18,601 matches
-
curând, Jacob pune stăpânire pe pian, cântând "după ureche" și dovedind un talent muzical deosebit. Începe să ia lecții de la diverși muzicieni, pana cand fu prezentat cunoscutului pedagog, Charles Hambitzer, care îl învăța tehnică de execuție convențională, îi face cunoscuți maeștrii muzicii europene și-l încurajazează să frecventeze concertele de muzică clasică. Ia în același timp lecții de compoziție cu compozitorul Rubin Goldmark. În 1916, prima sa compoziție, ""Rialto Ripples"", înregistrează un oarecare succes comercial. Doi ani mai tarziu, cunoaște primul
George Gershwin () [Corola-website/Science/299404_a_300733]
-
(n. 23 ianuarie 1832, Paris - d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului. Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus "pictor al zilelor noastre" (Charles Beaudelaire). Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
de predare ale școlii, Manet are deja ideile sale despre artă, se împotrivește tiparelor obișnuite acceptate până la el, solicită modelelor sale să se îmbrace, le așază în poziții naturale în locul ținutei alese și aranjate. Își desăvârșește tehnica picturală, copiind lucrările maeștrilor în muzeul Louvre. Un interes deosebit îi trezește Tiziano, Rubens, precum și Velázquez. Din pictura franceză, doi artiști sunt considerați înaintașii direcți ai picturii sale: Eugène Delacroix și Gustave Courbet. În 1856, părăsește școala lui Couture. Călătorește mult, vizitează de mai
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
candelambru printr-o suprapunere de culori. La 30 aprilie 1883 se stinge din viață la Paris. După moarte sa, s-au făcut toate demersurile pentru ca "Olympia" să fie expusă în muzeul Louvre. Manet a învins, deoarece a intrat printre vechii maeștri și a rămas tot atât de actual ca și aceștia, ale căror tradiții le-a urmat, înscriindu-și pentru totdeauna numele în istoria artei. Longer works:
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
unul după altul, iar marea performanță, respectiv promovarea unei echipe în categoria «B» - pe atunci, între anii 1959-1963, nu există divizia «C» - nu s-a produs așa cum se așteptau nenumărații suporteri ai celor trei echipe amintite mai înainte. De aceea, maestrul Geolgău, devenit între timp antrenor de categoria întâi ca șef de promoție, n-a stat prea mult pe gânduri și a format în 1960 CIL Târgu Jiu, o echipă nouă, reprezentând marele Combinat de Prelucrare a Lemnului Târgu Jiu. Printre
Pandurii Târgu Jiu () [Corola-website/Science/299440_a_300769]
-
Giles din Roma și Duns Scotus. În 1321 este numit lector în filosofie la o școală franciscană, probabil chiar la Londra, până în 1324, aceasta fiind perioada cea mai fertilă a activității sale. Tot acum începe să suporte atacuri din partea unor maeștri ai vremii (Walter Chatton, John of Reading), acesta din urmă acuzându-l chiar la curtea papală pentru învățături false și eretice. În 1324 pleacă la Avignon, centrul vieții eclesiale din Franța, pentru alți patru ani, în care a avut acces
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
începutul secolului al nouăsprezecelea, puține locuri din lume au rămas neatinse de critica ironică a caricaturii. În secolul al XIX-lea și al XX-lea, caricatura capătă o dezvoltare considerabilă, având un însemnat rol social. Contribuții de valoare aduc și maeștri precum Steinlen, Gavarni, Forain, Saul Steinberg. Belgianul Franz Masseerel (1889-1971), grafician de excepție, și-a desfășurat activitatea atât în țara sa cât și în Germania, Tunisia și Elveția. În perioada războiului, Masseerel este un critic neobosit, demascator al ororilor războiului
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
un Dublin arhetipal, labirintic, haotic și eterogen, care se identifică cu propria conștiință a autorului. Joyce afirma: „[...] scriu mereu despre Dublin, pentru că dacă pătrund în inima Dublinului, pătrund în inima tuturor orașelor lumii. În particularități stă universalitatea”. a fost un maestru al tehnicilor literare și a perfecționat mai ales monologul interior (fluxul conștiinței) și muzicalitatea prozei. În romanul "Veghea lui Finnegan", scriitorul și-a împins experimentul artistic la extrem și a creat astfel una din cele mai încifrate creații literare scrise
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de-a irlandezul un pic prea mult poate, dar într-un mod amuzant de manierat”. Joyce l-a întâlnit chiar și pe Marcel Proust în 1922, când Sydney Schiff i-a invitat pe amândoi la o serată. Ciocnirea celor doi maeștri ai prozei moderniste nu a fost însă foarte relevantă din punct de vedere literar: conform anecdotelor, cei doi ar fi discutat despre trufe, ducese sau cameriste. În același an, Joyce este intervievat de scriitoarea Djuna Barnes, care îi dedică un
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
și Abel; fiica mezină, Issy (Isolda), față de care HCE nutrește sentimente incestuoase și care a fost modelată după personalitatea Luciei Joyce. Lor li se alătură un personaj colectiv, "„Mamalujo”", sau mai degrabă patru personaje nediferențiate, care evocă "Analele celor patru maeștri" (o cronică irlandeză medievală), pe cei patru evangheliști (în engleză, Matthew, Mark, Luke, John) sau cele patru provincii ale Irlandei. Caracterul ciclic al romanului, început și terminat la mijlocul aceleiași fraze (Harriet Weaver compară romanul cu un uroborus), a fost inspirat
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Monnier, cauzată în special din cauza unor neînțelegi financiare asupra romanului "Ulise", îl determină pe Joyce să își găsească un nou protector și "manager", în persoana lui Paul Léon, un prosper imigrant rus de etnie evreiască. Ultimii ani îl transformă în maestrul unor ample regizări: cu talentul unui ventriloc, se înconjura de o suită de exegeți (Beckett, Budgen, Gilbert etc.) care să explice operele sale publicului larg, conform propriilor lui indicații, în timp ce imaginea lui rămânea impenetrabilă și misterioasă celor neinițiați. Joyce îl
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
- (n. 18 august 1750, Legnago, Italia - d. 7 mai 1825, Viena, Austria), compozitor și dirijor, maestru al Capelei Imperiale din Viena, rival al lui Mozart și îndrumător al lui Beethoven, Schubert și Liszt, unul dintre cei mai importanți muzicieni ai timpului său. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt: "Europa recunoscută", "Danaidele", "Falstaff". Se bănuiește și
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
fereastra"", Jorg Breu - ""Portret de bărbat"", anonim german - ""Bărbat cu haină de blană"", Cristoph Amberger - ""Portret de bărbat"", Tiziano Vecello da Cadore (1477-1576) - ""Ecce homo"", Rosalba Carriera - ""Portretul unei tinere femei"" (o miniatură pictată pe fildeș), si, cea mai valoroasă, Maestrul legendei Sfanțului Augustin - ""Bărbat cu craniu în mână"", evaluate la peste 25 de milioane de dolari, după care au dispărut prin pod și apoi prin curtea bisericii reformate. Anchetă a stabilit că picturile au fost scoase din țară într-un
Muzeul Brukenthal () [Corola-website/Science/298792_a_300121]
-
apoi prin curtea bisericii reformate. Anchetă a stabilit că picturile au fost scoase din țară într-un timp-record, de numai trei zile. Patru dintre ele au fost regăsite în America și repatriate în 1998: ""Portret de bărbat cu craniu"" a Maestrului Legendei Sfanțului Augustin, ""Ecce Homo"" de Tizian; ""Portret de femeie"" de Rosalba Carriera și ""Portret de bărbat cu pipa în fereastră"" de Franș van Mieris cel Bătrân. În octombrie 1998 au dispărut 6 tablouri de mare valoare din Muzeul de
Muzeul Brukenthal () [Corola-website/Science/298792_a_300121]
-
și în 1584 intră în atelierul pictorului milanez Simone Peterzano. Se dovedește a fi un elev talentat și sârguincios, studiază anatomia și principiile perspectivei, tehnica picturii în ulei și a frescei. Își încheie ucenicia după patru ani și părăsește atelierul maestrului său, cu dorința de a cunoaște operele marilor maeștri florentini și venețieni. După mai multe peregrinări, în 1592 sosește la Roma. Petrece zilele lucrând intens, iar nopțile hoinărind prin cartierele rău famate, ia contact cu oamenii simpli pe care îi
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
Peterzano. Se dovedește a fi un elev talentat și sârguincios, studiază anatomia și principiile perspectivei, tehnica picturii în ulei și a frescei. Își încheie ucenicia după patru ani și părăsește atelierul maestrului său, cu dorința de a cunoaște operele marilor maeștri florentini și venețieni. După mai multe peregrinări, în 1592 sosește la Roma. Petrece zilele lucrând intens, iar nopțile hoinărind prin cartierele rău famate, ia contact cu oamenii simpli pe care îi redă pe pânză. Diminețile se străduiește să-și vândă
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
pe pictorul Ranuccio Tommasoni și este el însuși grav rănit. Este arestat, dar reușește să evadeze din închisoare și să ajungă la Napoli. Pictează tablouri pentru câteva biserici din oraș, apoi se mută în insula Malta, unde face portretul marelui maestru al ordinului Cavalerilor de Malta, Alof Wignacourt. La 14 iulie 1608 i se conferă titlul de cavaler-monah, dar în urma unui conflict cu un alt cavaler, ajunge din nou în închisoare. Scapă și de data aceasta, evadând, trece cu o barcă
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
s-a dezvoltat în mod diferit, în funcție de specificul fiecărei țări. Bazele "caravaggismului" olandez au fost puse de Hendrick Terbrugghen, care între anii 1604-1614 a trăit la Roma și s-a întâlnit personal cu Caravaggio, și de Dirck van Baburen. Influența maestrului italian poate fi observată și la Frans Hals sau Jan Vermeer van Delft. În Franța, în secolul al XVII-lea, moda clasicismului îngrădește dezvoltarea caravaggismului. Totuși, la Louis Le Nain și la Georges de La Tour se recunoaște folosirea clarobscurului după
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
cărții "„Weltchronik”" („Cronica lumii”, 1488-1493) de Hartmann Schedel, la care ar fi și colaborat. Conform obiceiului german din epoca medievală, începând cu anul 1490, Albrecht Dürer întreprinde călătorii prin diverse centre (Strasbourg, Colmar și Basel), pentru a învăța de la alți maeștri ai vremii. Lucrările sale din această perioadă demonstrază influența școlii vechi olandeze (Robert Campin, Jan van Eyck, Rogier van der Weyden). În 1494 se căsătorește cu Agnes Frey, dintr-o înstărită familie burgheză din Nürnberg. În octombrie 1494 pleacă pentru
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
olandeze (Robert Campin, Jan van Eyck, Rogier van der Weyden). În 1494 se căsătorește cu Agnes Frey, dintr-o înstărită familie burgheză din Nürnberg. În octombrie 1494 pleacă pentru prima dată în Italia, și anume la Veneția, unde studiază operele maeștrilor din secolul al XV-lea și copiază gravurile în cupru ale lui Andrea Mantegna. Întors la Nürnberg, își deschide în 1497 propriul atelier. Din această perioadă datează operele sale "„Apokalypse”" („Apocalipsa”, o serie de gravuri în lemn, 1498), "Der verlorene
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
mama, Célestine Musson, vestită pentru frumusețea ei, provenea dintr-o familie din Louisiana (USA). După absolvirea vestitului liceu ""Louis-le Grand"", Edgar se înscrie la facultatea de Drept, dar abandonează în curând studiile și își ocupă timpul copiind tablouri ale marilor maeștri din muzeul "Louvre", însușindu-și astfel arta picturală. Este sigur de vocația sa și se hotărăște să-și consacre în întregime viața picturii. Se înscrie în atelierul de pictură al lui Louis Lamothe și în 1855 reușește la examenul de
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
Frumoase din Paris, însă nu rămâne mult timp elev al școlii. În 1856, Degas face o călătorie la Napoli la bunicul său, Hilaire de Gas. În Roma ia parte la cursuri de pictură organizate la "Vila Medici". Copiază opere ale maeștrilor italieni, frecventând muzee și biserici. Tablourile și desenele le trimite tatălui său, care crede în talentul fiului, îl felicită și-l îndeamnă la noi încercări. În 1859, Degas revine în Franța. Frecventează muzeul "Louvre", unde în 1862 sau 1863 se
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
Giuseppe își începe activitatea artistică către anul 1549, lucrând în special la schițele pentru realizarea vitraliilor din Dom. Lui i se atribuie ciclul cu 48 de compoziții pe tema vieții Sfintei Caterina din Alexandria, vitralii realizate în 1556 de un maestru german. Arcimboldo avea deja în acel timp faima unui pictor valoros. Ultima apariție a numelui său în arhivele Domului din Milano datează din anul 1559, cu referință la realizarea desenului pentru o tapițerie destinată Domului din Como; motivele altor șapte
Giuseppe Arcimboldo () [Corola-website/Science/298864_a_300193]
-
d. 9 decembrie 1916) a fost un romancier japonez, considerat cel mai important al erei Meiji. Cele mai cunoscute romane ale sale sunt Kokoro și Eu sunt o pisică. A fost de asemenea un specialist în literatura engleză și un maestru al genului haiku, al poeziei chineze și al basmelor. Între 1984 și 2004, portretul său a figurat pe fața bancnotei de 1000 de yeni. Natsume Kinnosuke a venit pe lume în orașul Edo (astăzi Tokio). De la naștere a fost un
Sōseki Natsume () [Corola-website/Science/298873_a_300202]
-
Phainarete, era moașă; tatăl său, Sophroniscos, era sculptor. Probabil că Socrate a primit educația de care aveau parte tinerii atenieni din vremea sa: a trebuit să învețe muzică, gimnastică și gramatică, adica studiul limbii bazat pe comentarii de texte. Printre maeștrii a căror frecventare ar fi contribuit la formarea gândirii lui Socrate, Maximus din Tyr citează doua femei: , o curtezană, și Diotima din Mantineea, o preoteasă. Despre prima, Platon vorbește în "Menexenos", dar este evidentă ironia lui Socrate atunci când face din
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]