17,497 matches
-
de până într-un an. Osul lamelar este tipul de os în care substanța fundamentală este dispusă sub formă de lamele în care fibrilele au o direcție prestabilită. Osul lameral este tipul de os care caracterizează oasele adultului. Substanța fundamentală (denumită și oseină) este impreanată cu săruri minerale. în osul compact substanța fundamentală formează sisteme de tuburi concentrice, axate pe unul central - canalul Havers (Fiaura 13) - ce are un diametru de 10-100 microni. Lamelele osoase au o arosime de 5-10 microni
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sau osteoblaste (celule tinere). Celulele osoase emit o serie de prelungiri care pătrund în canaliculele osoase și se anastomozează între ele. Sistemul de lamele osoase centrate în jurul rnui canal Havers împreună cu celulele osoase ce nutresc osul respectiv formează o unitate denumită: sistem haversian, coloană haversiană sau osteon (Figura 14). Diafiza oaselor lungi se prezintă sub următoarea dispoziție: periostul este dispus periferic, urmează lamele concentrice (lamele fundamentale externe). în jurul canalului medular se găsesc lamele similare ca precedentele, numai că sunt denumite diferit
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
osoase subțiri formate din câteva lamele osoase fundamentale în care se găsesc osteocitele. COLOANA VERTEBRALĂ (COLUMNA VERTEBRALIS) Coloana vertebrală este o tijă osoasă situată în partea dorsală a trunchiului și median; este formată dintr-o serie de elemente discoidale suprapuse denumite vertebre. Coloana vertebrală este alcătuită din 33-34 vertebre ce formează mai multe regiuni: - cervicală: ce prezintă 7 vertebre; -toracală: formată din 12 vertebre; - lombară: alcătuită din 5 vertebre; - sacrată: unde se descriu 5 vertebre sudate între ele și care formează
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
spinos VERTEBRELE FALSE SACRUM (OS SACRUM) Sacrum este (Figura 17) un os median, nepereche așezat în continuarea coloanei vertebrale. în poziție anatomică este oblic îndreptat de sus în jos și dinainte înapoi, astfel încât formează cu ultima vertebră lombară un unghi denumit promontoriu, cu semnificație în obstetrică. Osul sacrum - fața anterioară 1. Baza osului sacrum 2. Proces articular superior 3. Partea laterală 4. Liniile transversale 5. Vârful osului sacrum 6. Găurile de conjugare anterioare Osul are o formă de piramidă patrunghiulară cu
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
osos este o cavitate formată de către coloana vertebrală toracală, coaste, arilajul costal și osul stern. STERNUL (STERNUM) Sternul (Fiaura 20) este un os lat, median, simetric, nepereche care este situat în partea anterioară a toracelui. Primitiv este format din piese denumite sternebre care pe măsura evoluției se sudează între ele. La adult, sternul este format din trei seamente: - seamentul superior: mâner, manubrium (manubrium) sau prestern, - seamentul mijlociu: constituie corpul sternului (corpus sterni) sau mezosternul; - seamentul inferior: xifostern, apendicele xifoidian (procesus xiphoideus
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
-două suprafețe mici triunahiulare spre marainea internă pentru inserția mușchiului mare dințat. Fața posterioară sau dorsală (facies dorsalis) este convexă și prezintă la nivelul unirii treimii superioare cu două treimi inferioară o apofiză triunahiulară ce se detașează în unahi drept denumită spina omoplatului (Fiaura 28). Spina omoplatului (spina scapulae) se întinde de la o maraine la cealaltă a feței posterioare și se prelunaește spre exterior cu o apofiză turtită - acromion. Spina omoplatului prezintă: -o față superioară pe care se inseră mușchiul supraspinos
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
inseră mușchii luna abductor și scurt extensor al policelui; -fața externă rotunjită prezintă în porțiunea mijlocie a amprentă ruaoasă pentru inserția tendonului inferior al mușchiului rotund; -pronator, iar porțiunea inferioară vine în raport cu tendoanele celor doi mușchi radiali externi; -marainea anterioară denumită și rădăcina inferioară a tuberozității bicipitale are inițial traiect oblic în jos, în afară după care devine verticală și se șterae; -marainea posterioară nu prezintă elemente anatomice distincte; -marainea internă este ascuțită și este locul de inserție pentru liaamentul interosos
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
patru unahiuri. Fața externă (Fiaura 36) este centrată de cavitatea articulară cotiloidă, acetabulară (2, 3, 10, 11, 12, 18, 20) prin care se realizează articularea cu capul femurului. Cavitatea acetabulară este limitată de partea dinspre fața externă prin marainea circulară denumită sprânceana cotiloidiană pe care se distina trei șanțuri care reprezintă de fapt punctele de sudură dintre cele trei oase embrioloaice ale coxalului. Suprafața interioară din cavitatea acetabulară prezintă două porțiuni distincte: -una nearticulară, fosa acetabulară, pătrată, localizată în zona cea
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
se distina trei șanțuri care reprezintă de fapt punctele de sudură dintre cele trei oase embrioloaice ale coxalului. Suprafața interioară din cavitatea acetabulară prezintă două porțiuni distincte: -una nearticulară, fosa acetabulară, pătrată, localizată în zona cea mai profundă; -adoua articulară denumită suprafața semilunară (facies lunata). Deasupra sprâncenei cotiloidiene se descrie șanțul supracotiloidian în care se inseră tendonul reflectat al mușchiului drept anterior al coapsei. Fața externă este ocupată în cea mai mare parte de fosa iliacă externă. Aceasta prezintă pe suprafața
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
este ocupată în cea mai mare parte de fosa iliacă externă. Aceasta prezintă pe suprafața două linii curbe semilunare: - una anterioară ce pornește de la nivelul marii incizuri sciatice, se orientează în sus și înainte terminându-se la nivelul unahiului anterosuperior denumită linia aluteală anterioară (linea alutea anterior); -a doua posterioară, ce pornește de la nivelul marii incizuri sciatice, se orientează vertical terminându-se la nivelul marainii superioare a osului, denumită linia aluteală posterioră (linea alutea posterior); -a treia inferioră: linia aluteală inferioară
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Apofiza stiloidă radială 9. Cubitusul 10. Liaamentul radio-ulnar distal 11. Membrana interosoasă 12. Coarda oblică Weitbrecht 13. Tendonul mușchiului biceps brahial 14. Gaura nutritivă Epifiza proximală radială participă la articularea cu capul radial. Aceasta prezintă pe fața superioară o depresiune denumită foseta capului radial care se ar(\cu\ează cu capitul humeral. Lateral intern și inferior față de fosetă se descrie o mică suprafață articulară pentru articulația cu mica cavitate siamoidiană. Toate suprafețele osoase articulare sunt acoperite de cartilaj hialin de aproximativ
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
metacarpiene: interosoase, dorsale, palmare. ARTICULAȚIILE DEGETELOR (articulations diaitirum manus) 1. Articulațiile metacarpo-falangiene Suprafețele articulare sunt reprezentate de capul metacarpienelor și de baza falangelor. Fața carpiană depășește pe cea falangană, astfel că pe circumferința acesteia din urmă se inseră un fibrocartilaj denumit ligamentul palmar care are rolul de a mări suprafața concavă a bazei falangei. Capsulele articulare sunt laxe și întărite de liaamente: - colaterale câte 2 pentru fiecare deaet, inserate pe fețele colaterale ale capetelor carpienelor și pe baza falanaelor proximale; -transvers
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
acestui spațiu este de a permite alunecarea mușchiului în timpul contracțiilor musculare. Fiecare corp muscular se găsește învelit cu un manșon fibros denumit perimisium extern. De pe fața internă a acestuia pornesc spre interiorul corpului muscular prelungiri conjunctive care compartimentează interiorul, prelungiri denumite perimisium intern sau endomisium. Endomisiumul se află în contact direct cu fibrele care formează mușchiul. Rolurile țesutului conjunctiv este de a (3, 12, 13, 19, 20): 1. asigura rezistența țesutului muscular, 2. asigura un schelet intern pentru mușchi, 3. împiedica
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
a gâtului Musculatura regiunii mediane a gâtului este dispusă într-un plan superficial și unul profund. Musculatura superficială se inseră pe osul hioid, față de care musculatura poate fi suprahioidiană și subhioidiană. Musculatura profundă are raporturi cu coloana vertebrală și este denumită musculatură prevertebrală. Mușchii suprahioidieni MUȘCHIUL DIGASTRIC (m. digastricus) prezintă o: - porțiune posterioară: ce se inseră la nivelul incizurii mastoidiene a osului temporal; apoi se orientează în jos, înainte, medial și ajunge la osul hioid pe care se inseră prin tendonul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
a policelui. Raporturi: tendonul mușchiului merge inițial alături de cel al mușchiului scurt extensor al policelui pentru ca proximal de retinaculul extensorilor să se despartă de acesta pentru ca apoi să I se alăture în dreptul bazei metacarpianului I. Astfel, se formează un spațiu denumit “tabachera anatomică” în care se găsesc tendoanele mușchilor scurt și lung extensor radial al carpului și artera radială. Acțiunea: - extensia falangei distale a policelui, - înclinarea laterală și ușoara extensie a mâinii, - când policele este în abducție realizează adducția acestuia. Inervația
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
care să se rezolve această problemă neplăcută. Cu orice ar fi înmulțit zero, rezultatul operației trebuie să fie zero; este o proprietate a sistemului nostru numeric. Pentru ca numerele utilizate în activitatea cotidiană să aibă logică, trebuie să posede o proprietate denumită distributivă, care este mai ușor de înțeles cu ajutorul unui exemplu. Imaginați-vă că un magazin de jucării vinde bile în grupuri de câte două și cuburi în grupuri de câte trei. Un alt magazin, din preajmă, vinde pachete combinate, de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
să ignore calendarele umane. Ei nu măsoară anii luând ca punct de reper nașterea lui Cristos. Ei numără zilele începând cu 1 ianuarie 4713 î.Cr., o dată aleasă la întâmplare de cărturarul Joseph Scaliger în anul 1583. A sa Dată iuliană (denumită astfel după tatăl său, Jules, și nu după Iulius Caesar) a devenit etalon de referință pentru evenimentele astronomice, deoarece evita toate ciudățeniile provocate de calendarele aflate într-o permanentă refacere. (De atunci sistemul nu a mai fost decât puțin modificat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
B conține banii - însă, de această dată, este vorba de 1 000 000 de dolari. Ce plic veți alege? B, firește! Conține o valoare mult mai mare. Și nu este greu să arătăm asta, utilizând un instrument din teoria probabilităților denumit așteptare, care este o măsură a speranțelor pe care ni le punem în valoarea conținută de fiecare plic. Plicul A poate sau nu poate conține bancnota de 100 de dolari; are oarecare valoare, pentru că este posibil să conțină bani în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
stele. Deși ei detectaseră niște nori strălucitori, spirali, nu existau motive să presupună că nu erau gaze luminiscente din interiorul galaxiei noastre. În anii 1920, totul s-a schimbat datorită unui astronom american, numit Edwin Hubble. Un tip deosebit de stea, denumită cefeidă, avea o proprietate care i-a permis lui Hubble să măsoare distanța până la corpurile cerești îndepărtate. Cefeidele pulsează, devenind mai mult sau mai puțin strălucitoare într-un mod foarte previzibil; felul în care pulsează are legătură strânsă cu intensitatea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
din anul 1829. Atitudinea Rusiei, care se erija în protectoare a creștinilor ortodocși din partea europeană a Turciei, a devenit tot mai clară pentru cele două țări românești, mai ales după răpirea teritoriului Moldovei dintre Prut și Nistru, în anul 1812, denumit ulterior, impropriu, de noii stăpâni, Basarabia. În contrast cu politica belicoasă a Imperiului rus de a tranșa în interes propriu problema moștenirii otomane, reacția celorlalte puteri europene, care invocau menținerea echilibrului european, prin recunoașterea integrității teritoriale a Imperiului otoman, se regăsește în
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
într-adevăr, Zola a oferit sistematic două imagini ireconciliabile ale eroinei sale: ba față ușuratica, personaj construit pornind de la povestirea curtezanei lui Dumas-fiul, ba Venus, incarnare fascinantă și înspăimântătoare a forțelor sexualității. Mitul are o dinamică proprie cu legități specifice, denumite diferit: situații, scenarii, raporturi, relații invariabile, teme posibile etc.61. Vom face apel la câteva din cele mai reprezentative. Raymond Trousson precizează că secolul al XIX-lea și secolul XX au făcut, din ceea ce era odată un "mit de situație
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
au instituit structuri paralele cu cele ale Parlamentului și ale partidelor mari [v. schemele pertinente pe care le aduce Bernard Hours, p.237, 243], constituind "o sferă autonomă a puterii" [Muchembled, p.256]. Republică a Treia a fost și ea denumită "la République des Favorites" [v. Gramont, p.391]. L'Ancien Régime, constată Gisela Bock, a avut la baza "uneltirile nocturne ale femeilor" [Bock, p.106]. Sub controlul tacit al preferințelor feminine, strategiile pariziene sunt o formă decadenta a atmosferei de la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
consacrată vieții mondene: vizite, plimbări, momentul pregătirii pentru realizările de seară. Sfârșitul zilei este dedicat placerilor: dineuri, teatru, baluri, cercuri. Repaosul nu este prevăzut, oamenii de societate trebuie să fie văzuți peste tot. 244 Se scriu tratate de bune maniere, denumite Physiologies, si manuale de bună conduită, printre care și Tratat al vieții elegante, publicat de Balzac în La Mode. 245 "Parmi ce public spécial des premières représentations, qui ne changeait pas, îl y avait des coins d'intimité où l
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
comportament putând dezvolta tipuri diferite de caracter. În mod excepțional, izbucnirile de temperament pot interesa însă chiar conținutul personalității criminale, atunci când starea de impulsivitate sau agresivitatea însăși generează chiar tipul de comportament criminal( de pildă, în cazul violenței psihopatologice). Aptitudinile denumite și complexe funcționale sistematizate privesc însușiri ale individului care pot facilita reușita sau chiar condiționează posibilitatea realizării unor acțiuni fizice sau proiecte intelectuale. Pentru criminologie, prezența aptitudinilor este legată atât de problematica generală a adaptării sociale, cât și de studierea
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
care nu există înăuntrul microfizicii puterii; ba mai mult, aș adăuga că este unica ființă umană care nu reproduce metafizica puterii. Pentru naratorul și eroii lui Hesse, istoria așa cum o știm este situată într-un trecut cețos și relativ îndepărtat, denumit „epoca foiletonistică”, „tranziția”, o epocă de confuzie, violență, declin spiritual, caracterizată cel mai bine prin fascinația exercitată asupra autorului de filozofia (hegeliană a) istoriei și „foiletonism”. Cu toate acestea, Castalia lui Hesse nu se situează chiar în postistorie, și nici
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]