16,876 matches
-
fresce la Capelă Sân Martino din Basilica Sân Francesco d'Assisi. Francesco Petrarca a devenit un prieten al lui Simone în timp ce acesta se află în Avignon iar două dintre sonetele lui Petrarca ("Canzoniere" 96 și 130) fac referire la un portret al Laurei de Noves despre care se presupune că Simone l-ar fi pictat pentru poet (conform lui Văsari). a decedat în 1344 în timp ce se află în slujba Curții Papale din Avignon.
Simone Martini () [Corola-website/Science/329692_a_331021]
-
imprevizibil, peste-indulgent și flamboaiant. El a fost, de asemenea, rebarbativ fizic, descris de soția celui mai important patron al său ca „urâtul Burges". Burges pare să fi fost sensibil cu privire la aspectul său și astfel există foarte puține imagini ale lui. Portretele cunoscute sunt: un tablou din 1858 de Edward John Poynter pe un panou al Cabinetului Yatman, o fotografie din anii 1860, de un autor necunoscut, arătându-l pe Burges îmbrăcat ca un bufon de curte, o schiță din 1871 în
William Burges () [Corola-website/Science/329809_a_331138]
-
iubește. Când Alexei îi dă banii ea îi aruncă în fața lui și pleacă. Opera se încheie cu Alexei singur în cameră, amintindu-și obsesiv succesul său în cazino. Prokofiev a produs o suită orchestrală din operă în 1931. Cele patru portrete sunt Alexei, Babulenka, Generalul și Polina. Deznodământul nu este reprezentat de finalul operei ci de succesul lui Alexei din cazino. Deoarece "Jucătorul" nu a fost o operă cu număr opus, niciun personaj nu interpretează o arie.
Jucătorul (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329896_a_331225]
-
cu o cruce), dragostea (un îngerul care-și arată inima), nădejdea (înger cu o ancoră). Frescele de pe plafon sunt pictate de Cosmas Damian Asam, iar stucatura a fost realizată de Egid Quirin Asam. Iconografia a fost realizată în stil baroc. Portretul Sfintei Fecioare Maria cu copilul Isus din altarul central este opera pictorului Lucas Cranach cel Bătrân. Marea orgă din galeria de vest a fost construită între anii 1998 și 2000 de către fabricantul austriac de orgi Pirchner (Steinach a. Br.) în
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
nu era foarte bună la astea; a făcut parte din teatrul amator de la curte. De asemenea, era interesată de călărie și vânătoare și a avut cel puțin treisprezece câini ca animale de companie. Picta în pastel și a făcut multe portrete și caricaturi. În timpul unei vizite la Roma în 1793 a devenit membră a Accademia di San Luca. La început au existat planuri pentru un posibil mariaj. În 1772, fratele ei, regele Gustav al III-lea, care a trăit într-un
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
de o bursă, a studiat la "Academia Julian", sub îndrumarea lui Jean-Paul Laurens. A practicat diverse genuri, astfel că opera sa a suferit multiple influențe, de la simbolismul romantic al scenelor orientale la maniera postimpresionistă de interpretare a temelor istorice și portretelor. A expus la Tinerimea artistică și Salonul Oficial. În ultima perioadă de creație Petrescu adoptase o manieră liberă de interpretare, folosind culori vii și un desen schematizat. În 1921 a fost trimis în SUA pentru a studia metodele de gravură
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
manieră liberă de interpretare, folosind culori vii și un desen schematizat. În 1921 a fost trimis în SUA pentru a studia metodele de gravură a bancnotelor. În anii dintre cele două războaie mondiale, Costin Petrescu a pictat o serie de portrete ale unor personalități culturale, precum Gheorghe Lazăr, Vasile Lascăr și Dem I. Dobrescu. În decursul anilor a pictat circa 400 de portrete. Între 1925 și 1926 a ținut cursuri generale asupra frescei la Academia de Belle Arte din Lyon. Ca
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
de gravură a bancnotelor. În anii dintre cele două războaie mondiale, Costin Petrescu a pictat o serie de portrete ale unor personalități culturale, precum Gheorghe Lazăr, Vasile Lascăr și Dem I. Dobrescu. În decursul anilor a pictat circa 400 de portrete. Între 1925 și 1926 a ținut cursuri generale asupra frescei la Academia de Belle Arte din Lyon. Ca urmare a activității sale meritorii, fost distins cu titlul de „profesor de onoare” al Academiei de Belle Arte din Lyon. Cu toate că în
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
Mormânt, care îi oferea și hrana și 20 de lei pe an, prin decizia aceluiași patriarh Meletie. Pentru a aduna bani, Dapontes copia cărți pentru boieri și lua în pensiune alți elevi în cămăruța sa. Din acești ani provine singurul portret în culori al scriitorului, păstrat la mănăstirea Xiropotamou și datat (probabil greșit) „la București, în anul Mântuirii 1730”. La Academia Domnească, l-a avut ca profesor, printre alții, pe eruditul Gheorghe Hrisogon, grec originar din Trapezunt (Trebizonda), pentru care nutrea
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
experimental.Lucrările sale înnoitoare și abstracte, în tehnicile solarizației, „rayografiei”(denumire inspirată de propriul său nume, pe care a dat-o „fotogramei”) și al colajului, create sub impresia conexiunilor sale cu artiștii suprarealiști, i-au adus o recunoaștere mondială. Numeroasele portrete fotografice ale artiștilor contemporani cu el au rămas un document grăitor al vieții culturale din Parisul anilor 1920. Primul născut al lui Meleh Radnitzky și Mânia, născută Luria, emigranți evrei veniți recent din Lituania, gubernia Kovno (Kaunas) a Imperiului Rus
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
chateau de Dé" Vreme de câteva decenii de ședere la Montparnasse, Mân Ray a revoluționat artă fotografică. În 1929 a început Mân Ray o nouă relație de dragoste și de colaborare artistică cu fotografa Lee Miller. Au intrat în istorie portretele fotografice pe care le-a făcut multora din celebritățile vieții culturale pariziene, inclusiv din mediul străinilor atrași că el însuși de farmecul Orașului Luminilor:James Joyce, Gertrude Stein, Salvador Dali,Bridget Bate Tichenor, Jean Cocteau, Antonin Artaud etc A contribuit
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
dar și de monedele metalice emise în Guernsey și în Regatul Unit. Băncile propun spre alegere ATM-uri, în așa fel încât clienții să poată să-și retragă bancnotele jersieze sau engleze, potrivit nevoilor lor. Fiecare din bancnotele jerseyeze poartă portretul Regine, iar în filigran, capul unei vaci de rasă jerseyeză. Un nou set de bancnote din Jersey a fost emis la 26 aprilie 2010. Bancnotele prezintă texte trilingve: engleză, franceză și în Jèrriais. La 1 iunie 2012, a fost emisă
Liră din Jersey () [Corola-website/Science/328340_a_329669]
-
engleză, franceză și în Jèrriais. La 1 iunie 2012, a fost emisă o bancnotă comemorativă, cu valoarea nominală de 100 de lire sterline, cu prilejul Jubileului de diamant al Reginei Elisabeta a II-a. Aversul bancnotelor (£ 1 - £ 50) include un portret al reginei Elisabeta a II-a, bazat pe o fotografie de Mark Lawrence, alături de o vedere a unui reper important din Jersey, cu text în engleză. Reversul fiecărei bancnote include o imagine a unuia dintre numeroase turnuri istorice ale apărarii
Liră din Jersey () [Corola-website/Science/328340_a_329669]
-
de implicat în scenă încât nu mă mai gândeam la durere. Vlad a venit la mine și mi-a spus: «dacă vrei pot să dau mai încet, că deja mi-e milă»”. La fel ca și primul lungmetraj al regizorului, "Portretul luptătorului la tinerețe" (2008), "" a avut o întâmpinare cel mult împărțită din partea criticii. Critica Iulia Blaga opinează că regizorul își caută încă stilul, riscând să dea aici un exemplu de manierism al stilului minimalist. Ea critică regizorul filmului, pentru ritmul
Principii de viață () [Corola-website/Science/328380_a_329709]
-
Mocanu, spre a sculpta, după un desen tehnic riguros, elemente din piatră destinate coloanelor și placărilor cu piatră la Casa Poporului. În afară de o serie de lucrări de sculptură mică, aflate în colecția Muzeului Județean Bistrița-Năsăud ("„Portret-Ion”, „Nicolae Iorga”, „Luptător”" și "„Portret”" în sala cu artă contemporană și sculptura de dimensiuni mai mari "„Primăvara”", așezată în grădina Muzeului Județean) și în diverse colecții particulare, opera sa cuprinde și lucrări de sculptură monumentală, din care cele mai reprezentative sunt următoarele: În perioada 1
Grigore Bradea () [Corola-website/Science/328404_a_329733]
-
a avut loc evenimentul "" Un fel de om - Grigore Bradea"", dedicat împlinirii a 15 ani de la mutarea la cele veșnice a sculptorului Grigore Bradea, deosebit de activ în conturarea grupării plastice din municipiu. În galerie au fost expuse peste 30 de portrete ale sculptorului Grigore Bradea semnate de pictori și sculptori care l-au cunoscut. Între aceștia se numără Vasile Mureșan Murivale, Radu Hangan, Marius Șușcă, Elena Nacu, Georgiana Vrânceanu Cotuțiu, Alexandru Șerban, George Mircea, Arpad Racz, Pavel Bucur, Elena Gheorghe, Aurel
Grigore Bradea () [Corola-website/Science/328404_a_329733]
-
mai mare boier al vremii sale. De aceea, tablourile ctitorilor din pronaosul bisericii din piatră, înlăturate cu ocazia restaurării din 1926-1936, îi prezentau ca ctitori atât pe Matei Basarab cât și pe ruda sa, marele boier Preda Brâncoveanu. Pe aceste portrete votive scria: ""Fondatorul Matei Voevod-Basarab și soția sa Doamna Elena, Preda vel vornic-Brâncoveanu cu Doamna Păuna, Șerban Cantacuzino cu Doamna Maria, Constantin Brâncoveanu, Papa postelnic, Elisabeta schimonahia Brâncoveancă"". Biserica de astăzi prezintă în linii generale arhitectura lui Matei Basarab. Din
Biserica de piatră din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/327619_a_328948]
-
au întărit legenda eroului salvator al Poliniei din fața invaziilor și anarhiei. Această legendă a devenit mai puternică în timpul împărțirilor Poloniei, când artiștii Romantismului polonez l-au utilizat drept exemplu de patriotism și de comandant militar victorios. Poate cel mai cunoscut portret este făcut de Henryk Sienkiewicz în trilogia Prin foc și sabie, Potopul și Pan Wołodyjowski. Urmărirea invadatorului suedez prin Pomerania și Danemarca (1658-1659) și debarcarea polonezilor conduși de Czarniecki pe insula Als au fost menționate în cântecul legionilor poloneze care
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
Nasta în dialectul aromân. Selecția poeziilor și publicare au fost făcute de Editura Fundației Culturale Aromâne “Dimândarea Pârintească”. În 1985 a apărut la editura Litera din București antologia "„Ecou de cîntec aromânesc”", realizată de Atanasie Nasta, în calitate de editor. Antologia cuprinde portrete și creații a zece poeți: Mihail Nicolescu (1835-1865) (3), Vasile Muși (1895-1961) (5), Nicolae Babu (1901-1967) (6), Nicolae Caraiscu (1911-1969) (5), Theodor Minda (1911-1982) (7), Dumitru Pariza (1908-?) (7), Constantin Colimitra (1910-2001) (9), Atanasie Nasta (1912-1996) (12), Nicolae Caratana (1914-1992
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
paulină în 1430, au procedat la jefuirea sanctuarului. Printre lucrurile furate a fost și icoana. După ce au pus-o în căruța lor, husiții au încercat să scape, dar caii lor au refuzat să plece din loc. Atunci, ei au aruncat portretul la pământ și unul dintre jefuitori a scos sabia și a provocat două tăieturi adânci. Atunci când tâlharul a încercat să o taie a treia oară, el a căzut la pământ și s-a târât în agonie până la moartea sa. În ciuda
Madona Neagră de la Częstochowa () [Corola-website/Science/327750_a_329079]
-
organiza o acțiune împotriva nemților. În seara zilei de 23 august 1944, bănuind că se va petrece un eveniment important, Costi pleacă în capitală. După plecarea sa, Iustin reușește să găsească lista pe care fetița o ascunsese în spatele tabloului cu portretul mamei sale. Comuniștii de pe moșia Zazei pregătesc o acțiune în acea noapte, iar în conac au loc câteva schimburi de focuri cu nemții. Din cauza faptului în apropierea conacului începuseră luptele între soldații nemți și voluntarii comuniști înarmați, Zaza fuge împreună cu
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
Zaza fuge împreună cu niște rude sosite întâmplător acolo în acea noapte. Matei trece de partea comuniștilor, afirmând că se bucură că s-a terminat cu burghezia. Filmul se termină cu imaginea fetiței care merge noaptea pe câmp târând cu ea portretul mamei sale. Unul dintre personajele cele mai analizate de criticii de film este fetița Leonora Bengescu, fiica vitregă a Zazei, interpretată de eleva Dana Felicia Simion. Ea este un copil provenit dintr-o familie de condiție socială înaltă și cu
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
dintr-o familie de condiție socială înaltă și cu o maturitate cu mult peste cea a vârstei sale. În finalul filmului, ea rupe legătura cu lumea ticăloasă în mijlocul căreia trăise până atunci și părăsește conacul tatălui ei, cărând cu ea portretul defunctei sale mame. Unii critici de film precum Magda Mihăilescu și Cleopatra Lorințiu au comparat această fetiță cu băiatul din "Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972). Spre deosebire de băiatul care condamnă lumea la pedeapsa capitală, fetița alege „refugiul
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
Malvina Urșianu a realizat în 1987 un film intitulat "Figuranții", în care preia o parte din personajele din "" (cu actorii lor) și prezintă destinul Lenorei în anii '50 ai secolului al XX-lea. Fetița care căra cu ea prin ruine portretul mamei sale a devenit în acest film o femeie ce își caută rostul într-o lume străină. Filmul " Pe malul stîng al Dunării albastre" a fost vizionat de 1.411.708 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
prin următoarele cuvinte: "„Zaza Ginei Patrichi este uluitoare și paradoxală ca amestecul de colonie franțuzească cu mirosul de ceapă și țuică”". Analizând acest film în lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman aprecia portretele de personaje realizate de regizoare, precum și imaginile operatorului Vivi Drăgan Vasile filmate în „lumini” reci sau calde, în funcție de mediul investigat. El constată că filmul se termină într-o notă de optimism și speranță, prin prezentarea fetiței care duce tabloul mamei
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]