17,219 matches
-
a lăsat, Dintru care apă beau Și-ai lui fii când trăiau?” „Cine apă Mea o bea Niciodată n-o-nseta, Ea se face un izvor De viață curgător.” „Doamne, zise atunci femeia, Dă-mi să beau din apa-aceea, Să nu mai alerg mereu Și să scot de-aici, din greu.” Iar Domnul i-a cuvântat: „Vino cu al tau bărbat!” „N-am bărbat”, dansa I-a zis. „Știu!”, răspunse blând Iisus, „Cinci avuși! Pe care-l ai, Nu-i bărbatul tău, așa
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
proorocești. Știu că va veni pe lume Mesia Iisus pe nume, Care multe ne-o-nvăța, Nu ești Tu Iisus, cumva?” Iisus blând la ea privește: „Eu sunt!-Care îți vorbește.” Atunci vasul și-a luat Și-n Cetate-a alergat, Pe toți câți îi întâlnea Despre Iisus le vorbea. Doamne, dă-mi din apa Ta, Din împărăția Ta! Auzită la 7 octombrie 1996, în stațiunea Felix Iisus cu Mama Lui Iisus de la Mama Lui pleca, Timpul durerii-începea. Maica Domnului suspina
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pasă ce se-ntâmplă, Mergi pe stadion, Acolo vezi mult popor, Cu grămadă se duc toți Că-i Duminică sau Post, Socoteală nu țin rost, Mic cu mare sau bătrân, Acolo își găsesc plăcere, Măi frați ce suntem întunecați, Încotro alergăm ? Unde ne-ndreptam ? Liturghia am lăsat, De “Porunci” am uitat? Și tot alergăm, În afaceri ne băgăm, Cât mai mult să câștigăm, Viața bună să avem, Confort și lux mare, Vinul mult în pahare, Pe furiș viața s-a dus
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
se duc toți Că-i Duminică sau Post, Socoteală nu țin rost, Mic cu mare sau bătrân, Acolo își găsesc plăcere, Măi frați ce suntem întunecați, Încotro alergăm ? Unde ne-ndreptam ? Liturghia am lăsat, De “Porunci” am uitat? Și tot alergăm, În afaceri ne băgăm, Cât mai mult să câștigăm, Viața bună să avem, Confort și lux mare, Vinul mult în pahare, Pe furiș viața s-a dus, Tinerețea s-a ascuns, Batranetea-i haină grea, N-o poftește nimenea, Și-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
casă Noaptea să dorm nu mă lasă, Mă mustra mereu, Ce-am făcut o viață eu ? Zeci de ani eu am trăit, Păcate far’ de număr am facut, Spovedindu-ma mereu, Am aflat de Dumnezeu, Se jertfește mereu, Unde mai alerg eu, La Biserică să vin, Acolo-i « Sânge Divin » Și ne scoate de la chin Ce preț îi dăm noi ? Azi cei cu multă carte, Sau care ascultă, Cei din trecut, Valoarea Lui, n-au cunoscut ! Astăzi, noi fiecare, Îi dăm
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
fericirea. Veți spune : ei bravo, mare descoperire ! Toată lumea e de acord cu asta ! (Aproape toată lumea ; sunt unii, feriți-vă de ei, care fac pe grozavii și disprețuiesc fericirea.) De fapt, sunt foarte puțini cei care dau importanță cu adevărat fericirii. Aleargă după niște surogate, unele plăcute, altele plicticoase, la care acced sau nu, dar care în cele din urmă se vădesc insipide. În cele din urmă. Aceste „cele din urmă” anulează retroactiv toate agrementele, toate vanitățile, prestigiul și puterea de care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Iorga scrisese într-un articol ocazional această frază, care consună cu textul citat mai sus : „...dacă oamenii pot părăsi dreptatea ce suferă și o pot uita chiar în locul ei de zăcere, ei nu sunt așa de mișei încât să nu alerge după dreptatea care se încinge pentru luptă și sare asupra dușmanului” (Giuseppe Garibaldi, 28 iunie 1907, cules ̀ în Oameni care au fost, București, 1966, vol. II, p. 174). Se pare cumva că în aceste texte nu e vorba propriu-zis
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sub așternut, iar eu am fugit afară să mă ascund. Ce spaimă a fost pe mămica, atunci când a auzit detunătura ! A fost străfulgerată că am umblat la pușcă, și că amândoi copiii suntem morți. A intrat înspăimântată în casă, a alergat la pat și a găsit pe Nica înghemuită sub așternut. A alergat afară să mă găsească, socotind că sunt rănit. Când s-a apropiat de mine, am fugit ca să nu mă prindă. Cu mare greutate a reușit să mă prindă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a fost pe mămica, atunci când a auzit detunătura ! A fost străfulgerată că am umblat la pușcă, și că amândoi copiii suntem morți. A intrat înspăimântată în casă, a alergat la pat și a găsit pe Nica înghemuită sub așternut. A alergat afară să mă găsească, socotind că sunt rănit. Când s-a apropiat de mine, am fugit ca să nu mă prindă. Cu mare greutate a reușit să mă prindă când încercam să trec printr-un pârleaz în altă grădină. S-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la Iași și la reînhumarea lui Corneliu Zelea Codreanu. În același an, pe la sfârșitul lunii octombrie, într-o sâmbătă pe la amiază, mi s-a ordonat de către centrul F.D.C. Buzău să particip, cu tot efectivul, la un marș de noapte. Am alergat la cancelaria seminarului ca să anunț conducerea despre acest ordin și să cer voie pentru părăsirea internatului pe timpul cât va dura marșul propus. Dar, părintele director, Gheorghe Marinescu era plecat, profesor de servici nu era în internat, iar dintre pedagogii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
slujba împăratului de la Wiena? Moșul a rămas o mărturie în timp. Câte comori avem noi aruncare în pulbere? Câte cenușărese sunt printre oropsiții fii ai neamului nostru (!), la care nu ne uităm, pe care nu le luăm în seamă, ci alergăm bolnavi după himere, după mere frumoase la vedere dar viermănoase, după frunze ruginite, după putreziciuni frumos împachetate ? Cum sacrificăm noi fondul fiind înșelați de formă ?. Cum disprețuim esența lucrurilor, de dragul aparențelor pentru ca apoi să plătim cu noian amar de lacrimi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
noian amar de lacrimi, sau chiar cu viața, propria noastră greșală. HRAM LA MĂNĂSTIREA SUCEVIȚA.Vineri 11 august 1950. Am participat la hramul mănăstirii Sucevița. În bazme se vorbește despre comori fabulose, ascunse sub râuri mari cu ape tulburi care aleargă vijelios, în peștere ascunse sub munți de piatră sau în insule nelocuite. În acest moment, sufletul meu pare a fi devenit o astfel de comoară peste care curge un râu năvalnic, amar și cu apă sărată de lacrimi fierbinți. Bucuriile
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
viața mea pentru a găsi un fir cât de mic, pentru a-l ține în mână. Sunt prudentă ca un șarpe și visez la înțelepciunea colombelor. Am visat că se făceau execuții în România, curgea din nou sânge în stradă. Alergam, fără să știu nimic despre ai mei. Ieri am vorbit prea mult despre ce se întâmplă în România, despre haosul care domină. Cincisprezece partide se dispută, fără Constituție. În URSS se prepară mari schimbări. E infernal acum, când scriu aceste
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
frica bombardamentului, după raidul avioanelor în zbor spre Ploiești. Îmi vin în minte povestirile mamei, cum sora mea, Tatiana, fascinată de luciul de staniol al Messerschmitt-urilor (sau Junkers, Stuka, Focke-Wulf, nume de avioane nemțești care erau pe toate buzele), tot alergând prin grădină, s-a izbit de un tub de beton în care se puneau flori, și dinții din față i s-au spart. A urlat atât de tare, încât vecinii au crezut că a fost vorba de ceva îngrozitor, venind
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o caniculă teribilă în București, și Nichita aranja biblioteca bând din când în când apă rece de la frigider. După câteva ore s-a simțit rău, s-a înroșit și a căzut pe pat asigurându-mă că-i va trece. Am alergat înnebunită pe scări și am dat peste soția șefului blocului care a venit la noi imediat, spunând că era vorba de o aprindere de plămâni. Peste o oră a venit Constantin Chiriță și l-a dus pe Nichita la spital
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se întorcea pentru a întreține focul viu. În mod obișnuit, Dragonul venea s-o întrebe, dar ea răspundea: «Nu mai am copii. I-ai mâncat pe toți». Când copilul se făcu mare nu mai rămânea în subterană pentru că trebuia să alerge, să se joace. Într-o zi, Dragonul a văzut urma pașilor lui pe pământ. Asta l-a înfuriat pe bătrânul Dragon, lăsându-l perplex pentru că nu reușea să găsească ascunzătoarea băiatului. Spunea că o va mânca pe mamă dacă nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
apoi un altul, și inima Dragonului fu descoperită. Atunci Dragonul începu să tremure, nemaiputându-se mișca. Înainte de a trage a patra săgeată, băiatul spuse unchiului: «Ești mort de frică, vino lângă mine, altfel Dragonul se va rostogoli peste tine». Unchiul alergă către el. Atunci băiatul luă ultima săgeată, care pătrunse inima dragonului, cu un urlet enorm, făcând să se zguduie munții, corpul lui alunecă de-a lungul a patru prăpastii, oprindu-se într-un canion. Imediat, nori de furtună se adunară
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o cameră din roată a explodat! Este a cincea din ziua de azi. Nu merită să mai repar această cameră de cauciuc, e prea uzată. Voi cumpăra una nouă. Nu în seara asta, magazinele sunt închise. Și sunt obosit să alerg cu bicicleta, mereu la două degete de a fi strivit de un automobilist insolent, la două degete de pieirea mea. O las acolo, pe marginea trotuarului, și n-am nici un chef de a o închide: invitație pentru un hoț de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pateuri și am făcut o superbă plăcintă de mere. Am invitat-o pe Ingrid (Lindgren), pianista. Între timp mă sună doctorii români, familia Repta, cărora le-am dăruit lucruri din casă, cu ocazia mutării. Vor să-mi aducă mâncarea tradițională. Alerg pe Sveavägen, dar nu ne întâlnim! Telefonez fiicei lor, și ea doctoriță, bine stabilită în Suedia. Nimic! În fine, Ingrid sosește, îi uit pe compatrioții rătăciți. Stăm până la ora trei noaptea, ascultând-o pe Ingrid cântând la pian, pentru a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
surâzând: Mi-a plăcut mult felul în care ați scuipat pe grilaj! Îi iubesc mult pe golani! Protestez puțin, dar el îmi spune: Ba da, ba da, ați fost bine, foarte bine! Eu regret că m-am ascuns și am alergat după dumneavoastră, dar erați deja plecat ! V-am văzut urcând în mașina patronului cafenelei și l-am așteptat pentru a-l ruga să mă conducă la gară, pentru a încerca să vă ajung! Era miezul nopții fără un minut, a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nu s-a întâmplat nimic. Aranjând lucrurile în noul apartament - care e aproape identic cu cel lăsat, având patru camere în loc de cinci și un șemineu mai mic -, am uitat cheile înăuntru și ușa s-a închis brusc. Am rămas afară, alergând după cineva care știa adresa unui vânzător de yale. A sosit după un timp, am văzut cât de greu e să deschizi o ușă închisă, m-am gândit cu o oarecare simpatie la spărgătorii de lacăte! Interviu cu Elisabeth Adelsköld
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ajuns, vine peste mine și o altă amintire îngrozitoare, când sub presiunea „prietenilor” din tinerețe m-am dus la Doi Mai, și acolo, într-o atmosferă plină de suspiciune și pălăvrăgeli inutile, am primit telegrama despre sinuciderea tatălui meu. Am alergat ca o nebună la aeroport ca să iau primul avion, lăsând în urma mea tot ce aveam, așa cum am făcut și când am părăsit „țara tristă și plină de humor”, numai să ajung la timp să văd fața strivită, plină de sânge
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vor sparge. Bineînțeles există povestiri în afara limbii. Pietrișul țărmului zornăie înainte cuvinte. Spuma mării face fraze. Noiembrie Scriu în acest caiet abandonat ceva despre Premiul Nobel al anului 1994: japonezul Kenzaburo Oe! Cu colegii mei de la Centrul de Presă am alergat ca niște găini cu capetele tăiate ca să aflăm ceva despre scriitorul premiat, necunoscut în lume, dar foarte cunoscut și controversat în propria țară. Are 59 de ani și e tatăl a trei copii. Motivarea Academiei suedeze a sunat așa: „Kenzaburo
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
specifică unui anumit caracter ce îi era profund străin. Ceea ce-mi place la Heany este prezența naturii (fiind fiu de țăran), magia tuturor elementelor, inclusiv viața tuturor viețuitoarelor, în gândirea cognitivă a poetului care este. Ca de obicei, se aleargă cu limba scoasă după informații despre viața și creația poetului, se caută „motive” pentru faptul că a fost ales, ca și cum faptul de a fi poet împlinit n-ar fi de ajuns. Din nou un vis bun: René mă îmbrățișa, asigurându
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lucram, mutată la Casa Scânteii. Stăteau ore întregi pe scaun, lângă biroul colegului meu, poetul Ion Gheorghe, așteptând să plec, și ei să mă urmeze până acasă. Am înțeles repede „strategia” lor și dispăream înainte ca ei să mă urmeze, alergând și luând din mers taxiuri de pe bulevardul Kiseleff. Noaptea era și mai groaznic: mi se bătea cu insistență în ușă, cu o cheie parcă. Inima îmi bătea gata să-mi sară din piept. Auzeam pași care se apropiau, se îndepărtau
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]