pe unul dintre cei mai apropiați căpitani ai săi, pe Ion Zoican (și el vestit căpitan de panduri), cu solie și steag alb la Văcărescu pentru a-i cere caimacanului să se bată doar ei doi, în fața oștilor — doar caimacanul se lăudase prin Craiova că-l va omorî cu mîna lui pe Tudor. Văcărescu refuză lupta
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
o primă condiție e să iubești zborul! Te iau pe garanția mea. Te fac pilot!”, ia spus acesta. În 1919, locotenentul Bănciulescu s-a ridicat pentru prima dată singur la manșa unui “Newport”. La 12 septembrie 1926, având rangul de căpitan, împreună cu mecanicul Ion Stoica, la bordul unui Potez-XXV, pus la dispoziție de compania francoromână de transport aerian, a decolat de pe aeroportul Le Bourget cu destinația București, pentru obținerea unui record de viteză. După parcurgerea unei distanțe de 1000 km într-
Gheorghe Bănciulescu () [Corola-website/Science/305678_a_307007]
-
Orientarea pe mare este numită navigație aceste cunoștințe le aveau de pildă numai: căpitanul secundul sau cârmaciul vasului, care determinau poziția geografică a vasului cu ajutorul "instrumentelor de navigație", farurile din diferite porturi și hărțile de navigație. Unele izvoare presupun că în India existau deja cunoștințe de navigație în urmă cu 6000 de ani î.e.n.
Orientare (geografie) () [Corola-website/Science/305743_a_307072]
-
ora locală geografică) și a timpul exact de la un ceas care indică ora meridianului "0" (Greenwich) aceasta a fost verificată de navigatorul James Cook (1775). In anul 1731 este descoperit sextantul cu oglindă, bazele orientării pe mare le va stabili căpitanul Thomas Sumner 1837 prin metoda astronomică de măsurarea distanței poziției unui astru față de orizont. Această metodă va fi îmbunătățită din 1899 prin navigație cu ajutorul "undelor radio" aici se poate aminti J.M. Boykow 1935, Siegfried Reisch 1941, care ulterior este perfecționată
Orientare (geografie) () [Corola-website/Science/305743_a_307072]
-
se naște unica fiică, Corina. Fiica sa, inginer electromecanic la întreprinderea Electromagnetica, cu origine "burgheză", la data de 28 august 1951, era deținută în penitenciarul Văcărești, fiind reținută fără mandat de arestare, conform fișei matricole penale. Avansat la gradul de căpitan, Constantin Tobescu trece în cadrele Jandarmeriei la sfârșitul războiului. În noiembrie 1930, este mutat în interesul serviciului la Inspectoratul de Jandarmi București, unde se stabilește definitiv. După ce este detașat în diverse posturi prin țară (Găești, Ploiești și Chișinău), este avansat
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
2 decembrie 1951 în spitalul-penitenciar TBC Târgu Ocna, fiind înhumat într-o groapă anonimă în cimitirul orașului. În perioada 15.05 - 1.10.1922, Constantin Tobescu a urmat un curs de informații la Sf.Gheorghe. La absolvirea cursului de informații, căpitanul Tobescu a susținut 14 examene pe care le-a trecut cu calificative maxime. Foaia sa calificativă din 1934 cuprinde notările a 2 colonei și 2 generali, toți la modul laudativ. Generalul Dimitrescu, comandantul Jandarmeriei, menționează că l-a trimis pe
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
acel moment, aliată a Germaniei - a trei agenți: Alfred de Chastelain, ofițer cu experiență al Serviciului de spionaj britanic (S.O.E.) și comandantul operațiunii, Ivor Porter, devenit ulterior autor al unor memorii despre România și familia regală română, și căpitanul Silviu Mețianu, român emigrat în Marea Britanie. Scopul aparent al operațiunii era unul dublu: 1. de a contacta partidele politice din România (în special pe Iuliu Maniu) și a căuta o cale pentru încheierea unui armistițiu și scurtarea războiului; 2. în caz că
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
urmat o serie întreagă de arestări, mandatele de arestare fiind vizate de alt comitet special al PMR, condus de Gheorghe Apostol. Anchetele au fost dure, mulți dintre cei anchetați afirmând că au fost bătuți cu brutalitate. Anchetatorul principal a fost căpitanul Gheorghe Enoiu, de la Direcția de Anchete Penale a Ministerului Afacerilor Interne, ajutat, printre alții, de locotenent major Vasile Dumitescu, locotenent Gheorghe Blidaru, locotenent Horia Brestoiu, locotenent Nicolae Domnița, locotenent major Florea Gheorghiu, locotenent major Gheorghe Mihăilescu, locotenent major Iosif Moldovan
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
mai stea degeaba în Belfast. Pe 13 noiembrie, 1915, nava a fost transformată în navă-spital și a fost vopsita în culorile necesare. A fost redenumit în HMHS (His Majesty's Hospital Ship - Navă spital a majestății sale) "Britannic" sub comanda căpitanului Charles Alfred Bartlett. După ce a încheiat cinci călătorii spre partea răsăriteana a Mării Mediterane și aducând în Anglia bolnavi și răniți, "Britannic" a plecat din Southampton cu destinația Lemnos la ora 14:23 în data de 12 noiembrie, 1916. Aceasta
HMHS Britannic () [Corola-website/Science/305761_a_307090]
-
miezul nopții de 15 noiembrie și a ajuns la Napoli în dimineața de 17 noiembrie pentru aprovizionare cu cărbuni și apa, completând prima etapă a călătoriei sale. O furtună a reținut navă la Napoli până a doua zi după-amiază. Apoi, căpitanul Bartlett a decis să profite de vremea bună și să scoată navă în larg. Dar apele s-au dezlănțuit și navă a trebuit să rămână în port până în ziua următoare. Furtună a încetat iar navă a trecut strâmtoarea Messina fără
HMHS Britannic () [Corola-website/Science/305761_a_307090]
-
Kea. La ora 8:12 în ziua de marți, 21 noiembrie, o puternică explozie a zguduit navă. Reacția în restaurant a fost imediată. Doctorii și asistentele au fugit imediat la posturile lor. În momentul exploziei, pe puntea vasului se aflau căpitanul Bartlett și ofițerul Hume. Gravitatea situației a devenit în curând evidență. Primele raporturi ale avariilor erau înfricoșătoare. Explozia a avut loc la tribordul navei, între compartimentele de marfă 2 și 3. Dar forță exploziei a afectat și două uși etanșe
HMHS Britannic () [Corola-website/Science/305761_a_307090]
-
fost deschise pentru aerisirea cabinelor. Pe masura ce înclinația navei creștea, apa pătrundea prin aceste hublouri, inundând și al șaptelea compartiment. Având mai mult de șase compartimente inundate, nu mai era decât o chestiune de timp până când navă se scufundă. Pe punte, căpitanul Bartlett încerca să găsească o metodă de a salva navă. La numai două minute de la explozie, camerele 5 și 6 a cazanelor trebuiau evacuate. Cu alte cuvinte, după zece minute Britannicul se află în aceeași situație în care se află
HMHS Britannic () [Corola-website/Science/305761_a_307090]
-
află Titanicul la ora de la ciocnirea cu aisbergul. La un sfert de oră de la explozie, hublourile deschise de pe puntea E erau sub apă. Britannicul a început repede să se încline spre tribord (partea dreaptă a unei nave). Spre dreapta să, căpitanul Bartlett a zărit malul insulei Kea, situată la 3 mile (7 km) distanță. A decis să facă un ultim efort disperat de a salva navă, încercând să acosteze. Acest lucru nu era ușor datorită inclinației navei și greutății cârmei. Timona
HMHS Britannic () [Corola-website/Science/305761_a_307090]
-
a văzut că motoarele erau încă în funcțiune, a oprit barcă la doi metri de apă și a așteptat ordine de pe punte. La puțin timp după acest eveniment, au venit și ordinele: nici o barcă nu trebuie coborâta, din vreme ce căpitanul încearcă să acosteze navă. La ora 8:30, două bărci lăsate în grija ofițerului David Laws au fost coborâte fără știință acestuia prin folosirea macaralei automate de coborâre a bărcilor. Cele două bărci, după contactul cu apă, au început să
HMHS Britannic () [Corola-website/Science/305761_a_307090]