17,575 matches
-
o putea controla mai bine. Astfel, "noblesse d'épée" tânjea pentru o schimbare de politică mai favorabilă pentru ei și erau foarte nemulțumiți de legitimare lui Maine și Toulouse, pe care îi privea ca un afront adus regulilor tradiționale de moștenire. Parlamentul din Paris, o altă entitate politică pe care Ludovic al XIV-lea a exclus-o de la putere, susținea, de asemenea, regența lui Orléans și spera că va avea o influență sporită în noul guvern. În ultimele săptămâni de dinaintea morții
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
ortodocși și greco-catolici, evreii armenii, germani, etc. Caracterul multinațional al statului și filozofia cosmopolită a elitelor sale după sfârșitul secolul al XIV-lea a generat în secolele al XIX-lea și secolul al XX-leaal XX-lea]] o dezbatere asupra problemei moștenirii naționale a Marelui Ducat al Lituaniei. Această dezbatere a implicat istorici din Polonia, Rusia, Lituania și Belarus și a influențat și politica națională din cele patru state. Dezbaterea a ajuns la paroxism în timpul războaielor pentru independență din 1917 - 1920, și
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
șleahtă" ar veni din germanul "geschlecht" sau "slahta" ("cămin, familie"), la fel ca multe alte cuvinte poloneze din domeniul nobiliar, (de exemplu, plonezul "rycerz" ("cavaler") este derivat din germanul "ritter", iar polonezul "herb" ("însemn heraldic") este derivat din germanul "erbe" ("moștenire prin dreptul sângelui")] Pentru aristocrația poloneză mai pot fi folosite cuvinte precum polonezul "rycerz" - "cavaler" sau latinescul "nobilis" (plural: "nobiles"). Nobilii foarte puternici și bogați se numeau și magnați. Este posibil ca șleahta poloneză să fi fost clasa războinicilor slavi
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
Cultura este un produs al minții și gândirii umane, și se referă la moștenirea socială alcătuită din modele de gândire, comportament și acțiuni caracteristice unei societăți. Ea este compusă din cultura nonmaterială, care constituie valorile spirituale, ideile, credințele sau obiceiurile, și chiar instituțiile. O altă componentă este cultura materială, care constituie produsele materiale, bunurile
Cultură politică () [Corola-website/Science/302492_a_303821]
-
respective doar în cazurile care privesc interesul general sau național."” În orice caz, o subcultură politică are o matrice, un tipar care conferă colectivității și organizației ei politice o identitate, o personalitate. Identitatea unei subculturi politice se poate baza pe moștenirea sa etnică (cultura promovată de Partidul Romilor, de U.D.M.R. etc.), pe condiția sa economică (cultura politică a aristocrației, a săracilor din ghetou, cea promovată de partidul clasei de mijloc etc.), pe apartenența la o provincie (cultura politică promovată de
Cultură politică () [Corola-website/Science/302492_a_303821]
-
Ribbentrop, a oferit asemenea arme finlandezilor în schimbul garanției că Finlanda nu va mai căuta să semneze o pace separată. La 26 iunie, președintele Risto Ryti a dat aceste garanții ca pe un angajament personal, pe care intenționa să-l lase moștenire următorului președinte. În plus fața de livrările de materiale de război, Hitler a trimis în Finlanda câteva brigăzi de tunuri de asalt și o unitate de vânătoare-bombardament a Luftwaffe pentru a sprijini apărarea în cele mai periclitate sectoare ale frontului
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
nostru susținuți de puterea întregului est”. Chiar treizeci de ani după moartea sa "Sultan Solyman" a fost citat de autorul englez William Shakespeare ca un copil minune militar în "Negustorul din Veneția". Turbe (mormântul) din Sultan Süleyman la Moscheea Suleymaniye. Moștenirea lui Soliman nu a fost, totuși, numai în domeniul militar. Călătorul francez Jean de Thevenot un secol poartă mai târziu mărturie la "baza agricolă puternică a țării, bunăstarea țărănimii, abundența de alimente de bază, și preeminența de organizare în guvernul
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
primit numele primului martir, Sfântul Ștefan. Ștefan s-a căsătorit în 995 cu Ghizela de Bavaria, sora împăratului Henric al II-lea. După moartea lui Géza a izbucnit un conflict între Ștefan și Koppány (ruda păgână a lui Géza) în legătură cu moștenirea funcției de conducător. Koppány s-a declarat ca fiind noul conducător al maghiarilor, conform vechilor tradiții păgâne maghiare. Până la adoptarea de către maghiari a crestinismului, succesiunea puterii se stabilea conform principiului senioratului și al leviratului, practică ce a fost înlocuită definitiv
Ștefan I al Ungariei () [Corola-website/Science/302648_a_303977]
-
se căsătorească cu văduva defunctului principe, Sarolt. Géza însă, fiind creștin și dorind să-și consolideze politic principatul prin instaurarea sistemului feudal a ales să aplice principiul primogeniturii numind-ul prinț moștenitor pe primul său născut, Ștefan. Din conflictul pentru moștenire Ștefan a ieșit învingător cu ajutorul tatălui Giselei și a altor domnitori germani. Koppány a fost ucis de către căpitanul german Vecelin, iar rămășițele lui au fost expuse la porțile cetăților din Győr, Veszprém, Strigoniu și Alba Iulia ca un gest de
Ștefan I al Ungariei () [Corola-website/Science/302648_a_303977]
-
1660, cetatea a capitulat. Începea era dominației turcești. Centrul de Informare Turistică-Cetatea Oradea a fost inaugurat la 11 noiembrie 2003, ca rezultat al proiectului „Renașterea unei legende” finanțat de Fundația Carpatică, Fundația Regele Baudouin și Fundația pentru Parteneriat în cadrul programului „Moștenire vie”. Centrul de Informare Turistică (CIT) funcționează în cadrul Serviciului Administrare Cetatea Oradea din cadrul Direcției Patrimoniu din subordinea Primăriei Municipiului Oradea. Misiunea Centrului de Informare Turistică este de a promova Cetatea Oradea ca valoare istorică, arhitectonică și culturală multiseculară în context
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
Astăzi, mai puțin de un procent din populație este 100% hawaiian, dar cei care au rădăcini hawaiiene reprezintă grupul etnic cu cea mai mare creștere de pe insulă. Indiferent de originile lor, cei mai mulți se identifică din punct de vedere cultural cu moștenirea hawaiiană. Ei sunt mândri să fie "keiki o ka aina", copiii pământului. Populația totală a statului în 2010: 1,360,301 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010: Baza economiei este turismul, urmat de industria apărării și agricultură. Educația se făcea
Hawaii () [Corola-website/Science/302662_a_303991]
-
creștină, făcând posibilă înțelegerea și însușirea mai rapidă a acesteia de către populația locală. În ultimă instanță, comuniunea ideilor și simbolurilor a reprezintă, după cum am văzut, un aspect esențial al așa-numitei "praeparatio evangelica". Punerea în discuție a acestor imagini-simbol evidențiază moștenirea spiritualității păgâne și contribuția culturii antice la formarea intelectuală și spirituală a creștinismului.
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
defunctului general. Ziarul "Viitorul" a publicat următorul text: "L-am iubit mult. L-am venerat. Era al Franței dar era și al nostru. Icoana sa va rămâne neuitată în cronica românismului în timp ce memoria sa va trece peste generații ca o moștenire glorioasă a națiunii". Limba română Limba franceză
Henri Mathias Berthelot () [Corola-website/Science/302714_a_304043]
-
Râpă Nui este frământata și controversată. Locuitorii săi au îndurat în decursul vremii perioade de foamete, epidemii, războaie civile, raiduri ale căutătorilor de sclavi, colonialism, despădurire aproape totală, declin demografic în câteva rânduri. Cu toate acestea, pascuanii au lăsat o moștenire culturală care le-a adus o faima invers proporțională cu numărul lor. Multă vreme s-a considerat că insula a fost populată pentru prima dată în anii 300-400 era noastră, cam în aceiași perioadă în care oamenii au ajuns în
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
existau doar 111 pascuani pe insula iar dintre acestia doar 36 au avut urmași. Din acest moment populația insulei a cunoscut o creștere constantă. Dar, cu un procent de 97% dintre locuitori dispăruți într-un răstimp relativ scurt, aproape întreaga moștenire culturală a insulei s-a pierdut. Insula Paștelui a fost anexată de către Chile pe data de 8 septembrie 1888 de către Policarpo Toro, prin „Tratatul de Anexare al Insulei” (Tratado de Anexión de la isla). Actul a fost semnat de către Toro, reprezentând
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
a definitivat standardul, si asta după ce eforturile inițiale din ITU-T denumeau standardul H.26L. De obicei, standardul este numit H.264/AVC (sau AVC/H.264 sau H.264/MPEG-4 AVC sau MPEG-4/H.264 AVC) pentru a sublinia moștenirea comună. Numele H.26L, care face referință la istoria ITU-T, este mult mai puțin cunoscut, dar se folosește totuși. Ocazional, el mai este numit și "codecul JVT", evocând organzația JVT care l-a dezvoltat. (Acest parteneriat și multiplele denumiri
H.264 () [Corola-website/Science/302730_a_304059]
-
că mare parte din scopurile politice ale Finlandei Albe nu au fost atinse. După ce forțele străine au părăsit Finlanda, facțiunile militante ale Roșiilor și ale Albilor și-au pierdut și ele susținerea, în timp ce integritatea națională și culturală dinainte de 1918, precum și moștenirea fennomaniei, și-au reluat locul de frunte în rândul finlandezilor. Slăbiciunea atât a Germaniei cât și a Rusiei după Primul Război Mondial au întărit Finlanda și au făcut posibilă o înțelegere socială și pilitică pașnică în țară. Reconcilierea a dus
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
a cărții. Edițiile ulterioare au inclus și alte modificări minore, cum ar fi cele care reflectă schimbările de concepție ale lui Tolkien despre lumea în care a ajuns Bilbo. Datorită cererii, cartea a fost retipărită fără întreruperi încă de la apariție. Moștenirea sa include adaptări pentru teatru, marele ecran și jocuri. Unele dintre ele au primit aprecieri, cum ar fi un joc video care a câștigat „Golden Joystick Award” (Premiul Joystickul de Aur), un scenariu pentru un joc de război care a
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
primită independent de opera ulterioară, cât și pentru a feri cititorul de a avea așteptări false privind tonul și stilul. "Hobbitul" a fost adaptată și revizuită de multe ori, iar continuarea, "Stăpânul inelelor", este considerată a fi cea mai mare moștenire a sa. Acțiunea are aceeași structură de bază, evoluând în același mod: povestea începe la Fundătura, Gandalf îl trimite pe protagonist într-o misiune spre est, Elrond îi acordă găzduire și sfat, aventurierii scapă de creaturi subpământene periculoase, se alătură
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
de a avea plămâni nedezvoltați, deteriorarea continuă a sănătății de-a lungul anilor l-a determinat să consume și să devină dependent de opiu și de morfină. In 1853, unchiul lui Spencer a murit și i-a lăsat acestuia ca moștenire o sumă considerabilaă de bani. Următorii ani din viață i-a trăit frugal. S-a împrietenit cu George Eliot și după un timp se părea că se vor căsători, dar, cu toate că ea părea dispusă să facă acest pas, Spencer a
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
copil al soților Swedberg era o fată), Emanuel a devenit cel mai mare dintre copiii în viață. În 1697 tatăl său s-a căsătorit cu Sara Bergia care l-a iubit foarte mult pe Emanuel și i-a lăsat o moștenire semnificativă. Tatăl lui, cleric luteran, a devenit ulterior un episcop faimos și controversat a cărui dioceză a inclus bisericile suedeze din Pennsylvania și Londra. La vârsta de 11 ani s-a înscris la Universitatea din Uppsala unde tatăl său preda
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
săi, Theuderic, Chlodomer, Childebert, și Clotaire. Această împărțire a creat noile unități politice ale Regatelor din Reims, Orléans, Paris și Soissons și a inaugurat o perioadă de dezbinări ce a continuat, cu scurte întreruperi, până în 751, la sfârșitul Dinastiei merovingiene. Moștenirea lui Clovis se bazează pe trei acțiuni importante: unificarea națiunii france, cucerirea Galiei și convertirea la religia romano-catolică. Prin prima acțiune, și-a asigurat influența asupra poporului său în probleme majore, lucru pe care un mic rege regional nu l-
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
le Vieux" sau "cel Bătrân") (497 - 561), rege al francilor, a fost unul dintre fiii lui Clovis. s-a născut în jurul anului 497 la Soissons (astăzi în departamentul Aisne, Picardia, Franța). La moartea tatălui său în 511, a primit, ca moștenire, orașul Soissons, unde și-a instalat capitala; orașele Laon, Noyon, Cambrai, și Maastricht; și cursul inferior al râului Meuse. El era însă foarte ambițios, și a căutat să își extindă stăpânirea. El este responsabil de asasinarea copiilor fratelui său Chlodomer
Chlothar I () [Corola-website/Science/303241_a_304570]
-
pentru rata de alfabetizare foarte ridicată. Ca urmare, cazacii au început să fie considerați reprezentanți ai ordinei, și în unele cazuri ai speranței, în special prin comparație cu armata regulată, foarte nepopulară printre tineri. În Ucraina, unde cazăcimea reprezintă o moștenire istorică și culturală, există încercări de recreaare a imaginii cazacilor ucrainieni, imagine care a supraviețuit perioadei sovietice prin diferite imagini de propagandă, precum aceea care glorifică Rada de la Pereiaslvl. În zilele noastre, guvernul sprijină activ această tendință, prin folosirea ca
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
pe sine ca model pentru o vrăjitoare, aluzie posibilă la ideea vânătorii de vrăjitoare (în sensul căutării de țapi ispășitori) care descrie foarte bine atmosfera acelor ani. Descoperirea frescelor a dat naștere unei mari controverse asupra celor îndreptățiți la recuperarea moștenirii culturale a lui Bruno Schulz: este o moștenire evreiască sau poloneză? Cinci fragmente din picturile sale au fost mutate în memorialul Holocaustului Yad Vashem din Israel cu aprobarea autorităților locale ucrainene. Este într-adevăr greu de spus dacă originea evreiască
Bruno Schulz () [Corola-website/Science/303312_a_304641]