18,350 matches
-
da... Pe Mărușca ai iubit-o mult?! cade ca un trăsnet întrebarea. Ștefan se răsucește spre ea: Pe... pe Maruța?! întreabă el uluit. De unde știi tu de... de Maruța?! Toată Moldova știe... Toată? Și eu... eu credeam... murmură el privind norii, colinele verzi însângerate de amurgul obosit al soarelui de toamnă târzie. De ce... de ce a trebuit să moară tocmai ea? spune el într-un târziu, încet, chinuit. N-aveau destui îngeri în Ceruri? Poate... poate am fost eu blăstămat să n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
știți, dar nu vreți s-o știți..." Ștefan către solii poloni ce reclamau Pocuția 11 Apusul apune. "Pax Ottomanica?!" Pe fereastra spătăriei năvălește zarva vrăbiilor gureșe ce se bucură de primele raze de soare ale primăverii. La Stambul se adună nori negri, glăsuiește Ștefan, încruntat, măsurând cu pași rari spătăria și boierii, cu capetele plecate, tac. S-au înturnat păsările noastre călătoare. Și nici Apusul nu pare mai însorit... Ioane, ochi și urechi suntem, să ascultăm povestea cu cocoșu-roșu. Țamblac, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rușinăm și-a doua oară! Sufletu-i mare-n noi, da' puterință nu-i! Ei sunt o împărăție... și noi, mărunței-mărunței... Să cădem la învoială! Mai dăm noi, mai lasă ei... Ajunge! spune Ștefan. Ajunge! Se duce la fereastră, privește norii, cerul, dealurile. Boierii așteaptă cuvântul Domnului. Și cuvântul lui vine, calm, dar ferm, hotărât: Să nu zicem "da"! Dar nici "ba" să nu zicem! Să nu ne îmbătăm cu apă chioară... Dar nici să dăm în brânci cu ploconeala... Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mi-ați luat o piatră de pe inimă... Ștefan se duce la fereastră. Respiră adânc aerul proaspăt al nopții... Broaștele orăcăie în șanțul de apărare... Un câine, părăsit, lăsat să păzească casa, urlă a pustiu...O lună mare iese dintr-un nor și poleiește cu argint acoperișurile Sucevei, clopotnița, turla Mirăuților. Vlaicu, impresionat de solemnitatea clipei, tușește, își drege glasul, se simte obligat să ia cuvântul, grav: Măria ta! În aceste clipe!... Noi!... Noi!... Îți jurăm că ne vom... Ștefan se întoarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bicicletă, pedalând lent, iese zâmbitoare din tunel, făcându-mi un semn cu mâna... Doamne, ce fericire!” (96). De fapt, episodul ar fi banal numai pentru cine n-ar ști s-o vadă pe tânăra femeie „învăluită parcă toată într-un nor de lumină”. E o luminozitate suprafirească, de parcă îndrăgostitul l-ar fi văzut pe însuși Dumnezeu. De aceea, nu e de mirare că raiul îi apare lui Valeriu Cristea ca loc unde se adună oamenii care în viață s-au iubit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mea, ea a mai rămas un an). Stau în curte, cu coatele rezemate de gardul din față și nu-mi dezlipesc ochii de la locul cu pricina. Nerăbdarea mea crește, crește până când... ca atrasă de ea, învăluită parcă toată într-un nor de lumină, Doina apare pe bicicletă, pedalând lent, iese zâmbitoare din „tunel”, făcându-mi un semn cu mâna... Doamne, ce fericire! * Pe Florilor, seara, cu toții la televizor. Urmărim un film. Camera luminată numai de pâlpâirile ecranului, pe care secvențele se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bine boala, cele două săptămâni de după primul atac cerebral)... O asemenea „figură” ne-a făcut mama, țin minte, la puțină vreme după mutarea noastră la bloc. A răcit, s-a îmbolnăvit de gripă și imediat s-a întunecat ca un nor negru, de ploaie, s-a închis într-un fel de resemnare ostilă. Ca s-o scoatem din starea asta, am chemat-o pe Jeni, care a încercat, în felul ei, s-o înveselească. N-a prea reușit. Eu și Doina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
plecat să cumpărăm niște medicamente de la o farmacie din cartier cu program de noapte. Deși ne aflam la începutul lui ianuarie, era deosebit de cald și o ceață deasă, lăptoasă, cum nu mai văzusem, învăluia casele, umplea străzile. Parcă pluteam printre nori. Intrasem brusc, surprinși, în plină feerie, uriași clăbuci albi ne spălau și curățau sufletele de zgura ultimelor îngrijorări. Era prea frumos ca totul să nu fie bine. * A doua zi după ce am internat-o pe mama la Spitalul nr. 9
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cel mai solid dintre toate, firește; într-o inspirată pauză de lectură, îmi înalț privirea la timp pentru a vedea pe cer, chiar deasupra acoperișului de țiglă roșie, etalat parcă anume ca eu să-l pot contempla în voie, un nor de o delicatețe inefabilă, pal trandafiriu, îngust și alungit, ca o pană de scris odihnindu-se pe o imensă coală albastră; îl văd și în aceeași fracțiune de secundă înțeleg, știu că acel nor dumnezeiesc are o legătură nemijlocită cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-l pot contempla în voie, un nor de o delicatețe inefabilă, pal trandafiriu, îngust și alungit, ca o pană de scris odihnindu-se pe o imensă coală albastră; îl văd și în aceeași fracțiune de secundă înțeleg, știu că acel nor dumnezeiesc are o legătură nemijlocită cu mama, că e un semn, un mesaj din partea ei, sau că este chiar ea, în cea mai transfigurată ipostază a noii sale existențe. * Cât de bine știe Doina să-i evoce pe copii, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la Snagov, cam în același loc al curții (dintre peretele lung al casei și gardul ce ne desparte de vecinul din dreapta). De data asta stau trântit în iarbă, pe spate, și drept deasupra mea văd pe cer o formațiune de nori subțiri, alcătuind un desen fantastic. E un fel de Cale Lactee de zi, ceva extraordinar, neînchipuit de frumos. Subconștientul meu se dovedește un artist mai mare decât cei mai mari artiști, un creator de sublim superior - să îndrăznesc s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mi se pare că ar putea fi util aici: „Carol a domnit într-o perioadă de dezastre, însă, în toate timpurile de acest fel, rămân locuri neatinse, pline de frumusețe și joc, muzică, dans, iubire și muncă. În vreme ce, în timpul zilei, norii de fum și, în timpul nopții, lumina flăcărilor indică orașele ce ard, cerul deasupra regiunilor din vecinătate este senin; dacă într-un loc se aud țipetele victimelor torturate, în altul bancherii își numără galbenii și țăranii ară cu boii liniștiți. Dezastrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ele se numesc Sfântă Treime după cum am spus și în alt loc. Se spune ca pe acest munte, în fiecare an, la 6 august când e sărbătoarea Schimbării la Fața a Domnului și se face slujba cuvenită, se lasă un nor. Norul este luminos, cuprinde acest munte și transforma firea omenească de pe el, cred că și toate plantele se transformă și se sfințesc. De aceea cred că se păstrează acea sfințenie. Toți care ajung pe acel munte primesc ceva în interiorul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
se numesc Sfântă Treime după cum am spus și în alt loc. Se spune ca pe acest munte, în fiecare an, la 6 august când e sărbătoarea Schimbării la Fața a Domnului și se face slujba cuvenită, se lasă un nor. Norul este luminos, cuprinde acest munte și transforma firea omenească de pe el, cred că și toate plantele se transformă și se sfințesc. De aceea cred că se păstrează acea sfințenie. Toți care ajung pe acel munte primesc ceva în interiorul sufletului
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pe ei și pe noi, generațiile care vor urma până la sfârșitul veacurilor. Aici vezi, se unește Cerul și pământul, ne cheamă tainic la cer, la sfințenie. Bine ar fi sa doriți să mergeți în acest munte. Să vă învăluie tainic norul și să trăiți acele momente de binefacere, de sfințenie, de ușurare, de fericire, măi plini de Duh Sfânt. Cu siguranta ați fi mai buni, mai milostivi și mai înțelepți. O, ce momente ați trăi! Nu leați uita niciodată. Ce se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a plâns faptă lui cea rea și... minune! Maica Domnului i le-a pus la loc și s-au prins, s-au vindecat. Se spune ca apostolul Toma nu a putut ajunge la înmormântarea ei. El a fost adus pe norii Cerului. în văzduh a văzut-o în brațele Fiului care o ridică cu trupul la Cer. Și se zice că i-a lăsat cinstitul brâu al ei, ca semn că ea era și ca să fie binecuvântarea ei. Dar ca să se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
De-acolo din răsărit Până la apus se-arată Strălucirea-i dintr-odată, Astfel fi-va-n omenire Și cu-a Fiului venire, Astfel va veni de sus Fiul Omului, Iisus, Și-or vedea popoarele Strălucind că soarele, Coborându-se pe nori, îngeri va trimite-n zbor Că din trâmbițe să sune Și pe cei buni să-i adune Pe toți cei din patru vânturi De la margini de pământ. Acest pământ se va sfârși, Cele ce am spus vor fi. Cum în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
n-am pus Și-auzim din depărtare Ape mari, cutremur mare, Multe sate s-au-necat, Orașe s-au scufundat în fundul Pământului De mânia Domnului, Și-au rămas fără-adăpost, Domnu’-i mângâie pe toți. Și vedem și pe la noi Norii încarcați cu ploi, Cât pe cat să ne-necăm, Puneți milă să scăpăm, Te rugăm și strigam tare Să ai milă și-ndurare De copii și animale, Că-s lucrul mâinilor Tale! Dar dacă-am avea credință Am scăpa de suferință
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mea. Mulțumesc ție, Doamne Pentru Viața și Sănătate, Pentru Aer ce-l respir, Pentru Hâr Divin. Pentru Lumină ce mi-o dai, Pentru Munții care-i ai, Pentru Munți și pentru Vai. Pentru câte sunt în ei, Pentru Ploaie, pentru Nori, Pentru Pământul roditor, Pentru Soare ce-ncalzeste, Pentru Vântul ce răcorește, Pentru Pâinea ce hrănește, Pentru Odihnă ce-ntareste, Pentru Natură ce-nconjoara, Pentru Pasărea ce zboară, Pentru Cor de pasarele, Pentru Luna, pentru Stele, Pentru Apa care-o beau
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
să fie martirizată de patru generații. Evident, evenimentul face parte dintr-o suită de evenimente desfășurate istoric și relevând dimensiunea politicului. Vorba lui Napoleon : „politica e Destinul !”. Evident, nu trebuie să ne culcăm pe lauri. Evident, orizontul e încărcat de nori ce prevestesc poate alte furtuni, evident, istoria nu se încheie și, cum spune Hegel, ea nu e terenul fericirii. Dar e al speranței (a fost aceasta tot timpul, și mai ales în cele mai crâncene momente). Dar ciclul acestui imperiu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
brizant - n.n.) ;/ Greierii nu au ucis niciodată !/ .../ formica lume de Solenoxis ca o cerneală se-ntinde/ pe continente, invadând, digerând, distrugând/ locul, casa și omul./ E timpul de moarte al fabulei răstălmăcite./ .../ ...oamenii fără de chip se ascund/ aruncând în urma lor nori de otravă ca sepiile ”. Planeta nebunilor, cartea poartă ca an de apariție 1979, când, dacă nu greșesc, poetul ajunsese septuagenar (poate un an-doi în plus ori în minus) ; poemul cu același titlu îl va fi scris nu cu mulți ani
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ca cea mai gravă infirmitate pentru om. Oricât de mare zor ar fi avut pentru treabă, dacă-și găsea fiii cu cartea-n mână, nu-i deranja. O astfel de ocazie se arăta în timpul treieratului. Dacă, în timpul treieratului apăreau nori cu semne de ploaie, bunicul o trimetea să ne scoată pe toți din casă pentru a strânge ceea ce era treierat înainte de a începe ploaia. Într-un astfel de caz, bunica a venit în casă, acolo unde eu făceam pregătire pentru
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
admitere, cu unchiul Constantin. Ne-a văzut, a închis încet ușa și s-a întors cu explicația adresată bunicului: „Lasă că strângem noi că nu vine ploaia așa de repede. Băeții au treabă; să nu-i deranjăm”. În acest caz, norii s-au împrăștiat fără să ude recolta de pe arie. La masă, pentru că eram mulți, pentru că masa nu putea fi prea bogată, mama mare oferea nepoților tot ce avea mai bun, iar bunicul rămânea flămând pentru că i se „argumenta” că „nepoții
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tigru cu dungi negre și gol alb luminat de vidul sticlei care se golește pe măsură ce inspirația mea e de nestăvilit. Mă îmbrac pe dinăuntru și pe dinafară cu Panthera tigris și mă simt la fel de bine ca și în mantaua de nori a fumului. Alb-azuriu de nimic schimbat cu arămiu de foc! Cineva mă privește din patriile acelei Panthera tigris (originară din Siberia, Ranthambore și chiar Kolmården, în Suedia, unde s-au aclimatizat doi tigri!) metamorfozată în lichid arămiu prizonier în sticlă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să știu nimic despre ai mei. Ieri am vorbit prea mult despre ce se întâmplă în România, despre haosul care domină. Cincisprezece partide se dispută, fără Constituție. În URSS se prepară mari schimbări. E infernal acum, când scriu aceste rânduri. Nori de praf vin spre mine. Se aud zgomote insuportabile de la cei care lucrează la reparații în toate apartamentele casei noastre. Încerc să mă concentrez astupându-mi urechile și privind albume de artă. După-amiaza, mă retrag într-un colț al sufrageriei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]