18,601 matches
-
număr cât mai mare din rândurile micii nobilimi. Deși clerul nu a facut parte din rândul cavalerilor Ordinului, era reprezentat în Consiliul Mareșalilor așa cum o devedește Episopul de Zagreb, Eberhard de Lorraine, care este și unul dintre fondatorii Dragonului. Primul Maestru al Ordinului este Baronul Mihail Garai. În scurt timp printre cavaleri sunt nobili saxoni, unguri, polonezi, italieni, cehi, sârbi și valahi (Vlad al II-lea Dracul). În rândurile sale s-au numărat atât laici, cât și elite are ierarhiei bisericești
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
și se găsește astăzi la Cathedral Library. Originalul acestei superbe Biblii avea doar două volume, însă conținutul lucrării a fost redistribuit în patru și a reprezentat rezultatul colaborării, probabil, a cel puțin șase artiști. Acești șase artiști au fost numiți: Maestrul Scrierilor Apocrife, Maestrul Cifrelor Bisecte, Maestrul Amelekite, Maestrul Morganatic și Maestrul Misterului Gotic. Una dintre cele mai mari realizări ale perioadei romanice este renașterea sculpturii monumentale care nu mai fusese întâlnită în Europa după prăbușirea Imperiului Roman, cu aproximativ 600
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
astăzi la Cathedral Library. Originalul acestei superbe Biblii avea doar două volume, însă conținutul lucrării a fost redistribuit în patru și a reprezentat rezultatul colaborării, probabil, a cel puțin șase artiști. Acești șase artiști au fost numiți: Maestrul Scrierilor Apocrife, Maestrul Cifrelor Bisecte, Maestrul Amelekite, Maestrul Morganatic și Maestrul Misterului Gotic. Una dintre cele mai mari realizări ale perioadei romanice este renașterea sculpturii monumentale care nu mai fusese întâlnită în Europa după prăbușirea Imperiului Roman, cu aproximativ 600 de ani în
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
Library. Originalul acestei superbe Biblii avea doar două volume, însă conținutul lucrării a fost redistribuit în patru și a reprezentat rezultatul colaborării, probabil, a cel puțin șase artiști. Acești șase artiști au fost numiți: Maestrul Scrierilor Apocrife, Maestrul Cifrelor Bisecte, Maestrul Amelekite, Maestrul Morganatic și Maestrul Misterului Gotic. Una dintre cele mai mari realizări ale perioadei romanice este renașterea sculpturii monumentale care nu mai fusese întâlnită în Europa după prăbușirea Imperiului Roman, cu aproximativ 600 de ani în urmă. La fel
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
acestei superbe Biblii avea doar două volume, însă conținutul lucrării a fost redistribuit în patru și a reprezentat rezultatul colaborării, probabil, a cel puțin șase artiști. Acești șase artiști au fost numiți: Maestrul Scrierilor Apocrife, Maestrul Cifrelor Bisecte, Maestrul Amelekite, Maestrul Morganatic și Maestrul Misterului Gotic. Una dintre cele mai mari realizări ale perioadei romanice este renașterea sculpturii monumentale care nu mai fusese întâlnită în Europa după prăbușirea Imperiului Roman, cu aproximativ 600 de ani în urmă. La fel ca picturile
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
avea doar două volume, însă conținutul lucrării a fost redistribuit în patru și a reprezentat rezultatul colaborării, probabil, a cel puțin șase artiști. Acești șase artiști au fost numiți: Maestrul Scrierilor Apocrife, Maestrul Cifrelor Bisecte, Maestrul Amelekite, Maestrul Morganatic și Maestrul Misterului Gotic. Una dintre cele mai mari realizări ale perioadei romanice este renașterea sculpturii monumentale care nu mai fusese întâlnită în Europa după prăbușirea Imperiului Roman, cu aproximativ 600 de ani în urmă. La fel ca picturile, sculpturile aveau menirea
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
Aristide Demetriade și Grigore Brezeanu. În rolul lui Făt-Frumos, Ar. Demetriade. Acest "hibrid teatru - cinematograf", a fost bine primit de spectatorii epocii. Decembrie 1911. "„Rampa”" o revistă de teatru publică sub numele de "„Cinematograful la Teatru”" (semnat V.Scânteie) că „"Maestrul Nottara e pe cale să facă o operă patriotică redând războiul României pentru Independență printr-un film,astfel că generațiile de astăzi vor învăța istoria luptelor de la 1877, iar viitorimii îi va rămâne tabloul viu al vitejiei românești”". Directorul filialei bucureștene
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
scriitorului și a noului său roman, "Pământul" ("La Terre"), aflat în curs de apariție în presă. I se reproșează violent insuficiența documentării, lipsa seriozității și preferința pentru vulgar, "„supiditatea lecțiilor despre ereditate”", "„superficialitatea observațiilor”", "„discursul decadent”", și se afrimă că "„maestrul a coborât la fundul gunoiului”". Zola decide să nu răspundă, dar presa se transformă în întregime într-un apărător al scriitorului. Relațiile între Zola, Goncourt și Daudet se răcesc din acest moment. Odată cu succesul literar vin însă și onorurile. Zola
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
lui Albert Einstein. Mai târziu în viața sa a devenit un umanist, scriind cu pasiune despre nevoia de inspirație și de educație structurată, pentru stabilizarea și securitatea omenirii. El s-a apucat mai târziu de Bridge (jocul), unde a devenit maestru, apoi de studierea jocului Go (jocul). El a inventat Lasca, o variantă a șahului, în care piesele nu sunt luate de pe tablă, ci puse sub piesa care le cucerește. Scriitoarea Else Lasker-Schüler i-a fost cumnată, iar , este inrudit cu
Emanuel Lasker () [Corola-website/Science/299899_a_301228]
-
Jose Raul, l-a dus la un club de șah din Havana, unde copilul a început să-și înfrângă, cu vremea, toți adversarii. La 13 ani a devenit pretendent la titlul de Campion Național, pe care l-a câștigat în fața maestrului Juan Corzo (patru meciuri câștigate, trei pierdute și șase meciuri egale). Din acest moment începe ascensiunea explozivă a marelui șahist, comparabilă cu cea a lui Paul Morphy și Boby Fisher. (Să notăm însă că au existat și alți copii minune
José Raúl Capablanca () [Corola-website/Science/299903_a_301232]
-
zicând că jucătorii ce nu s-au dovedit ar trebui să-și țină limba în prezența celor mai buni ca ei. Capablanca l-a invitat pe Nimzovici la o serie de meciuri rapide, pe care le-a câștigat cu ușurință. Maeștrii adunați au fost de acord că șahistul-minune, Capablanca era de neînvins la jocurile rapide, o distincție ce va sta alături de Capablanca până la sfârșitul vieții sale. Capablanca și-a pus în gând câștigarea turneului din mâinile lui Nimzovici, a intrat în
José Raúl Capablanca () [Corola-website/Science/299903_a_301232]
-
doi, cu un scor de 13 puncte, contra lui Lasker la 13.5, dar deasupra lui Alexander Alehin. După acest turneu, țarul Nicolae al II-lea i-a proclamat pe cei 5, Lasker, Capablanca, Alehin, Tarrasch și Marshall, drept Mari Maeștri ai Șahului. În 1920 Lasker a observat creșterea pe care Capablanca a înregistrat-o și i-a cedat acestuia titlul, zicând "You have earned the title not by the formality of a challenge, but by your brilliant mastery", tradus în
José Raúl Capablanca () [Corola-website/Science/299903_a_301232]
-
teme etice, criticându-se ambiția nemăsurata, prostia, avariția, într-un mod tolerant și cu humor. Într-un ton mai sever sunt formulate cele 16 satire ale contemporanului sau Juvenal, aparținător al filosofiei stoice. Marțial, prieten cu Juvenal, a fost un maestru al epigramei, publicate în 15 cărți, în care critica într-o formă zdrobitoare decadenta moravurilor societății române. În secolul I p. Chr. apar povestirile lui Petronius Arbiter, grupate sub titlul ""Satyricon"", relatând aventurile a doi reprezentanți ai societății contemporane. Celebru
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
În Anglia este de remarcat în secolul al XIV-lea Geoffrey Chaucer, care reunește în ""Canterbury Tales"" ("Povestiri din Canterbury") satire îndreptate împotriva moravurilor clerului, nobilimii și burghezimii. În perioada Renașterii, satiră în proza devine prevalența față de cea în versuri. Maeștrii acestei forme sunt Sebastian Branț, care ia peste picior întregul spectru al slăbiciunilor omenești ("Das Narrenschiff", 1494 - "Corabia nebunilor"), François Rabelais, apărător al idealurilor umaniste cu mijloace comice și jocuri originale de cuvinte ("Pantagruel", 1532 și "Gargantua", 1534), Erasmus din
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
după modelul lui Marțial - o serie de epigrame redactate împreună, întitulate "Xenien", în care critica fără menajamente anumite aspecte ale literaturii din timpul lor. În literatura de limbă engleză, satiră pierde ceva din vigoarea predecesorilor. Sunt totuși de menționat câțiva maeștri ai genului că Charles Dickens, William Makepeace Thackeray, precum și americanii Mark Twain și Ambrose Bierce. În Germania excelează romancierii Jean Paul și Wilhelm Hauff, dar mai ales Heinrich Heine ("Die Bäder von Lucca", 1830, "Atta Troll", 1843). Către sfârșitul secolului
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
în a doua jumătate a acestui secol o dezvoltare furtunoasa. În genul satirei se remarcă Vasile Alecsandri (în piesele "Iorgu de la Sadagura" și ciclul cu "Coana Chiriță"), Grigore Alexandrescu ("Satiră duhului meu"), Mihai Eminescu (mai ales în cele cinci "Scrisori"). Maestru al genului este însă Ion Luca Caragiale, atât în "Momente și Schițe", cât și în opera să dramatică ("De-ale Carnavalului", "O noapte furtunoasa", "O scrisoare pierdută"). Satiră literară modernă își are originea în UȘĂ. Marile orașe tehnicizate și codexul
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
românele lui Sinclair Lewis ("Babbitt", 1922). Evelyne Waugh are ca țintă modul de viață al celor "zece mii" din pătură superioară a societății americane ("Decline and Fall" - "Declin și Prăbușire", 1928, "A Handfull of Dust" - "Un pumn de pulbere", 1934). Că maestru al românului satiric s-a profilat scriitorul american de origine rusă Vladimir Nabokov ("Pnin", 1957). Scriitorul englez Aldous Huxley prezintă în românul sau de largă circulație "Brave New World" (1932) o viziune halucinanta a unei societăți utopice ultratehnicizate. George Orwell
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
adeverește experiență conform căreia regimurile dictatoriale, cu toate greutățile întâlnite până la pericolul pierderii libertății și chiar a vieții, reprezintă tocmai de aceea un prilej pentru dezvoltarea fructuoasa a satirei. De neîntrecut în această direcție rămâne Mihail Bulgakov cu românul sau ""Maestrul și Margareta"", redactat în 1940 și publicat abia în 1966. În literatura română trebuie menționat Tudor Arghezi cu inegalabilele lui "Bilete de papagal". Autorul, regizorul și actorul german Jesko Friedrich, opina într-un interviu că: „Satiră este îndreptată, în primul
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
duce prin ateliere, dar nicăieri nu rămâne pentru mult timp. Încă de la început are o simpatie pentru pictura peisajelor, de aceea este interesat mai ales de cercul de la Barbizon (Millet, Daubigny) și de creațiile lui Corot, în care vede pe maestrul său și căruia îi va arăta picturile sale și va urma fiecare observație a acestuia. Urmează o perioadă de cotitură pentru Pissarro. La „Academia Elvețiană” întâlnește pe viitorii impresioniști, în primul rând pe Monet, apoi pe Renoir, Sisley și Cézanne
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
A. "Mișcarea "Iconar". Literatură și politică în Bucovina anilor '30", editura "Timpul", Iași, 1999, pp. 165 - 173 Biblioteca județeană Timiș, Birăescu, Aquilina, Zărie, Diana "Scriitori și lingviști timișoreni (1945 - 1999)", editura "Marineasa", Timișoara, 2000, pp. 80 - 81 Berca, Olimpia "Despre maeștri", editura "Mirton", Timișoara, 2003, pp. 42 - 44 Academia Română "Dicționarul general al literaturii române", Editura "Univers Enciclopedic", București, 2004, p. 763 Oprea, Ion N. "Bucovina în presa vremii Cernăuți 1811 - 2004", Editura "Edict Production", Iași, 2004, (pp. 115, 116, 156, 252-255
George Drumur () [Corola-website/Science/299329_a_300658]
-
și în descrierea vieții cotidiene, a peisajelor, a arhitecturii urbane, așa cum au reușit reprezentanți ai realismului (Balzac, Tolstoi, Turgheniev, Flaubert) sau ai naturalismului (Émile Zola). Nikolai Strahov, care îl cunoștea personal pe Dostoievski, afirmă: « Feodor Mihailovici nu a fost un maestru al călătoriilor; nu-l preocupau prea mult nici natura, nici monumentele istorice sau lucrările de artă, exceptându-le poate pe cele mai mari; toată atenția sa se concentra pe oameni și era captivat doar de natura și caracterul lor » Criticul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
schimbi și tu; fragilitatea omenească și nebunia, răutatea și sfințenia, și patima jocului - toate acestea învățai să le cunoști de la el. » John Maxwell Coetzee, câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 2003, l-a plasat pe Dostoievki în centrul romanului "Maestrul din Petersburg", în care explorează viața și istoria Rusiei din secolul al XIX-lea. Autorul rus Aleksei Remizov scrie la momentul exilului său în Paris, în 1927: «Dostoievski este Rusia. Rusia nu există fără Dostoievski». Este o opinie comună a
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
aproape nici un fel de informații. Se dovedește de timpuriu talentat la desen, la 14 ani reușește la examenul de admitere la ""Kunstgewerbeschule"" ("Școala de Arte Aplicate") din Viena. Doi ani frecventează cursurile acestei școli și, concomitent, învață pictura în atelierul maestrului Ferdinand Laufberger. În 1879 ia parte, sub îndrumarea lui Hans Makart, la organizarea festivităților prilejuite de de aniversarea a 25 de ani de căsătorie a cuplului imperial. Fratele său, Ernst, frecventează aceeași școală de artă. Cei doi frați, împreună cu un
Gustav Klimt () [Corola-website/Science/299357_a_300686]
-
abstractă. Chiar din timpul vieții sale, contemporanii încearcă să-i fructifice experiența. Mult îi datorează Van Gogh și Gauguin. Acesta din urmă îi cumpără de altfel numeroase lucrări. simboliștii, prin Maurice Denis, văd și ei în Cézanne pe unul din maeștrii lor. Matisse spune următoarele: "Cézanne este maestrul nostru, al tuturor". Picasso, știe cât îi datorează înaintașului său, al cărui moștenitor credincios este fără îndoială. După moartea lui Cézanne, el pictează în scurt timp, în 1907, tabloul ""Domnișoarele din Avignon"", care
Paul Cézanne () [Corola-website/Science/299392_a_300721]
-
încearcă să-i fructifice experiența. Mult îi datorează Van Gogh și Gauguin. Acesta din urmă îi cumpără de altfel numeroase lucrări. simboliștii, prin Maurice Denis, văd și ei în Cézanne pe unul din maeștrii lor. Matisse spune următoarele: "Cézanne este maestrul nostru, al tuturor". Picasso, știe cât îi datorează înaintașului său, al cărui moștenitor credincios este fără îndoială. După moartea lui Cézanne, el pictează în scurt timp, în 1907, tabloul ""Domnișoarele din Avignon"", care este în același timp un omagiu față de
Paul Cézanne () [Corola-website/Science/299392_a_300721]