17,360 matches
-
și 24 de teren neproductiv; 1 atelaj cu 2 cai și unul cu 3 cai, 1 cu 2 boi și 6 cu 2 vaci; 118 vaci și viței, 36 juncani și boi, 2 bivoli, 12 capre, 86 de porci, 235 oi, 393 păsări de curte, 18 coșnițe de albine; 240 de meri, 84 peri, 3 cireși, 2 vișini, 13 piersici, 675 pruni, 9 nuci, 3 culturi de muri și căpșuni; În 1900 hotarul satului cuprindea următoarele terenuri: "Șes, Sub Margine, Chiriac
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
-3 grade C iar cele mai ridicate în luna iulie cu valori medii între 16 grade C și 20 grade C. În alcătuirea unei gospodării tradiționale din Luminișu intra frecvent următoarele construcții : casă de locuit , sura cu grajdul vitelor , grajdul oilor , coșteiul pentru porumb, cotețele pentru porci și păsări, găbănașul și fântână . La acestea se adaugă mai recent și bucătăria de vară . Numărul construcțiilor din gospodărie este diferit în funcție de starea materială și socială a oamenilor . În trecut unde terenurile cultivabile se
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
purta pieptar iar iarnă sumane și cioareci de lâna. Orice oaspete ce trece pragul unei case din Luminișu cu siguranță nu va pleca cu stomacul gol. Tradițională este plăcintă creată făcută cu brânză dulce de vacă sau cu brânză de oaie. Horinca din prune sau mere este băutură tradițională și este mândria fiecărui săcăturean. Dar nu trebuie uitat că după un pahar, două de horinca, picioare se moaie că pământul după ploaie. Profesorul Nicolae Boț ( n. 6 decembrie 1929, Luminiș/Sălaj
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
boi. În grădini existau 106 meri, 74 peri, 2 vișini, 474 pruni, 6 meri și o cultură de căpșuni. De asemenea, în sat erau 63 de vaci și viței, 44 juncani și boi, 20 bivoli, 58 porci, 47 capre, 134 oi, 274 păsări și 13 coșnițe de albine. 1900: 58 case, 274 locuitori (261 români, 11 unguri și 2 germani); 261 din aceștia aveau religia greco-catolică, 8 romano-catolică, 3 reformată și 2 erau izraeliți. Hotarul satului în 1900 cuprindea următoarele terenuri
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]
-
sec. III-II î.H. S-au recuperat doar 15 exemplare, nouă dintre acestea aflându-se în prezent la Cabinetul de Numismatică al Academiei Române. În anul 2005 a fost descoperită, pe un deal din partea de nord a satului (pe islazul de oi al comunității, în apropierea unui mic lac de acumulare, locul numit ”La Dig”) urmele unei așezări aparținând culturii Tei (în aceasta regiune sunt puține așezări de acest tip). S-au găsit la suprafață și într-o râpă fusaiole, fragmente de
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
Măgura Priei (996 m.), vârful cel mai înalt al Munților Meseșului, în hotarul satului, în apropierea drumului județean 108G Cizer - Vânători, în locul numit "Purcăreață", se ține în fiecare an în a doua duminică a lunii mai, tradiționala serbare câmpenească "Măsurișul Oilor", manifestare culturală cu implicații adâncii în viața socială a locuitorilor acestor meleaguri. Ca serbare câmpenească, Măsurișul a început în anul 1967, idee a regretatului fiu al satului Ioan Sonea, de a transfoma obiceiul împreunișului oilor într-o adevărată sărbătoare. Acest
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
mai, tradiționala serbare câmpenească "Măsurișul Oilor", manifestare culturală cu implicații adâncii în viața socială a locuitorilor acestor meleaguri. Ca serbare câmpenească, Măsurișul a început în anul 1967, idee a regretatului fiu al satului Ioan Sonea, de a transfoma obiceiul împreunișului oilor într-o adevărată sărbătoare. Acest obicei pastoral are loc primăvara, atunci când oile sunt separate de miei. Măsurișul a devenit astăzi o manifestare de mare amploare, ce îmbină folclorul muzical-coregrafic cu tradiția într-un cadru natural de excepție. Toponimele sunt legate
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
viața socială a locuitorilor acestor meleaguri. Ca serbare câmpenească, Măsurișul a început în anul 1967, idee a regretatului fiu al satului Ioan Sonea, de a transfoma obiceiul împreunișului oilor într-o adevărată sărbătoare. Acest obicei pastoral are loc primăvara, atunci când oile sunt separate de miei. Măsurișul a devenit astăzi o manifestare de mare amploare, ce îmbină folclorul muzical-coregrafic cu tradiția într-un cadru natural de excepție. Toponimele sunt legate de: Costumele populare, țesăturile, culorile, broderiile sunt asemănătore cu cele din întreaga
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
și manșetă lată cu broderie. Peste spăcel se purta un "pieptar" confecționat din blană de miel cu diverse modele populare în culori diferite, iar vara se purta un "laibăr" (vestă) cu aplicații de ornamente florale și geometrice din piele de oaie. "Poalele" (fusta) erau făcute din pânză de cânepă cu o bordură din broderie aplicată în partea de jos. Peste poale, în partea din față se purta o "zadie" (șorț) de lână, de obicei de culoare roșie ori albastră, încrețită în
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
cusute două "prime" (panglici) cu ornamente florale în culori vii. În jurul gâtului se purtau de la unu la câteva rânduri de mărgele sau "stoli" , iar pe cap "cunună" (coroniță). În perioada iernii se purta suman "sur" (gri) făcut din lână de oaie, ornamentat la încheieturi cu prime subțiri de postav de culori diferite. Încălțămintea era alcătuită din cizme sau ghete din piele neagră, purtate la sărbători, iar în zilele de lucru se purtau opinci. La portul femeilor mai în vârstă culorile erau
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
din 1539”, care face referire specială la Marin. “Privilegiul” sau ”libertatea” colonilor din Marin, cuprinse în acest act, nu sunt altceva decât restabilirea sarcinilor feudale ale acestora. Dările mărinanilor în natură constau în: boi de jug, găini, stupi de albine, oi, porci, căprioare. În următoarele urbarii mai apar: vaci, iepuri, gâște, capre. Din conscripția satelor din comitatul Crasna din 1720-1722 rezultă că în Marin se cultiva orz, ovăz, porumb, în timp ce, cultura viței de vie este absentă. De menționat că, la acea
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
1721-1722, dată fiind răspândirea ei pe teritoriul comitatului, inclusiv în satele din jurul Marinului. Tabelele urbariale ale Marinului din perioada 1818-1848 relevă și preocupările sătenilor în perioada respectivă: producție de fân, cultura viței de vie pentru vin, creșterea boilor, cailor, vacilor, oilor, porcilor etc.. . Recensământul din 1897 consemnează în Marin 153 de gospodării, cu următoarele categorii de folosință a terenului, în iugăre: 657 - pământ arător, 71 - grădini, 206 - fâneață, 4 - vie nealtoită, 256 - pășune, 297 - păduri, 9 - păpuriș și 50 - terenuri neproductive
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
9 tăurași, 158 de juninci și 138 de boi. Cele 305 cornute mari aparțineau următoarelor rase: 228 - Ardeleană, 25 - Mocănească și 52 de bivoli. Alte animale prezente în gospodării: 39 de cai, 21 de capre, 184 de porci, 421 de oi, 837 păsări de curte, 46 coșnițe de albine. Măgarii și catârii nu se regăsesc în statistică. În prezent, terenurile agricole ale Marinului sunt cultivate cu cereale, legume, pomi fructiferi și viță de vie. Cerealele cele mai prezente sunt porumbul, ovăzul
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
iar în intravilan: arabil: 69,57 ha; fânețe: 44,59 ha; vii hibride: 0,28 ha; curți și construcții: 28,26 ha. La suprafețele extravilane se adaugă 196 ha de pădure. Șeptelul Marinului este constituit în principal din: vaci, bivoli, oi, porci, găini, rațe, gâște, curci și iepuri. Numărul firmelor din Marin este redus, iar sfera lor de activitate este cea a produselor și a serviciilor. Populația activează în general în domeniul prelucrării lemnului, construcțiilor, amenajărilor interioare, instalațiilor, lucrărilor mecanice și
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
a Dunării, inclusiv cei din Năvodari, au moștenit cuvinte ca: moș, copil, prunc, brânză, zăr, viscol, mal, mazăre, zestre, etc. De la unele ramuri ale tracilor, localnicii din marginea de nord a Dunării, inclusiv cei din Năvodari, au moștenit „păstoritul”(creșterea oilor) și „pendularea”( adică vara locuiau în câmpie, unde creșteau vite, oi etc. și iarna acasă pe dealuri ). Acest obicei s-a menținut în Cioara și în satele învecinate, până în prima parte a secolului al XIX-lea după Hristos. De la populațiile
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
copil, prunc, brânză, zăr, viscol, mal, mazăre, zestre, etc. De la unele ramuri ale tracilor, localnicii din marginea de nord a Dunării, inclusiv cei din Năvodari, au moștenit „păstoritul”(creșterea oilor) și „pendularea”( adică vara locuiau în câmpie, unde creșteau vite, oi etc. și iarna acasă pe dealuri ). Acest obicei s-a menținut în Cioara și în satele învecinate, până în prima parte a secolului al XIX-lea după Hristos. De la populațiile migratoare, care au locuit vremelnic în jurul acestor locuri, au împrumutat practica
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
al II-lea instaurează dictatura personală Se adoptă o nouă Constituție. Se desființează prin decret regal toate partidele politice. În Cioara este numit primar Gherghe Drăgan. Gherghe Drăgan împreună cu pândarul Stancu Ologenu (poreclit Păleață) îl surprind pe Florea Mihalache cu oile în vatra satului și pe motiv că oile n-au ce căuta în acel loc, Păleață îl lovește pe Florea în ureche îi sparge timpanul lăsându-l surd pe tot restul vieții. La 11 martie 1938 Germania anexează Austria (ultimul
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
o nouă Constituție. Se desființează prin decret regal toate partidele politice. În Cioara este numit primar Gherghe Drăgan. Gherghe Drăgan împreună cu pândarul Stancu Ologenu (poreclit Păleață) îl surprind pe Florea Mihalache cu oile în vatra satului și pe motiv că oile n-au ce căuta în acel loc, Păleață îl lovește pe Florea în ureche îi sparge timpanul lăsându-l surd pe tot restul vieții. La 11 martie 1938 Germania anexează Austria (ultimul cancelar al Austriei Dr. Kurt Schuschnigg a semnat
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
În numele unor lozinci ca:"Să ne achităm datoriile pentru stricăciunile provocate altor țări, în timpul războiului.", "Să ne refacem țara, sărăcită din cuza războiului,", țăranului i-se lua tot grâul, cea mai mare parte din recolta de porumb, lâna-cotă de pe fiecare oaie, vițelul cel mai gras, strugurii, vinul, untul și brânza, mierea, etc. Ca să vezi!... Cine provocase războiul și cine plătea "oalele sparte!..." Mai departe a îndurat campaniile "de lămurire" pentru intrarea în "întovărășire" și apoi în C.A.P. Pentru intrarea în
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
și avea ”42 de fumuri” (case). Numele de Viile Jacului l-a luat de la Țâclul Viilor, dealul pe care s-au plantat primele vii din localitatea Jac. Locuitorii, în majoritatea lor foarte săraci se ocupau mai ales cu păstoritul. Creșteau oi și bivoli și din trăiau din vânzarea produselor obținute de la acestea. Pământ arabil aveau foarte puțin, ei neprimind teren nici măcar la reforma agrara pentru că nu era de unde, așa că au fost nevoiți să-și ducă traiul fiecare așa cum putea. Într-o
Viile Jacului, Sălaj () [Corola-website/Science/301852_a_303181]
-
1973 de către învățătorul Birișan Grigore aflată în arhiva școlii, se arată că prin anii ʼ60 mulți din locuitorii acestui sat încă mai trăiau în bordeie sau în case foarte mici. Aceștia erau mai ales crescători de animale, creșteau bivoli și oi, produsele obținute fiind singurele surse de venit care să le asigure traiul de zi cu zi. Potrivit recensămintelor făcute după înființarea satului, populația a evoluat astfel: 1956: 168 locuitori 1966: 149 locuitori În 1973: 39 de familii. Școală și 17
Viile Jacului, Sălaj () [Corola-website/Science/301852_a_303181]
-
din 1848. A fost înființat mai întâi între Dunăre și verigă pe ostrovul format între aceste două ape, de unde și-a luat și numele de Ostrov. La început, satul se compunea din câteva grupuri de oameni veniți cu turmele de oi din Transilvania. Această parțială transhumanță se poate dovedi prin gropile de forma rotundă existente pe teritoriul ostrovean, unde se crede că au fost construite bordeie. Au fost găsite cărămizi și pământ ars din vatra focului. În 1848, din cauza inundațiilor, populația
Comuna Ostrov, Tulcea () [Corola-website/Science/301855_a_303184]
-
acesteia. Mare lucru nu s-a făcut cu acest pământ deoarece fiind lipsit de stabilitate, a provocat numeroase alunecări de teren așa că aspectul actual al acestui teren este dezolant, cu smocuri de pășune pe ici, pe colo și cu câteva oi care încearcă să pască ceea ce nu se găsește. La est de sat, pe o lățime de 2 km. se întinde șesul Bârladului unde se află și islazul satului cu vegetația specifică stepei. Pământul arabil de aici este puțin și nu
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
de vârstă crește cel puțin un porc să-l taie în ajunul Crăciunului, păsări sau chiar și bovine în curte. Astfel o familie formată în medie din 2,5 membri are în proprietate 1 bovina, 1,1 porci, 2,5 oi și 22,5 păsări. Păsările și porcii se cresc în gospodărie iar bovinele și ovinele sunt păscute cu ”rândul” sau contra cost de ciobănii și respectiv văcarii satului. Fiecare familie are de regulă în curte sau pe câmp o mică
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
dinspre trecătorile munților. Documentele locale amintesc de "ciobani", "ungureni" sau "de peste munți". Păstoritul a constituit principalul motiv al evoluției sociale și economice a zonei. În această zonă s-a manifestat fenomenul de transhumanta, prin deplasarea alternativă și după sezon a oilor dinspre și înspre pășunile de munte sau pășunile de câmpie, cutreierând zone largi între Carpați, Dunăre și Mare. Transhumanta este o fază avansată a păstoritului, utilizată de către românii ardeleni în special datorită factorului cultural, dar și datorită scutirii de dârî
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]