16,448 matches
-
al comportamentului. Referitor la adoptarea deciziilor economice privind perspectivele pieții este relevantă cunoașterea elementelor motivaționale care predomină, dacă predominante sunt cele generale, se poate face o prognoză asupra comportamentului consumatorului, dacă predomină cele individuale șansa scade simțitor. Specialiștii apreciază că motivația de consum este constituită În cea mai mare parte din elemente ideatice și comportamentale specifice grupurilor sociale, cum ar fi: opinii, prejudecăți și credințe, obiceiuri și tradiții, modele socio-culturale de comportament, modă, etc. Dar, oricât de puternice ar fi motivațiile
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
motivația de consum este constituită În cea mai mare parte din elemente ideatice și comportamentale specifice grupurilor sociale, cum ar fi: opinii, prejudecăți și credințe, obiceiuri și tradiții, modele socio-culturale de comportament, modă, etc. Dar, oricât de puternice ar fi motivațiile, Întotdeauna ele sunt dependente de situație. De aceea motivele care direcționează comportamentul Într-o situație pot să nu existe sau să fie diferite Într-o altă situație. Tocmai această complexitate a mecanismului de acțiune a motivației au Încercat să o
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
de puternice ar fi motivațiile, Întotdeauna ele sunt dependente de situație. De aceea motivele care direcționează comportamentul Într-o situație pot să nu existe sau să fie diferite Într-o altă situație. Tocmai această complexitate a mecanismului de acțiune a motivației au Încercat să o explice În primul rând psihologii, dar și sociologii, economiștii, etc, aceasta conducând la ceea ce astăzi denumim teoriile motivației, din care cele mai cunoscute sunt: teoria ierarhizării motivelor (A. Maslow, 1970); teoria lui MqGuire teoria motivelor psihologice
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
nu existe sau să fie diferite Într-o altă situație. Tocmai această complexitate a mecanismului de acțiune a motivației au Încercat să o explice În primul rând psihologii, dar și sociologii, economiștii, etc, aceasta conducând la ceea ce astăzi denumim teoriile motivației, din care cele mai cunoscute sunt: teoria ierarhizării motivelor (A. Maslow, 1970); teoria lui MqGuire teoria motivelor psihologice (D. Hankins, R.J. Best, K. Concy,1989); teoria câmpului psihologic a lui K. Lewin (1935); teoria disonanței cognitive a lui L. Festinger
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
oprimata de solicitările mediului Înconjurător; 2) propriile Îndoieli privind capacitățile si abilitățile noastre; 3) trebuința de autoactualizare cere efort, disciplina, autocontrol si munca din greu; 4) experiențele cruciale din copilărie pot inhiba saustimula orientarea persoanei spre autoactualizare. Consideram autoactualizarea ca motivație complexa implicata cu intensitate În activitatea de manifestare a potențialului creativ al individului. O tendință ce se constată la nivelul societății de consum, cum mai este denumită societatea contemporană, este creșterea ponderii trebuințelor dobândite În raport cu cele Înnăscute dar și a
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
o tentativă de automedicație a simptomelor premorbide ale schizofreniei. Astfel, spre deosebire de alte substanțe, abuzul de stimulente - cocaina și amfetaminele - survine În general după doi ani de la debutul schizofreniei. Această constatare acreditează ipoteza automedicației semnelor negative ale schizofreniei prin utilizarea stimulentelor. Motivația consumului de droguri la schizofreni: toate studiile sunt convergente În a demonstra ca pacienții schizofreni consumă droguri pentru a resimți starea de euforie legată de starea de intoxicație, pentru a favoriza socializarea și pentru a atenua anxietatea și dispoziția depresivă
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
de droguri la schizofreni: toate studiile sunt convergente În a demonstra ca pacienții schizofreni consumă droguri pentru a resimți starea de euforie legată de starea de intoxicație, pentru a favoriza socializarea și pentru a atenua anxietatea și dispoziția depresivă. Aceste motivații nu Îi disting pe toxicomani de mecanismele care, În populația generală, au același rezultat și consecințe. Pe termen lung, anumiți pacienți preferă să se identifice cu un grup de toxicomani mai curând decât a recunoaște apartenența la o maladie mentală
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
cu cei apropiati etc. Doi figuranti, Pescarul I și Pescarul II, fiecare cu câte o bârna În spate, „nu scot nici un cuvânt”, sunt surzi și muți (mitul Sisif), simbolizează pe oamenii ce-și duc povara data de destin; nu caută motivația, sunt doar copleșiți de rutină. Dornic de comunicare, Iona vorbește cu ei, dorind să le Înțeleagă starea umilă, asumata ca o obligație: „ati facut vreo Înțelegere cât trebuie să rămâneți mâncați?”. Viața În spațiul restrictiv, impus, este plină de „umezeală
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
la care s-a adăugat importanța utilizării resurselor umane, s-a cristalizat ideea unei strategii de dezvoltare socială. Din științele sociale (psihologie socială, sociologie, psihologie) s-a cristalizat un model de organizare socială a organizațiilor care să asigure performanțe ridicate: motivație a performanței, diminuare a conflictelor, inovativitate. Implementarea unor asemenea modele noi de organizare socială a organizațiilor a generat preocuparea față de anumite tehnici de dezvoltare socială. Pe de altă parte, înlocuirea mediilor economice relativ stabile și predictibile cu medii înalt instabile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cercetare este dezvoltat de echipele de cercetare/cercetători individuali și selectate pe baza estimării meritelor lor. PROBLEMELE SOCIALE - punctul de pornire al paradigmei dezvoltării sociale Identificarea problemelor sociale reprezintă punctul de pornire al schimbării sociale. Formularea unei probleme declanșează o motivație colectivă de a explora posibilitățile de acțiune. Societățile se confruntă continuu cu probleme sociale specifice: delincvență, tensiuni și conflicte sociale, catastrofe naturale, criză economică. Soluționarea problemelor duce frecvent la perfecționarea sistemului. Un exemplu tipic este societatea americană. Aceasta este centrată
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Latent/Manifest Odată acceptată problema socială, poate exista în două moduri distincte: latentă sau manifestă. Latent: ea este considerată ca fiind o problemă, ceva negativ, care ar trebui să fie eliminat sau o oportunitate de a fi fructificată, neexistând o motivație/voință de acțiune pentru soluționarea ei. Cu alte cuvinte, colectivitatea are o atitudine pasivă față de respectiva problemă. Sunt trei situații responsabile pentru situarea în latență a unei probleme: a) deși acceptată ca problemă, în raport cu altele mult mai grave, acțiunea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în sistemul de priorități. O asemenea analiză va trebui să identifice poziția în conștiința colectivă a problemei-stare: potențială (nu există o conștientizarea ei), latentă, maniestă, centralitatea ei. Toate stările subiective colective asociate trebuie identificate: atitudine pasivă de resemnare față de problemă, motivația/voința de a acționa. Trebuie luată în considerare aici și diversitatea conștientizării problemelor sociale - unele grupuri/segmente sociale o consideră ca o problemă, altele o ignoră sau nu o văd ca pe o problemă socială. Importanța/ Centralitatea problemei variază în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
instituții care să convertească obiectivele planului; motivarea participării la aplicarea planului - interiorizarea planului la nivelul indivizilor, a instituțiilor și a organizațiilor. Faza a șaptea: monitorizarea implementării planului. Implementarea planului reprezintă o mulțime de acțiuni ale actorilor implicați. Aceștia pot avea motivații diferite, interese convergente sau divergente, priorități proprii. De aceea, nu este suficient „să dai sarcini”, ci trebuie să urmărești continuu realizarea acestora. Acest tip de control este desemnat tot mai mult prin termenul monitorizare. Monitorizarea nu evaluează „rezultatul” acțiunii, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
născut din transformarea Asociației pentru Știința și Reforma Socială, ce se înființase la Iași, în plină ocupație, la propunerea profesorului Dimitrie Gusti și urmărea să cerceteze problemele sociale ale societății românești și să ajute la „cunoașterea și dreapta lor dezlegare”. Motivația creării ISR a fost similară cu aceea care a stat la baza unor instituții similare din Occident. Gusti a fost impresionat de inițiativele unor cunoscute personalități europene privind ieșirea rapidă și eficientă din criza socială profundă cunoscută de țările lor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aceea că literatura populară, poveștile populare „sunt reflectări ale spiritului popular la o națiune”, altfel n-ar fi devenit povești folclorice (reflexions of the minds of the people in a nation - apud Alvin J. So ). După ce a colectat informații despre „motivația pentru competență” (achievement motivation), McClelland a pus problema: „în ce măsură motivația pentru sporirea capacităților se corelează cu dezvoltarea economică” (măsurători prin consumul de electricitate) și a descoperit o corelație strânsă în analiza comparativă pe națiuni, identificând o asociere sitematică între curba
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
popular la o națiune”, altfel n-ar fi devenit povești folclorice (reflexions of the minds of the people in a nation - apud Alvin J. So ). După ce a colectat informații despre „motivația pentru competență” (achievement motivation), McClelland a pus problema: „în ce măsură motivația pentru sporirea capacităților se corelează cu dezvoltarea economică” (măsurători prin consumul de electricitate) și a descoperit o corelație strânsă în analiza comparativă pe națiuni, identificând o asociere sitematică între curba motivației pentru competență și curba dezvoltării. (În 1950, în SUA
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru competență” (achievement motivation), McClelland a pus problema: „în ce măsură motivația pentru sporirea capacităților se corelează cu dezvoltarea economică” (măsurători prin consumul de electricitate) și a descoperit o corelație strânsă în analiza comparativă pe națiuni, identificând o asociere sitematică între curba motivației pentru competență și curba dezvoltării. (În 1950, în SUA și în URSS scorul era cam același, doar că în SUA era în declin, iar în URSS în creștere - McClelland, 1964, apud So, 1990.) Sursa acestei motivații trebuie căutată în familie
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
asociere sitematică între curba motivației pentru competență și curba dezvoltării. (În 1950, în SUA și în URSS scorul era cam același, doar că în SUA era în declin, iar în URSS în creștere - McClelland, 1964, apud So, 1990.) Sursa acestei motivații trebuie căutată în familie, adică în socializarea parentală. Aceasta presupune ca părinții să aplice „înalte standarde de capacitate pentru copiii lor, exprimabile în așteptări de excelență în educația copiilor, de obținere a unor ocupații bune, de a fi respectați etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
le acorde afecțiune și recompensă, să nu fie autoritari, să-i lase pe copii să-și dezvolte inițiativele, nu să facă prea multe pentru ei” (McClelland, 1964, apud So, 1990). McClelland subliniază că susține ideea ca națiunile occidentale să injecteze motivații pentru competență (sporirea capacităților) în lumea a treia. Constantin Dobrogeanu-Gherea - „legea epocii dominante sau a orbitării” Unul dintre cei care au dat o formulare aproape canonică ideii că influențele și deci contactele cu lumea occidentală avansată devin sursa dezvoltării țărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
treia” (So, 1990). Teoriile modernizării explică subdezvoltarea lumii a treia prin raportare la factori interni, iar dezvoltarea prin raportare la factori externi și „presupune că există ceva rău înăuntrul țărilor și popoarelor lumii a treia, precum cultura tradițională, suprapopularea, absența motivației pentru realizare” (So, 1990, p. 94). În consecință, sunt propuse următoarele replici și strategii: țările lumii a treia nu pot niciodată să meargă pe calea occidentală a dezvoltării pentru că au experiențe pe care Occidentul nu le-a avut; țările occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
postcomuniste, factorii politici și tehnici au interferat. Disponibilitatea capitalului occidental de a investi în țări ale Europei Centrale sau în țările baltice a depins de strategia geopolitică a Occidentului de a integra aceste țări în sistemul instituțional al Vestului dezvoltat. Motivația a fost departe de a fi exclusiv capitalistă. Ea a fost națională în cazul Germaniei de Est, integrată prin efortul investițional al fostei Germanii Occidentale, și geopolitică în cazul țărilor baltice, când efortul investițional al Europei Occidentale a fost considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
privi cultura este greșit, însă momentan voi menționa că implicațiile acestei abordări sunt: 1) dezvoltarea bazată pe piață este incompatibilă cu „cultura tradițională”; 2) sărăcia și lipsa creșterii sunt cauzate de cultură și de norme din interiorul comunității care reduc motivația mobilității și a spiritului antreprenorial; 3) oamenii trebuie să fie reeducați pentru a accepta comportamente „moderne” (acumulare individuală, atitudine pozitivă față de risc, mobilitate geografică etc). Un alt mod al economiștilor și al practicienilor industriei de dezvoltare de a privi cultura
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltarea economică sugerează că oamenii sunt mai puțin cooperanți în proiectele care presupun schimbări majore în viața lor cotidiană, în special cele care se bazează pe practicile de subzistență. Oamenii vor să schimbe doar atât cât să mențină ceea ce au. Motivațiile oamenilor care participă la un proiect de dezvoltare nu sunt învățarea unei modalități mai bune de a trăi, creșterea „capitalului social”, „dezvoltarea participativă”, generarea unor bunuri globale, creșterea eficienței ș.a.m.d. Mai degrabă, ei sunt motivați de scopuri imediate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
se situa undeva, între workfare-ul american și productivismul scandinav. Conform lui Esping-Anderson (1990), workfare-ul american presupune condiționarea beneficiilor sociale de acceptarea muncii, în timp ce productivismul scandinav implică faptul că statul bunăstării trebuie să garanteze că toți cetățenii au resursele necesare și motivația pentru a munci și că acea muncă este disponibilă (p. 81). În regimul socialist, individul era cel responsabil pentru propria bunăstare, fiind obligat să muncească pentru ea, dar statul era cel care avea obligația de a furniza locuri de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
întotdeauna participarea este însă voluntară, mai ales în condițiile în care acela care participă nu e beneficiar al activității/proiectului comunitar (Sandu, 2005, p. 32). Sandu (2005, p. 15) arată că putem vorbi de mai multe tipuri de participare, în funcție de motivația pentru implicare: „motivație voluntară”, „forțată”, „cointeresată” sau „altruistă”, aceste motivații putând fi asociate cu „tradiția, valorile, sentimentele sau raționalitatea raporturilor dintre scopuri și mijloace” (p. 16). Aceste tipuri de motivație generează patru tipuri de participare: participare dezinteresată/altruistă, prin cointeresare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]