16,895 matches
-
Al. Zanne, scriitor, traducător, publicist politic și prieten devotat al lui Dimitrie Bolintineanu. I. trebuie socotită însă mai degrabă între periodicele lui Bolintineanu, deoarece în tot timpul apariției a susținut punctele de vedere ale acestuia în chestiunile politice și literare. Redactorii își propun, cum arată un articol-prospect, să asigure o publicitate întinsă cunoștințelor folositoare și ideilor care formează gustul artistic. I. publică o „Cronică” a evenimentelor politice, redactată adesea probabil chiar de D. Bolintineanu sau de Al. Zanne, diverse informații și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287534_a_288863]
-
GHEORGHIȚĂ, Ion (2.IV.1939, Larga, j. Edineț - 28.XI.1991, Chișinău), poet. Este fiul Dariei și al lui Teodosie Gheorghiță. A studiat la secția de limbă și literatură română a Universității de Stat din Cernăuți și a fost redactor la revista „Moldova”, redactor-șef al Colegiului pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor din Moldova. A murit asasinat. În volumele de versuri Mărul discordiei (1969) și La marginea câmpiei (1972), G. se inspiră din universul satului, tărâm al idealității, primordialității, frumuseții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287232_a_288561]
-
IV.1939, Larga, j. Edineț - 28.XI.1991, Chișinău), poet. Este fiul Dariei și al lui Teodosie Gheorghiță. A studiat la secția de limbă și literatură română a Universității de Stat din Cernăuți și a fost redactor la revista „Moldova”, redactor-șef al Colegiului pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor din Moldova. A murit asasinat. În volumele de versuri Mărul discordiei (1969) și La marginea câmpiei (1972), G. se inspiră din universul satului, tărâm al idealității, primordialității, frumuseții și purității paradisiace. Țăranii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287232_a_288561]
-
Ion” . Studii și articole de istorie literară îi apar în „Cercetări de lingvistică”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Tribuna”, „Iașul literar”, „Nyelvés irodalomtudományi kőzlemények” ș.a. Participă la elaborarea unor lucrări colective, precum Dicționar român-maghiar (1957), Dicționar maghiar-român (1964), este redactor responsabil la „Studii de istorie literară și folclor” (1964, împreună cu Iosif Pervain). A fost căsătorită cu criticul Radu Enescu. Cercetare de istorie literară, Poezia lui Eminescu în Transilvania (1969) este cea mai rezistentă lucrare semnată de S. Studiul, structurat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289852_a_291181]
-
, Eugen (18.V.1940, Gheorghieni - 16.XI.1982), prozator și jurnalist. După absolvirea, în 1963, a Facultății de Filosofie la Universitatea din București lucrează ca educator la o școală de surdo-muți (1964-1966), redactor la revista „Paza contra incendiilor”(1966-1972), la Studioul Cinematografic „Al. Sahia”, iar din 1973 la „Flacăra”. Debutează la „Astra” în 1967, iar prima carte, microromanul Eternitate locală, îi apare în 1973. Umorist dotat cu vervă și cu o capacitate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
Ștefan) și a lui Nicolae Teodorescu, contabil. A absolvit Facultatea de Limbi Romanice, Clasice și Orientale, secția limba și literatura spaniolă, a Universității din București. Între 1987 și 1989, în 1990 și 1991, apoi, cu întreruperi, până în 1997, a fost redactor la Editura Cartea Românească, iar între 1991 și 1993, director general în Ministerul Culturii - Direcția de Dialog Cultural Internațional și delegat al României la Consiliul Europei. Din 1990 e membră a PEN-Clubului Român, iar din 2000, membră a Academiei Braziliene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288045_a_289374]
-
bolnav deja, se dedică activității literare. Debutează, în 1929, cu o tabletă lirică, în „Duminica ortodoxă”. În același an scoate revista de poezie „Notițe” (trei numere), scrisă împreună cu Virgil Treboniu. Colaborează cu versuri și proză la „Universul literar” și este redactor la ziarul „Epoca”. Sporadic, numele îi mai apare în „Aur” și „Ogorul”. Împreună cu Virgil Treboniu, semnează eseul Legea poeziei pure (1930) și cinci poeme: Amorul în noapte (1930), Esodul (1931), Anathemă (1931), Poem simfonic (1931), Ars poetica (1931). După moartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285347_a_286676]
-
FREAMĂTUL LITERAR, revista apărută la Siret-Rădăuți, lunar, între octombrie 1933 și ianuarie-iulie 1939. Director: A. Frunză. Redactori: Aurel Fortuna, I. St. Bănescu, Octavian Olinici. Secretar de redacție: I. Freamăt. Intenția revistei e de a aborda chestiuni social-cultural-artistice, în speranța „reînvierii vechii capitale moldovenești din vremurile apuse”. Rubrici: „Verzi și uscate”, „Propuneri și dorințe”, „Cronică”, „Ziaristice”, „Redacționale-administrative”, „Cronică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287081_a_288410]
-
publicistic de succes, datorită căruia în scurt timp gazeta ar fi ajuns la tirajul, imens pentru vremea aceea, de 1800 de exemplare. Dar o știre eronată, prin care se anunță prematur căderea Plevnei, pune capăt întreprinderii, primejduind totodată și pe redactori, atacați de „publicul” indignat. În numărul păstrat, Caragiale publică articolul O măsură urgentă, în care cere trimiterea pe front a medicilor Gărzii Naționale, și o compilație, după surse franceze, despre omul politic L.-A. Thiers. „Ecourile de ieri și astăzi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288363_a_289692]
-
1933, Școala „Clemența” (1935-1939), Liceul „Cantemir Vodă” (1939-1947) și Facultatea de Istorie, absolvită în 1951. Obține titlul de doctor în filologie cu teza Al. Davila - dramaturg și înnoitor al artei scenice naționale (1979). Lucrează la Radiodifuziunea Română ca reporter și redactor pentru emisiunile culturale (1948-1955), la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1961) și la Editura pentru Literatură Universală (1961-1967), unde conduce redacția de critică și istorie literară; ulterior, până la pensionare (1989), este cadru didactic și o vreme prodecan (1968-1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
1996 [12] Bușe, Constantin; Vianu, Alexandru, Istorie universală contemporană 1939-1945, vol. II, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979 Vă invităm să vizitați site-ul Editurii Junimea, la adresa www.editurajunimea.ro, unde puteți comanda oricare din titlurile noastre, beneficiind de reduceri. Redactor: Viorel Dumitrașcu Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Ion Creangă nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com www.editurajunimea.ro PRINTED IN ROMANIA 1 Pe lângă cauzele obișnuite: cauzele geo-politice, așezarea geografică
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
și Geologie, secția geografie-engleză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1980-1984). După absolvire este profesor la diverse școli generale și licee din Deva și din Sibiu, unde în 1990 începe să predea la Colegiul Național Pedagogic „Andrei Șaguna”. Din 1991 este redactor la revista „Euphorion”, iar din 2003 secretar al Asociației Scriitorilor din Sibiu. Debutează cu versuri în 1978 la „Luceafărul”, iar editorial cu volumul Exil în orașul imperial, apărut în 1992. Mai e prezent în „Vatra”, „Calende”, „Dacia literară”, „Discobolul”, „Astra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
, revistă apărută la Sighetu Marmației, lunar, din mai 1926 până în iulie 1929, sub redacția lui Vasile Terente. Articolul-program, semnat de redactor, anunță doar noua prezență în peisajul publicistic, în timp ce în Renașterea unei categorii etico-sociale: idealismul (2-3/1926), Marin Dragnea circumscrie mult mai precis idealurile revistei: „Din punct de vedere literar vom merge pe cărările luminoase ale înaintașilor. Căci noi luăm de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288610_a_289939]
-
ia bacalaureatul la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, va fi student la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1964-1970). Lucrează încă din 1957 în redacția ziarului „Dobrogea nouă”, reușind, între 1960 și 1966, să ocupe un post de redactor. Publică mai ales cronici literare în revista „Tomis”, unde îndeplinește și funcțiile de redactor-șef adjunct, secretar general de redacție (1966-1974), redactor de rubrică (1975-1982), secretar responsabil de redacție. Debutează, cu versuri, în paginile revistei „Tânărul scriitor” (1952), iar editorial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
de Filosofie a Universității din București (1964-1970). Lucrează încă din 1957 în redacția ziarului „Dobrogea nouă”, reușind, între 1960 și 1966, să ocupe un post de redactor. Publică mai ales cronici literare în revista „Tomis”, unde îndeplinește și funcțiile de redactor-șef adjunct, secretar general de redacție (1966-1974), redactor de rubrică (1975-1982), secretar responsabil de redacție. Debutează, cu versuri, în paginile revistei „Tânărul scriitor” (1952), iar editorial, cu volumul de reportaje Orizonturi dobrogene (1964), urmat, după câțiva ani, de placheta Ceasul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
încă din 1957 în redacția ziarului „Dobrogea nouă”, reușind, între 1960 și 1966, să ocupe un post de redactor. Publică mai ales cronici literare în revista „Tomis”, unde îndeplinește și funcțiile de redactor-șef adjunct, secretar general de redacție (1966-1974), redactor de rubrică (1975-1982), secretar responsabil de redacție. Debutează, cu versuri, în paginile revistei „Tânărul scriitor” (1952), iar editorial, cu volumul de reportaje Orizonturi dobrogene (1964), urmat, după câțiva ani, de placheta Ceasul umbrei (1969). Un succes de public oarecum neașteptat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
din București (1952), va fi profesor de limba și literatura română în câteva localități din județele Călărași și Prahova, apoi la Ploiești (1952-1969). În 1966, devine secretar al Consiliului pentru Cultură și Artă al municipiului Ploiești (până în 1980). Între timp redactor la revistele „Tomis” și „Tribuna școlii”, funcționează și în calitate de consilier în Consiliul Culturii (1970-1974). Este redactor-șef, din 1974, al revistei „Livres roumains”. În 1990, fondează revista macedoromână „Deșteptarea” și în 1994, revista „Dimândarea” (publicație trimestrială în dialect aromân). În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
Călărași și Prahova, apoi la Ploiești (1952-1969). În 1966, devine secretar al Consiliului pentru Cultură și Artă al municipiului Ploiești (până în 1980). Între timp redactor la revistele „Tomis” și „Tribuna școlii”, funcționează și în calitate de consilier în Consiliul Culturii (1970-1974). Este redactor-șef, din 1974, al revistei „Livres roumains”. În 1990, fondează revista macedoromână „Deșteptarea” și în 1994, revista „Dimândarea” (publicație trimestrială în dialect aromân). În 1992, devine președinte al Fundației Culturale Aromâne „Dimândarea părintească”. Debutează cu proză, în 1959, la „Flamura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
POPA, Nicolae (13.II.1959, Buda, j. Ungheni), poet, prozator și eseist. A urmat Școala Poligrafică din Chișinău și, tot aici, cursurile Universității de Stat (1978-1983), absolvind ulterior Institutul de Literatură din Moscova (1989). A fost redactor la „Literatura și arta” și „Sfatul țării”. Din 1994 este, succesiv, redactor, redactor-șef adjunct și redactor-șef la revista „Basarabia”. În versurile din volumele Timpul probabil (1983) și Ghid pentru cometa Halley (1987), P. se definește ca un poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
poet, prozator și eseist. A urmat Școala Poligrafică din Chișinău și, tot aici, cursurile Universității de Stat (1978-1983), absolvind ulterior Institutul de Literatură din Moscova (1989). A fost redactor la „Literatura și arta” și „Sfatul țării”. Din 1994 este, succesiv, redactor, redactor-șef adjunct și redactor-șef la revista „Basarabia”. În versurile din volumele Timpul probabil (1983) și Ghid pentru cometa Halley (1987), P. se definește ca un poet din categoria ironiștilor sentimentali, care întrețin lirismul într-o zonă elegiacă, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
prozator și eseist. A urmat Școala Poligrafică din Chișinău și, tot aici, cursurile Universității de Stat (1978-1983), absolvind ulterior Institutul de Literatură din Moscova (1989). A fost redactor la „Literatura și arta” și „Sfatul țării”. Din 1994 este, succesiv, redactor, redactor-șef adjunct și redactor-șef la revista „Basarabia”. În versurile din volumele Timpul probabil (1983) și Ghid pentru cometa Halley (1987), P. se definește ca un poet din categoria ironiștilor sentimentali, care întrețin lirismul într-o zonă elegiacă, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
urmat Școala Poligrafică din Chișinău și, tot aici, cursurile Universității de Stat (1978-1983), absolvind ulterior Institutul de Literatură din Moscova (1989). A fost redactor la „Literatura și arta” și „Sfatul țării”. Din 1994 este, succesiv, redactor, redactor-șef adjunct și redactor-șef la revista „Basarabia”. În versurile din volumele Timpul probabil (1983) și Ghid pentru cometa Halley (1987), P. se definește ca un poet din categoria ironiștilor sentimentali, care întrețin lirismul într-o zonă elegiacă, dar și într-un registru dramatic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
și comentariu critic. La primul număr, o notă discretă din josul paginii a patra declară că publicația „nu reprezintă Asociația de arte, litere și filosofie” cu același nume, dar îi întreține spiritul: „Titlul acestei reviste se explică prin faptul că redactorii ei, toți membri ai Asociației Criterion, înțeleg să continue ideile pe terenul cărora au lucrat în sânul acesteia”. E anunțată, tot acolo, echipa căreia „responsabilitatea revistei îi aparține”: Ion Cantacuzino, Petru Comarnescu, Henri H. Stahl, Alexandru Cristian Tell și Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
spiritului public românesc sub o rumoare de aprecieri contradictorii, pornite chiar din stricta contemporaneitate. După 1944, a suportat câteva decenii de tabu total, apoi a fost evocată echivoc, în fond (cripto)reprobator, pentru orientarea precumpănitor de dreapta a unora dintre redactorii ei; în 1990 s-a tipărit „colecția completă în ediție anastatică” și revista a început a fi des invocată, de astă dată (cripto)apologetic, fără a fi beneficiat de un studiu temeinic și imparțial. Definirea situării umaniste a spiritualismului pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
patru varietăți principale, de la marxism (privilegiind spiritualitatea de clasă) și naționalism (exaltând etnicul) la spiritualismul centrat pe absolut; între ele enumeră și „umanismul neoclasic, care pune accentul pe om în genere”, iar ca exponenți numește - în acel moment - mai mulți redactori și semnatari în revistă: Dan Botta, Ion Cantacuzino, Petru Comarnescu, Constantin Noica (alături de un Tudor Vianu, Camil Petrescu, Mihail Sebastian sau Șerban Cioculescu). O lectură degajată de prejudecăți constată, de altfel, grija ca publicația să se prezinte nedependentă ideologic, deschisă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]