18,995 matches
-
Ernst ( în suedeză, , născut în 14 iulie 1918, Uppsala, Suedia - d. 30 iulie 2007, Fårö, Suedia) a fost un regizor suedez de teatru și unul dintre cei mai influenți regizori de film ai celei de-a doua jumătăți a secolului 20. Bergman s-a născut în Uppsala, Suedia, în familia unui pastor lutheran de descendență daneză, Erik Bergman, care a devenit ulterior capelanul regelui Suediei, și Karin, născută "Åkerblom". a
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
asistent de regie pentru "Frământări" ("Hets"), în 1944. Filmul descrie zbuciumul sufletesc al unui student care suferă din cauza unui profesor crud și nedrept. Din 1944 Bergmann este și director al teatrului de stat din Helsingborg. În 1945 Bergman debutează ca regizor cu filmul "Criză" ("Kris"). Din 1946 până în 1955 toarnă, pe lângă diverse spoturi publicitare, șaisprezece filme prin care își dezvoltă un stil propriu, influențat de expresionismul german și de neorealismul italian. Cu "Amurgul unui clovn" ("Gycklarnas afton") din 1953 își începe
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
Cannes. Este prima operă bergmaniană care se concentrează tematic asupra întrebărilor privind existența lui Dumnezeu și a căutarii unui sens al vieții. Cu "Ursul de Aur" este premiat la Berlin, în 1957, filmul "Fragii sălbatici" ("Smultronstallet"), avându-l pe celebrul regizor suedez Victor Sjöström în rolul principal. Bergman folosește aici reprezentări ale halucinantului și oniricului pentru a evidenția zbuciumul interior al personajelor și pentru a pătrunde în subconștientul acestora. Procedeul va fi întâlnit și în opera sa târzie. Atât "Jungfrukällan" ("Izvorul
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
Ullmann și Bibi Andresson, "Pasiunea Annei" (1969), "Atingerea" (1970) și "Strigăte și șoapte" (1972), film încununat cu un Oscar pentru cea mai bună imagine (Nykvist) în care sunt reprezentate diverse ipostaze ale naturii feminine, având-o ca model pe mama regizorului. Bergman începe să producă și filme pentru televiziunea suedeză. Două dintre acestea, "Scene dintr-o căsnicie" (1974) și "Față în față" (1976), ajung și pe marele ecran, în versiuni prescurtate. După o scurtă perioadă de detenție, sub acuzația de evaziune
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
evaziune fiscală, Bergman părăsește în 1976 Suedia. Următoarele sale filme, "Oul de șarpe" (1976/77) și "Din viața marionetelor" (1979/80), sunt produse în Germania. "Sonata de toamnă" cu Ingrid Bergman și Liv Ullmann este filmată în Norvegia. În 1978 regizorul se restabilește în Suedia, după clarificarea problemelor cu fiscul. Între 1981 și 1982 este turnat filmul autobiografic "Fanny și Alexander", care câștigă premii Oscar pentru cel mai bun film străin, pentru cea mai bună imagine, pentru decoruri și costume. După
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
fiscul. Între 1981 și 1982 este turnat filmul autobiografic "Fanny și Alexander", care câștigă premii Oscar pentru cel mai bun film străin, pentru cea mai bună imagine, pentru decoruri și costume. După acest mare succes Bergman renunță la activitatea de regizor de cinema și se rezumă la cea de scenarist, regizor de teatru și scriitor. Următoarele sale filme sunt produse de televiziune. Filmele sale tratează întrebări fundamentale existențiale de moralitate, singurătate și credință; tinzând în același timp spre simplitatea și claritatea
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
și Alexander", care câștigă premii Oscar pentru cel mai bun film străin, pentru cea mai bună imagine, pentru decoruri și costume. După acest mare succes Bergman renunță la activitatea de regizor de cinema și se rezumă la cea de scenarist, regizor de teatru și scriitor. Următoarele sale filme sunt produse de televiziune. Filmele sale tratează întrebări fundamentale existențiale de moralitate, singurătate și credință; tinzând în același timp spre simplitatea și claritatea directă a vieții, opusă stilizării, metaforizării și alambicării altor realizatori
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
spre simplitatea și claritatea directă a vieții, opusă stilizării, metaforizării și alambicării altor realizatori de film. Ca un contraexemplu, "Persona", unul dintre cele mai faimoase filme ale lui Bergman, este neobișnuit de sofisticat și complex pentru întreaga operă filmică a regizorului suedez, având conotații multiple, între care cele existențialiste și de avant-garde sunt predominante. Pentru întreaga sa operă Bergman a fost distins cu un premiu special al Festivalului de la Veneția în 1983, cu Premiul European de Film Felix (1988), o mențiune
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
o operație în octombrie 2006 și a avut o perioadă dificilă de recuperare. A murit liniștit în somn, în casa lui din Fårö, la 30 iulie 2007, la vârsta de 89 de ani, în aceeași zi în care un alt regizor renumit a decedat, e vorba de Michelangelo Antonioni. Regizorul suedez a fost înmormântat la 18 august 2007 în cadrul unei ceremonii private.
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
perioadă dificilă de recuperare. A murit liniștit în somn, în casa lui din Fårö, la 30 iulie 2007, la vârsta de 89 de ani, în aceeași zi în care un alt regizor renumit a decedat, e vorba de Michelangelo Antonioni. Regizorul suedez a fost înmormântat la 18 august 2007 în cadrul unei ceremonii private.
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
fost scos din țară prin curier diplomatic de fratele său mai mic, Andrei Benu Sebastian, și a ajuns la Ierusalim. În prezent originalul se găsește la Universitatea din Ierusalim, frații săi aflându-se în posesia unor copii fotografice. Harry From, regizor evreu din Romania care a trăit în SUA, a creat Fundația „Mihail Sebastian”. După mulți ani de insistență, a obținut cele 9 caiete de la familia lui Sebastian ( respectiv dna Beatrice Sebastian, văduva fratelui scriitorului, Beno) și a încheiat un contract
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
Țițeica a fost unul dintre cei mai remarcabili matematicieni români. Cinematograful a apărut în România la 27 mai 1896 iar primele proiecții au avut loc în București la sediul ziarului de limba franceză "L’Indépendance Roumaine". Printre cei mai importanți regizori români, se numără: Jean Georgescu, Victor Iliu, Liviu Ciulei, Ion Popescu-Gopo, Lucian Pintilie, Dan Pița, Alexandru Tatos, Mircea Daneliuc și Sergiu Nicolaescu. Dintre filmele românești cu distincții internaționale pot fi amintite: Pădurea spânzuraților, Răscoala, A fost sau n-a fost
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
în 1967. După emigrarea autorului în America, scenariul a fost publicat în 1996, la editura Western Publishing din Chicago, câteva exemplare existând și în România (Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Centrală Universitară din București ș.a.). În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, regizorul Emil Loteanu a regizat filmul artistic de televiziune Luceafărul, despre viața și creația poetului Mihai Eminescu. Pe meleagurile copilăriei lui Mihai Eminescu, în satul Ipotești, județul Botoșani, se află singura biserică din Europa închinată unui scriitor. A fost ridicată de
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
din entuziaști iubitori ai genului. În decursul anilor, Teatrul Arcadia s-a afirmat datorită producțiilor sale ca fiind una dintre cele mai de seamă instituții de profil din România, aici desfășurându-și activitatea mari creatori și artiști de talie internațională: regizorul artistic Kovacs Ildiko, Paul Fux (care a revoluționat scenografia spectacolelor destinate celor mai mici), Francisca Simionescu (creatoarea unor spectacole de respirație europeană), actorii Isabela Bombora, Mioara și Petru Diaconu, Ioan Moldovan, Magda Thalmainer, Seres Ludovic, etc. Clădirea în care funcționează
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
regie. Plac Teatralny și împrejurimile au fost destinația multor parade, fetivități, carnavale, baluri și concerte. Varșovia găzduiește peste 30 de teatre, inclusiv Teatrul Național (fondat în 1765) și Teatrul Mare (fondat în 1778). Varșovia reprezintă o atracție pentru foarte mulți regizori tineri și actori ce contribuie la cultura teatrală a orașului. Munca lor poate fi văzută, în mare parte, în teatre mai mici cum ar fi: Casa de Cultură (Domy Kultury în poloneză). Varșovia găzduiește Întâlnirile Internaționale de Teatru. Mulțumită numeroaselor
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
renumiți, precum Jan Kochanowski, Adam Mickiewicz, Henryk Sienkiewicz (câștigatorul Premiului Nobel 1905), Bolesław Prus, Władysław Reymont (câștigatorul Premiului Nobel 1924), Juliusz Słowacki, Witold Gombrowicz, Czesław Miłosz (câștigatorul Premiului Nobel 1980), Wisława Szymborska (câștigatorul Premiului Nobel 1996), Stanisław Lem, Ryszard Kapuściński. Regizorii renumiti din Polonia includ câștigatorii Premiului Oscar: Roman Polański, Andrzej Wajda, Zbigniew Rybczyński, Janusz Kamiński și Krzysztof Kieślowski. Compozitorii celebri de muzică clasică sunt, între alți, Frédéric Chopin (în Polonia cunoscut ca "Fryderyk Chopin"), Krzysztof Penderecki și Karol Szymanowski. Genuri
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
se numără Andrei Pippidi, fiul lui Dionisie, principalul editor al scrierilor lui Iorga. Pippidi a prefațat și colecții ale corespondenței lui Iorga, și a publicat o sinteză biografică despre bunicul său. Andrei Pippidi este căsătorit cu politologul Alina Mungiu, sora regizorului Cristian Mungiu.
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
fost regizate de Chris Columbus. Pe 4 iunie 2004 a fost lansată versiunea de film pentru "Harry Potter și Prizonierul din Azkaban", regizat de Alfonso Cuarón. Al patrulea film, "Harry Potter și Pocalul de Foc", a fost regizat de alt regizor, Mike Newell, și a fost lansat în data de 18 noiembrie 2005. "Harry Potter și Ordinul Phoenix" a fost lansat pe 11 iulie 2007. David Yates a regizat, iar Michael Goldenberg a scris scenariul, preluând poziția de la Steve Kloves. "Harry
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
Spielberg a fost abordat pentru a regiza primul film, dar a renunțat. Presa a presupus în mai multe rânduri că Rowling avea de-a face cu plecarea lui, dar ea a afirmat că nu a avut putere de decizie în ceea ce privește regizorul filmului și că nu l-ar fi respins pe Spielberg. Prima alegere a lui Rowling pentru regizor a fost membrul grupului Monty Python, Terry Gilliam, ea fiind fană a lui. Warner Bros a vrut un film destinat întregii familii și
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
multe rânduri că Rowling avea de-a face cu plecarea lui, dar ea a afirmat că nu a avut putere de decizie în ceea ce privește regizorul filmului și că nu l-ar fi respins pe Spielberg. Prima alegere a lui Rowling pentru regizor a fost membrul grupului Monty Python, Terry Gilliam, ea fiind fană a lui. Warner Bros a vrut un film destinat întregii familii și în final l-a ales pe Chris Columbus, care inițial trebuia să regizeze toate cele șapte filme
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
film destinat întregii familii și în final l-a ales pe Chris Columbus, care inițial trebuia să regizeze toate cele șapte filme. Columbus a refuzat să mai regizeze începând cu al treilea film. Acest lucru a dus la cooptarea ca regizori a lui Alfonso Cuarón, Mike Newell și David Yates. Cuarón și Newell au regizat un film fiecare, în timp ce Yates a regizat în final patru, devenind singura persoană care a condus mai mult de un film Harry Potter de la Columbus până la
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
nud din istoria cinematografiei europene; a fost și primul film grecesc difuzat în străinătate. În 1944, a primit pentru rolul său din filmul . Anii 1950 și începutul anilor 1960 sunt considerați a fi o epocă de aur a filmului grecesc. Regizori și actori ai acestei epoci au fost recunoscuți ca figuri istorice importante în Grecia și au dobândit renume internațional: , , , , , , , , și alții. Se realizau pe atunci peste șaizeci de filme pe an, majoritatea cu elemente de film noir. Sunt cunoscute filmele
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
ecranizare a romanului a fost făcută în Germania în 1922, filmul numindu-se "Nosferatu, Eine Symphonie des Grauens" (Nosferatu - Simfonia groazei), avându-l în distribuție pe actorul Max Schreck. <br>Numele contelui Dracula este schimbat aici în contele Orlok, din cauză că regizorul filmului, F.W. Murnau nu putuse obține la acea vreme acordul autorului pentru ecranizare. Numele de "Nosferatu" seamănă evident cu vorba "nesuferitu" prin care sătenii români de odinioară evocau Dracul. Dracula (film din 1958), un film britanic în regia lui
Contele Dracula () [Corola-website/Science/298226_a_299555]
-
militare. Tudor Vladimirescu a avut un frate (Papa) și o soră (Constandina) ai căror descendenți trăiesc și în ziua de azi în Oltenia. Destinul lui tragic, romanțat desigur, a devenit (în 1962) sursă de inspirație pentru scenaristul Mihnea Gheorghiu și regizorul Lucian Bratu, care au realizat un lung metraj artistic cu Emanoil Petruț în rolul titular.
Tudor Vladimirescu () [Corola-website/Science/298248_a_299577]
-
("Ioan Negulescu" după starea civilă, n. 26 februarie 1900, Craiova - d. 18 iulie 1993, Marbella din Spania) a fost un pictor, regizor de film, scenarist și producător de film originar din România. Talentul pentru artă se arată timpuriu, când tânărul Jean Negulescu, cercetaș voluntar în rândurile Crucii Roșii în timpul Primului Război Mondial, schițează un portret al lui George Enescu. Jean Negulescu se hotărăște să
Jean Negulesco () [Corola-website/Science/298262_a_299591]