16,332 matches
-
un nivel ridicat al controlului cu o puternică afecțiune, dar într-o manieră diferită. Dacă părinții autoritari subiectivi caută să obțină mai ales obediența copiilor, din care fac o virtute, părinții autoritari obiectivi încearcă să direcționeze activitatea copilului dar, nu insistă să obțină obediența doar pentru hatârul lor. Ei utilizează în mod realist restricțiile, explicând copilului care sunt rațiunile ce stau la baza concepției parentale cu privire la controlul ferm. Ca urmare a existenței acestui număr de stiluri parentale, cei doi părinți pot
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
étrangeté dans la langue d'arrivée. * Paul Miclău a traduit également en français des poèmes de Mihai Eminescu, Ion Barbu et Vasile Voiculescu. Analysant leș préfaces de ces traductions, nous observons la persistance de la visée sourcière en traduction. Le traducteur insiste toujours sur l'idée qu'il faut connaître leș particularités stylistiques de l'œuvre avânt de la traduire. Par exemple, la difficulté majeure de traduction de la poésie de Ion Barbu, tantôt pittoresque-carnavalesque, tantôt hermétique, réside dans să forme fixe.1190 Là
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
du vingtième siècle, mettant en exergue ce qu'elle a de potentialité et même de virtualité métaphysiques. [...] Au carrefour d'une confrontation universelle, l'œuvre d'un poète de la dimension de Blaga constitue un support comparatif idéal.1244 George Astalos insiste sur le côté métaphysique de la création littéraire de cet " auteur aussi irréversiblement ancré dans la pensée philosophique que dans la parole poétique ". Îl met en évidence quelques particularités qui font l'originalité de l'œuvre de Blaga, dont " la technique
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Blaga, Philippe Loubière remarque qu'il y a des problèmes de compréhension et de restitution. Un premier problème concerne la traduction du titre, traduction, en général, littérale, bien que Blaga ait donné " une piste faustienne " dans l'exergue. Le traducteur insiste sur l'idée que " trecere " signifie " la vie comme traversée, comme parcours ", et non " le passage vers l'au-delà ". Ensuite, Philippe Loubière trouve que " le lexique religieux est mal rendu parce que mal identifié, chez beaucoup de traducteurs "1307. Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lumière. (La source de la nuit) (Poncet, 1996 : 48)1355 Ce choix de traduction nous semble inspiré : le traducteur, qui est poète à son tour, insère un espace blanc avânt leș deux derniers vers du poème source. D'un côté, îl insiste sur l'idée de début (" țes yeux șont și noirs [...] qu'ils me semblent être la source d'où s'écoule la nuit ") ; de l'autre côté, îl met en évidence, surtout grace à la structure elliptique (" Și noirs țes
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
anthologie, 2 volumes, Helicon, Timișoara, 1993. ROMANESCU, Paula, Hypocrite poète, mon semblable, mon frère, Helicon, Timișoara, 1995. ROMANESCU, Paula, Univers poetic francofon, anthologie, 3 volumes, Helicon, Timișoara, 1995. ROMANESCU, Paula, Haïga, recueil bilingue, roumain-français, Alcor, Bucarest, 1996. ROMANESCU, Paula, N'insistez plus, Helicon, Timișoara, 1997. ROMANESCU, Paula, Sens, Alcor, București, 1997. ROMANESCU, Paula, Chant à la francophonie, casette (voix Liana Lungu), Alcor, București, 1998. ROMANESCU, Paula, Dialog/Dialogue, recueil bilingue, roumain-français, Alcor, București, 1999. ROMANESCU, Paula, Pensées/Catrene, recueil bilingue, roumain-français
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
revue SUD, 1997. 1262 V. Paula Romanescu, Avril de mă jeunesse en fleur, Imprimerie Semco, Dijon, 1993 ; Paula Romanescu, Hypocrite poète, mon semblable, mon frère, Helicon, Timișoara, 1995 ; Paula Romanescu, Haïga, recueil bilingue, roumain-français, Alcor, Bucarest, 1996 ; Paula Romanescu, N'insistez plus, Helicon, Timișoara, 1997 ; Paula Romanescu, Sens, Alcor, București, 1997 ; Paula Romanescu, Chant à la francophonie, casette (voix Liana Lungu), Alcor, București, 1998 ; Paula Romanescu, Dialog/Dialogue, recueil bilingue, roumain -français, Alcor, București, 1999 ; Paula Romanescu, Pensées/Catrene, recueil bilingue
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de o întreagă literatură în vampirul Dracula, aruncând anatema, în chip ce ține deja de tradiție, asupra contesei Elisabeta Bathory, care ar fi fost „un vampir adevărat, cu atât mai înspăimântător cu cât este o femeie”. În fine, antologând texte, insistă asupra unor chestiuni controversate din publicistica eminesciană, pe care le abordează nenuanțat, dintr-un unghi lipsit de perspectivă, ca în Eminescu împotriva socialismului (1991), Eminescu - apărătorul românilor de pretutindeni (1995), Eminescu, istoricul (1998), ori vorbește despre o „dogmatică personală” a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
Abecedar pentru critici) Boas enumera, cu satisfacție, o pluralitate de funcții ale literaturii și de tipuri corespunzătoare de critică ; iar la sfârșitul lucrării The Use of Poetry and the Use of Criticism (Utilitatea poeziei și utilitatea criticii) T. S. Eliot insistă cu tristețe sau, cel puțin, cu un ton ostenit, asupra "varietății poeziei" și asupra varietății funcțiilor pe care le pot îndeplini, în momente diferite, diferitele feluri de poezie. Dar acestea sunt excepții. A lua în serios arta sau literatura sau
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
asupra "precursorilor" care întrunește un mare număr de critici ai simbolismului / decadentismului. Asemeni lui Rodolphe Rapetti, i-am socotit precursori pe Gustave Moreau, Puvis de Chavannes și Arnold Böcklin la care i-am adăugat pe pictorii care alcătuiesc Frăția Prerafaelită, insistând asupra lui Burne-Jones și pe Gustave Klimt care este reprezenativ pentru secesionismului vienez. De ce i-am ales tocmai pe aceștia? Ei constituie cele mai des invocate referințe în critica de artă a sfârșitului de secol și configurează un câmp de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Franța, Hans von Marées, Arnold Böcklin în Germania și alții aflați la confluența cu romantismul sau cu pictura academică. Edward Lucie-Smith contestă teza decadentismului / simbolismului ca romantism pervertit, distorsionat, ca și preluarea demonismului romantic byronian în substanța propriilor genii rele, insistând mai degrabă pe latura negativismului asumat ca răspuns la ideea de progres, proprie secolului al XVIII-lea reluată în secolul al XIX-lea cu și mai mare aplomb și a avatariilor raționalismului acestui secol. "Decadența nu constituia o simplă reluare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
antimimetică, nu urmărește identificări de ordin spațial sau fizic. Art Nouveau-ul sesizează tocmai efectul decorativ al liniei și spiritualizarea ei în pictura bizantină. Paciurea alege să urmărească virtuozitatea acestei linii, reducând rolul unei dimensiuni prin efectul de contiguitate. Ion Frunzetti insistă asupra faptului că această soluție ingenioasă nu constituie rezultatul unui program estetic, iar faptul că sculptorul a sistat procedeul ar putea să-i dea dreptate. "S-a vorbit despre experiența lui Paciurea din 1911 în termeni care ar pretinde punerea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
criticul francez Henry Houssaye face o caracterizare superlativă tabloului expus la Salonul din 1884 de la Paris, dar și la Expoziția din 1889, unde acesta ar fi avut un consistent succes de presă. După ce subliniază la rândul său sursa folclorică, Houssaye insistă asupra caracterului onirico-erotic al compoziției lui Mirea, imaginând și un dialog ilustrativ între norii care s-au transformat în apetisante corpuri feminine, asemeni zânelor-iele. "Un pictor român, d-l Mircea, ne prezintă o frumoasă legendă a țărei sale. (...) D-l
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Există și o viziune tragică asupra actului creației, corpul operei, soclul-stâncă pe care tronează capul poetului, devine un corp de substitut, menit să reflecte acest travaliu prometeic. Într-un interesant studiu, "Paciurea, le monument d'Eminescu et Rodin", Ioana Vlasiu insistă asupra filiației rodiniene a acestei sculpturi și implicit asupra caracterului ei simbolist, prin ruptură cu tradiția academică și conceptul de monument public în secolul XIX. Perioada de formare pariziană a lui Paciurea, 1894-1899, coincide cu travaliul artistic rodinian pentru edificarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Franz von Stück, pictor apreciat de Arghezi, fără exagerare însă. Ceea ce devenea principalul atu al artistului, și acesta nu ezita să-l folosească -, era calitatea sa de "colorist", foarte multe dintre reflecțiile critice anterioare oprindu-se la această evidență. Arghezi insistă însă asupra incapacității pictorului de a transmite o emoție sau o reflecție, unde și relevarea unui repetitiv obsedant, a unei circularități mecanice a temelor și motivelor. Ceea ce Arghezi remarcă numaidecât este artificialitatea, "poza" acestor tablouri, pe care o aseamănă celei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
omului de nord, ci nuanțele de roșu și galben, cărora temperamentul artistului le domolește violența și căldura excesivă. Loghi este un pictor dublat de un poet... [...]"427. În "Cronica artistica. O privire asupra expozițiunei "Tinerimei Artistice"" din ziarul Vremea, Miroslav insistă asupra surselor și influențelor germane, la care-l adaugă pe pictorul francez Besnard. Pe de o parte, în substanța tablourilor sale se dizolvă grandilocvent "misticismul german", pe de altă parte, pictura sa reflectă idilismul unor pastorale mixate cu legende nordice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un studiu pentru una dintre decorații. Theodor Enescu presupune că "era vorba de mai multe panouri care adună sub o arcadă cinci busturi de tinere fete, părând a privi, ca din balconul unui castel, la vreun turnir festiv"450. Criticul insistă asupra exersării virtuozității liniei, a tehnicii pe care pictorul o face cu ocazia acestor comenzi, lăsând la o parte jocul imaginației și inspirația genuină. "Se înțelege că pentru Luchian asemenea panouri decorative nu erau decât un prilej de a-și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arhitectul Ghika-Budești după planurile sale, pe care le realizase deja. Colecția integrală a lui Bogdan-Pitești s-ar fi putut adăuga colecției unui Athanasie Simu sau Ioan Kalinderu; proiectul nu s-a realizat însă, și colecția s-a risipit. Alexandru Bogdan-Pitești insistă asupra faptului că revista va prelua opere de artă moderne și astfel se va înscrie în circuitul curentelor culturale europene și, prin aceasta, în contextul modernității. În același timp, acest demers va fi individualizat prin publicarea unor lucrări în unicat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1975. 258 Ioan Stanomir, Eminescu: tradiția ca profeție politică, Editura Bastion, Timișoara, 2008. 259 Relatarea impresiei adânci produse asupra lui Caragiale de imaginea degradării ultime a poetului, relatare consemnată de Otilia Michail-Oteteleșanu, este elocventă în acest sens pentru a mai insista. 260 Un amănunt precum cel al alterării creierului din cauza proastei sale conservări vine să completeze un tablou al infamiei legat de tratarea indiscutabil neglijentă, pentru a folosi un eufemism, a poetului. 261 Sunt serii de manuale școlare din perioada interbelică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
durerii surde și amare” și de aici cu siguranță mișcarea convulsivă cu care e Întâmpinată. Câteva versuri pot alcătui premisele unei dileme interpretative: „Biciul răbdat se-ntoarce În cuvinte / Și izbăvește-ncet pedepsitor / Odrasla vie-a crimei tuturor”. Aici trebuie insistat asupra asocierii bizare dintre izbăvire și pedeapsă, privită ca o fină subliniere a paradoxului arteificțiune a spiritului, dar În același timp, o modalitate de inserție a omului În realitate. Arta nu acuză pe nimeni, pare a zice poetul, dar pedepsește
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a plecat cu copiii să petreacă sărbătorile la niște rude din Ineu. Plănuiseră să meargă cu toții, dar Ghiță n-a putut pleca, vorbise cu Lică să-i mai aducă niște bani de schimbat. Ana a refuzat și ea să plece, insistând să rămână acasă, stricând astfel planurile soțului. El ar fi vrut sa fugă cu toți banii strânși, să plece Într-un loc neștiut de nimeni, urmând ca să-și cheme apoi și familia. În ziua de Paști, cum a fost vorba
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
erau propuse în acest Raport. Erau scoase în relief cele două trăsături globale ale învățării, care, pentru a fi autentică sau efectivă, ar trebui să fie anticipativă și participativă. Se făcea distincție între învățarea de menținere și învățarea inovativă. Se insista pe ideea că societățile învață ca și indivizii și că învățarea este o calitate posibilă a instituțiilor sau organizațiilor. Ideea n-a rămas fără ecou; unul dintre coautori a înființat în SUA o consultanță de succes pentru „firmele care învață
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la un exercițiu de nominalism, prin care ceea ce nu se poate explica prin modele economice este „aruncat” în categoria cultură. Dacă am văzut care este critica antropologilor privitoare la aceste modalități de a privi cultura, care este propunerea lor? Ei insistă că aceasta trebuie înțeleasă ca o formă de adaptare la condiții economice și politice impuse din exterior. Cultura este o abilitate a oamenilor de a utiliza tehnologii, relații sociale și acțiuni sociale astfel încât să ia decizii eficiente, atunci când sunt confruntați
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
oamenii nu „știu”, nu „înțeleg”, nu își schimbă „mentalitatea”). Rezultat al unei cercetări de teren ce a avut loc între 1990 și 2001, studiul este bazat pe modalitățile concrete în care oamenii își trăiesc viața. Spre deosebire de economiști și juriști, Verdery insistă că proprietatea poate fi înțeleasă doar dacă știm cu exactitate cum e folosit pământul și din ce motive (de multe ori extra-economice) este valorizat. Studiul descrie pe larg procesul de decolectivizare început în 1991, dar și traiectoriile pe care locuitorii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
titlul acestui studiu. Ceea ce arată această situație istorică este că proiectul trecerii de la cooperative agricole la fermieri independenți a pornit de la câteva idei simpliste despre viața rurală, transformând sfera cea mai sensibilă a economiei gospodăriei. Concluzii În acest articol am insistat asupra modalității în care cultura trebuie privită în cadrul proiectelor de dezvoltare. Într-un moment în care „cultura” devine o categorie desuetă în antropologie (Clifford, 1988; Geertz, 1982; Clifford, Marcus, 1986), ea devine interesantă pentru alte discipline. În acest context, înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]