16,454 matches
-
zugrăvită pe tavanul camerei mele de la Sibiel, m-am gîndit la cei care mi-au marcat existența. Uneori, poate, fără să-mi dau seama imediat. Nu sînt puțini, dar nici mulți. Sînt însemnați. Pentru mine. În întunericul acela, am zărit zîmbetul lui Iosif Sava. Cu ochelarii cățărați pe frunte, calm, cald, mă privea și-mi zîmbea. Am simțit, fizic, chinul dorului, al unei absențe. Faptul palpabil, că sînt lucruri pe care nu mai ai cu cine să le discuți. L-am
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
pădurea din spatele Peleșului, lăsînd în spatele meu lumea dezlănțuită, am înțeles, din nou, că nimic nu e întîmplător. Sînt șapte ani, deja, fără Iosif Sava. Vizita lui din chilia de la Sibiel... I-am zărit chipul, cu ochelarii cățărați pe frunte, și zîmbetul acela de o infinită tandrețe față de ce contează cu adevărat pe lume. M-am ridicat și am făcut, pe terasa castelului, o reverență. Mare. Cît tot chipul lui din mintea și din sufletul meu.
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
Tudorel Urian În climatul gălăgios și spasmodic al primilor ani ai tranziției, Mihai Șora a fost o veritabilă voce a rațiunii. Monument de modestie și bun simț, mereu cu zîmbetul pe buze, Mihai Șora a trecut, egal cu sine, prin demnități publice pe care, probabil, în ultimii ani ai comunismului, nu le-ar fi putut anticipa (a fost primul ministru post-comunist al învățămîntului), dar și prin inevitabila pierdere a acestora
Filozofie și civism by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11381_a_12706]
-
inevitabila pierdere a acestora. Rareori mi-a fost dat să întîlnesc un om mai cu capul pe umeri decît Mihai Șora. Un om care să cunoască atît de bine măsura lucrurilor și care să fi transformat banalul gest al unui zîmbet într-o filozofie a vieții. În calitate de ministru al învățămîntului, de membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, al Alianței Civice și, mai apoi, al Partidului Alianței Civice, ar fi putut fi unul dintre personajele esențiale ale tranziției. Din păcate pentru
Filozofie și civism by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11381_a_12706]
-
mă întrebam ce vezi tu la maimuța aia/ care te sechestra prin tot felul de hambare/ cînd soarele se descojea ca o portocală/ în lumina fosforescentă a înserării, cînd/ pe plajă, între hidrobiciclete, gleznele/ tale se profilau pe răsărit, cînd/ zîmbetul sînilor tăi era așa de trăznit/ cînd, hă-hăă, părul tău era arămit, și/ în el pescărușii roteau lenevit!" (Mircea }uglea: 20 octombrie 1998 șenjoy the silence.ț) Așadar noutatea năbădăioșilor douămiiști n-are cum să fie ,totală". în pofida acestei împrejurări
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
care au scris în presa suedeză despre lunga viață a regizorului și mai ales despre vitala activitate a lui Bergman, regizor, scriitor, atât de cunoscut pentru filmele, cărțile și reprezentațiile sale teatrale. "Regizorul demonic" din tinerețe a devenit azi numai zâmbet și bunătate, mai visător ca niciodată, cu noi proiecte în minte, căci adevărata forță creatoare nu se stinge cu vârsta, dimpotrivă, se amplifică, se esențializează, tentând alte dimensiuni. Viața regizorului s-a simplificat devenind viața unui "eremit" plin de voie
Ultimul "elefant” by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13672_a_14997]
-
genealogie a familiei și, în sfârșit, un emoționant Portret al omului și artistului Toma Caragiu. Sunt amintite aici menirea lui de apostol, iubirile lui pentru: Teatru, Public și Colegii de breaslă, inepuizabilul său umor, râsul binecunoscut, tristețea ascunsă discret, sub zâmbet, firea sentimentală, caracterul puternic, spiritul ludic, imaginația bogată. Și-a iubit și respectat colegii mai tineri, i-a ajutat cu delicatețe și eficiență. Iubea frumosul și oamenii, dragostea pentru ei i-a încălzit constant sufletul stingher. Supus și el, ca
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
exprimă sintetic acest lucru prin "mă așteptam la mai mult". Nu este greu să te aștepți la mai mult cînd ceea ce primești este... nimic. Nimic altceva decît mediocritate și normalitate ( deja pleonastică alăturarea celor doi termeni) etalate cu vioiciune și zîmbetul pe buze în chip de comedie. Ceea ce lipsește cu desăvîrșire acestui Al naibii tratament precum și multor altor pelicule recente sunt sentimentele ( excludem sentimentalismele care prin compensare abundă). Centrarea exclusivă pe story se traduce la nivelul produsului final printr-o lipsă
În căutatrea sentimentelor pierdute by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13719_a_15044]
-
Una este moderația și vine direct din bunăcreștere. Mihai Zamfir nu sare niciodată peste cal. Detestă, bănuiesc, excesele de tot felul, dacă verbul n-ar fi el însuși excesiv pentru un om care dezarmează orice forțare a notei printr-un zîmbet mai înțepător decît vîrful de ac. în fine, n-am reușit niciodată să-l surprind pe Mihai Zamfir în posturi de intoleranță sau agresivitate. Este un democrat prin excelență. Nu s-a îmbătat niciodată cu apa rece ca gheața a
Portret de intelectual român by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16622_a_17947]
-
pe Mihai Zamfir în posturi de intoleranță sau agresivitate. Este un democrat prin excelență. Nu s-a îmbătat niciodată cu apa rece ca gheața a marxismului sau a derivatelor și surogatelor lui din secolul nostru. Naționalismului i-a opus același zîmbet dizolvant, indiferent de varianta în care s-ar fi înfățișat. Criticul și-a dovedit competența în domenii diferite. Mihai Zamfir a scris cîteva dintre studiile fundamentale despre romantismul românesc. Am înțeles eu însumi mai bine, lucrînd la Istoria critică, atît
Portret de intelectual român by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16622_a_17947]
-
teamă că acrobația se va solda cu oase rupte și coaste fisurate... Bătrâneii disperați își fac iluzia că Iliescu al anilor două mii e același om providențial care, pocnind din degete, inunda măcelăriile cu carne ieftină și, prin simpla fascinație a zâmbetului său, umplea iazurile cu pește și hambarele cu grâu și porumb. Astăzi, Ion Iliescu a devenit prizonierul unei lumi ce funcționează după alte legi. E o lume pe care o detestă, dar căreia nu i se poate opune. Toată agitația
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
fiica dacă..."), repede înghițit de zumzetul existenței cotidiene. Face parte din felul de a fi al lui Liviu Capșa, în ipostaza sa de poet, să vorbească despre suferință în treacăt sau aluziv, să-i întâmpine mereu pe cititori cu un zâmbet profesional, chiar și atunci când totul i se pare pierdut: "într-o bună zi am să dispar/ din raza ochilor voștri/ prin firele de iarbă/.../ voi pieri ca bursa română de mărfuri/ torturată de nemiloase crize asiatice/ mă voi stinge ca
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
specific, deși știu să-l apreciez. Istoria a vrut ca românii să trăiască în ambianțe distincte, iar eu n-am interiorizat-o decât pe aceea de dincolo de munți." Întrebat dacă are vreun regret al proiectelor eșuate, tandrul sceptic răspunde cu zâmbet subțire: "Nici un proiect al meu n-a eșuat, pentru simplu motiv că n-am avut niciodată un proiect. Vreau să spun, ca scriitor. Proiecte am fost nevoit să-mi fac în viața de toate zilele - inclusiv în aceea de critic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16637_a_17962]
-
șantaja liderul! Tare-aș vrea să cunosc performanțele d-lui Radu Berceanu, ca individ, ca simplu cetățean devenit prin magie pederistă șeful unuia din cele mai grele ministere ale țării. Prin ce s-a remarcat, profesional, acest șmecheraș, decât prin zâmbete în colțul gurii și, la intervale previzibile, prin minciuni bine ticluite privind ba mărirea, ba micșorarea prețurilor la curent, benzină, apă? Ce-l califică pe-un Crin Antonescu pentru postul de ministru, chiar dacă e vorba de-o instituție... a vacanțelor
Magul și ciomagul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16657_a_17982]
-
tăi... Până când într-o zi se răzvrătesc, te invadează și te jefuiesc - își privi interlocutorul cu o subită suspiciune -. Sper că știți despre ce vorbesc. Corso încuviință. Ajuns așa departe în relația cu gazda, lăsa deja să plutească între ei zâmbetul lui cel mai încântător de iepuraș complice. - Știu la perfecție - confirmă -: Cizme ghintuite călcând peste porțelanuri de Saxa. La asta vă referiți, așa-i?... Slujnice în rochii de seară. Tot felul de spoi-tingir’ care se șterg la cur cu manuscrise
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
se păstrează toată viața și nu dispar nici la bătrânețe. Ne apare mereu în minte locuința părintească, oamenii, natura și viețuitoarele din împrejurimi. La întrebarea: ce fel de legături ne înlănțuie de locul nașterii?, Chateaubriand a răspuns astfel: "E poate zâmbetul mamei, al tatii, al unei surori, sau poate amintirea bătrânului dascăl, a prietenilor din copilărie, sau împrejurările cele mai simple: un câine care latră în curte, o privighetoare care s-a întors ca și anul trecut în livadă, cuibul rândunelelor
Meleaguri natale. In: Curierul „Ginta latină” by Chiril Popescu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2245]
-
în clase. Pe coridoare lungi, șiruri de fete cu gulerașele albe, scrobite, se îndreptau grăbite spre clase. Pedagoga șefă Ana Ivanovna Șerbanovici mustra o elevă pentru nu știu ce necuviință. De pe o scară de la etajul I cobora spre clasa noastră, cu un zâmbet bun, dar autoritar, profesoara mea de limbă română. Și am mai auzit o voce, care era a părintelui Alexandru Cristea, care ne chema în sala mare a coloanelor pentru repetiții. M-am sculat repede, ca să nu întârzii de la repetiții, și
Întâlnire cu școala. In: Curierul „Ginta latină” by Maria Lăudat () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2328]
-
luată prin surprindere părea învinsă de mojiciile și fărădelegile de neimaginat. Într-o narațiune fluentă și expresivă, uneori de un realism brutal, autorul Grig Gociu te transpune în miezul evenimentelor, te face părtaș la trăirile personajelor, îți scoate lacrimi sau zâmbete, dar mai presus de orice se obligă și te obligă să nu uiți. Să nu uiți istoria, acea istorie aflată dincolo de manualele școlare, trecută prin sufletele participațiilor la ea, să nu uiți sacrificiile unei generații smulsă brutal dintr-o normalitate
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL II, O CARTE CE CONFIRMĂ NU NAȘTEREA UNUI SCRIITOR, CI EXISTENȚA LUI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349710_a_351039]
-
mă chemi... De-ai să mă chemi...voi alerga la tine Prin soare sau furtuni voi alerga Să retrăiesc pierduta fericire Ce o simțeam cândva în preajma ta... De-ai să mă chemi...suspinul ce m-apasă Se va preface-n zâmbet și în dor Și-am să culeg buchete-nmiresmate Prin ele să îți spun cât te ador! De-ai să mă chemi...mă voi opri din goana Ce mă purta oricum spre nicăieri Și voi veni la tine să te
POEMELE IUBIRII-3 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349717_a_351046]
-
ploaia târzie de-acum mai am încă o frunză rămasă din vară am să ți- o trimit trece poștalionul de seară pe la noi iar eu voi desena conturul unui chip peste timpul trecând, dacă te recunoști ia cu tine un zâmbet și vino,,, O ploaie târzie rămân nu trimite frunze e vântul nebun niște trecători ar putea să îmi spulbere gândul lasă sufletul de copil să se joace e timp poate vine un alt anotimp. 21 octombrie,2014 Referință Bibliografică: FRUNZA
FRUNZA de MIA POPA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349737_a_351066]
-
ai mei și ai soțului meu. Ne bucurăm de ei și vedem, de fiecare dată, că acești micuți întind brațele către noi și ne aruncă o călddură imensă, artificii multicolore, dacă vreți, stele de lumini și iubire prin ochi și zâmbete. Și atunci, întotdeauna, suntem sensibili și atenți că-i vedem cât sunt de talentați copiii noștri, ai româniulor, și încercăm să facem o campanie de ajutorare, susținere, de punere în valoare a talentelor românilor. Și pentru că am văzut...atât în
ÎN DIALOG CU O MARE STEA A MUZICII FELICIA FILIP de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349658_a_350987]
-
despărțit de Bethleem, ci ni l-am apropiat mai mult de suflet. Nu ne-am născut în el, ci ne-am născut din Cel ce S-a născut în el. și cum purtăm în noi copilăria și locul nașterii și zâmbetul mamei și primele raze de soare ce ne-au zâmbit, tot așa ne întoarcem mereu; și nu doar cu fiecare Praznic, ci la fiecare răsărit, la fiecare adiere, la fiecare mângâiere, ori zenit. Ne întoacem spre locul unde a răsărit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349702_a_351031]
-
despărțit de Bethleem, ci ni l-am apropiat mai mult de suflet. Nu ne-am născut în el, ci ne-am născut din Cel ce S-a născut în el. și cum purtăm în noi copilăria și locul nașterii și zâmbetul mamei și primele raze de soare ce ne-au zâmbit, tot așa ne întoarcem mereu; și nu doar cu fiecare Praznic, ci la fiecare răsărit, la fiecare adiere, la fiecare mângâiere, ori zenit. Ne întoacem spre locul unde a răsărit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349702_a_351031]
-
a 160 de ani de la aceasta, să fie legată de cea a plecării definitive și așezării alături de el, în eternitate, a lui Grigore Vieru. S-a afirmat despre el că este „lacrima lui Eminescu” și nu s-a greșit, în zâmbetul lui blând revărsat peste lume, în simplitatea lui profundă, în întreaga ființă sensibilă oglindită în cuvânt, stând forța și tăria afirmate în toată opera sa, în toată viața sa, pe linia modelului atât de „lucrător” în Basarabia. Dacă românilor din
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
Mirela, imaginea iubirii. Este gata să o dăruiască necondiționat întregii lumi. Georgiana, limpezimea apei de izvor care i se oglindește în ochi. Adina cea mare, are în glas gingășia razei de lună și în ochi misterul feminin. Adina cea mică, zâmbet și încredere. Dana, frumusețea și mireasma florilor. Claudia, liniștea, răcoarea și pacea pădurii. Ancuța, bucuria și rodul pământului. Alina, răcoarea vântului pe timp de vară. Amira, grația. Ana-Maria, glasul frumos al neamului românesc. Luminița, căldura și lumina. Livia, sensibilitatea. Iren
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]