16,853 matches
-
(n. 8 noiembrie 1966, Suceava) este un analist media român. A fost, pe rând, redactor, redactor-șef, producător executiv la "ProTV" (1996-1998), redactor-șef adjunct la "Unica" (1999-2003), senior editor la "TVmania" (2003), redactor-șef la "Realitatea TV" (2004), editor mass media la "Evenimentul Zilei" (2005-2006). În prezent este "managing partner" la Comănescu SRL (consultanță media
Iulian Comănescu () [Corola-website/Science/326550_a_327879]
-
(n. 8 noiembrie 1966, Suceava) este un analist media român. A fost, pe rând, redactor, redactor-șef, producător executiv la "ProTV" (1996-1998), redactor-șef adjunct la "Unica" (1999-2003), senior editor la "TVmania" (2003), redactor-șef la "Realitatea TV" (2004), editor mass media la "Evenimentul Zilei" (2005-2006). În prezent este "managing partner" la Comănescu SRL (consultanță media), iar printre clienții săi se numără Coca-Cola
Iulian Comănescu () [Corola-website/Science/326550_a_327879]
-
(n. 8 noiembrie 1966, Suceava) este un analist media român. A fost, pe rând, redactor, redactor-șef, producător executiv la "ProTV" (1996-1998), redactor-șef adjunct la "Unica" (1999-2003), senior editor la "TVmania" (2003), redactor-șef la "Realitatea TV" (2004), editor mass media la "Evenimentul Zilei" (2005-2006). În prezent este "managing partner" la Comănescu SRL (consultanță media), iar printre clienții săi se numără Coca-Cola România și OMV Group/Petrom. a fost admis la facultatea de
Iulian Comănescu () [Corola-website/Science/326550_a_327879]
-
() este o nuvelă scrisă de Jules Verne. Textul fusese comandat în 1878 de Gordon Bennett, directorul și redactorul-șef al ziarului "New York Herald", care îi cerea autorului francez să zugrăvească Statele Unite așa cum vor arăta ele peste un mileniu. Comanda a fost onorată după zece ani, dar nu a fost publicată de cel care o ceruse, ci de revista
În secolul XXIX. O zi din viața unui ziarist american în anul 2889 () [Corola-website/Science/326618_a_327947]
-
evrei care provenea din Portugalia și emigrase în Olanda. Deși are același nume, nu este rudă apropiată cu Georg Cantor. În perioada 1853 - 1913, a fost profesor la Universitatea din Heidelberg, apoi profesor onorific. Între 1859 și 1901 a fost redactor și colaborator al periodicului "Zeitschcrift für Mathematik und Physik". În 1887 a întemeiat revista "Abhandlungen zur Geschichte der Mathematischen Wissenschaften", consacrată istoriei matematicii, care a continuat să existe și după moartea lui. S-a ocupat cu vechile scrieri și sisteme
Moritz Cantor () [Corola-website/Science/326655_a_327984]
-
amenința România cu războiul. Cu această ocazie, a fost închis ziarul "" și directorul acestuia, Emil Galli, a fost expulzat din țară, sub acuzația că ar fi cauza scandalului diplomatic în care a fost angrenată România. La 7/19 septembrie 1885 - Redactorul de la L'Indépendance Roumaine, Alexandru Ciurcu și tatăl său sunt expulzați din țară impreună cu alți români transilvăneni la cererea Austro-Ungariei, ca urmare a unei decizii a Consiliului de Miniștri adoptată pe 2 septembrie. [Insemnări zilnice, Maiorescu]. Alexandru Ciurcu va
L’Indépendance Roumaine () [Corola-website/Science/326714_a_328043]
-
urmare a unei decizii a Consiliului de Miniștri adoptată pe 2 septembrie. [Insemnări zilnice, Maiorescu]. Alexandru Ciurcu va reveni în țară de la Paris în 1890. La 29 noiembrie 1897, Nicolae Filipescu l-a provocat la duel pe George Em. Lahovary, redactor al ziarului "L'Indépendance Roumaine", și l-a omorât. A fost condamnat la un an de închisoare. În memoria lui George Em. Lahovary, a fost ridicată în București Fântâna Lahovari. În 1899, "" i-a oferit lui Nicolae Iorga spațiu pentru
L’Indépendance Roumaine () [Corola-website/Science/326714_a_328043]
-
Stoika colaborează cu o mulțime de ziare și reviste literare, cum au fost: „Ramuri", „Simbolul", „Săptămâna politică și culturală", „Vieața nouă", „Noua revistă română", Văpaia", „Rampa", „Versuri și proză", „Flacăra", etc. În perioada 1 februarie 1915 - 1 august 1915 devine redactor al revistei „Poezia" unde publică la secțiunea denumită „Ecuații", pe lângă versuri, analize după scrierile lui Gala Galaction, Mihai Codreanu, Panait Cerna și Dimitrie Anghel, precum și despre Ovid Densusianu care i-a fost profesor. Ovid Densusianu l-a remarcat, l-a
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
evoluția literară a lui Constantin T. Stoika, un rol decisiv l-a avut revista literară „Poezia” pe care a editat-o în perioada 1914 - 1915 cu sprijinul unor prieteni. Această revistă i-a oferit oportunitatea să se manifeste ca publicist, redactor, traducător, poet și critic literar. Constantin a reușit să editeze doar două numere (în cinci fascicule) într-un mic spațiu unde locuia în strada Amzei nr.11. Aici era declarat oficial sediul redacției revistei „Poezia” și tot aici a pregătit
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
doar să-l aclame pe Holmes. Când "Holmes" începe să capteze atenția tuturor, Watson devine gelos și în concediază, scrie că personajul a dispărut și încearcă să pornească o altă serie de scrieri polițiste despre "Doctorul criminalistic". Când îi spune redactorului șef adevărul acesta nici nu vrea să audă și îi spune că publicul îl vrea doar pe Holmes. Dându-și seama că jaful la muzeu a fost doar o înscenare pentru a se fura hârtie pentru tipărit bancnote de la o
Impostorul din strada Baker () [Corola-website/Science/325534_a_326863]
-
prezenți o bună parte dintre cei aproape cinci sute de membri fondatori ai S.K.V. (480 bărbați și 18 femei), majoritatea fiind deținută de sași, alături de care s-au aflat și intelectuali români ardeleni. Inițiativa i-a aparținut lui Carl Wolff, redactor șef la Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt. Între membrii fondatori s-a numărat și Albert Amlacher. În afară de sediul de la Sibiu, S.K.V. avea secții regionale în orașele: Orăștie, Brașov, Bistrița, Cernăuți, Lupeni, Năsăud, Mediaș, Reghin, Petroșani, Sighișoara și Timișoara. Urmând exemplul asociațiilor de turism
Asociația Carpatină Transilvană () [Corola-website/Science/325688_a_327017]
-
Republica Moldova. s-a născut la 17 decembrie 1947 în satul Bădragii Noi, Edineț (fostul județ Hotin), Basarabia, părinții săi fiind Alexei Romanciuc și Olga Romanciuc (n. Pirijoc). Absolvent al Facultății de Filologie, secția ziaristică a Universității Stat din Moldova (1972). Redactor la Radio Chișinău, consilier la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, redactor la editurile „Museum”, „Gh, Asachi”, „Literatura artistică”, „Prut Internațional”.Debut editorial cu placheta "Genealogie"(1974). Urmează volumele de versuri: "Citirea proverbelor","Note de provincial", "Un timp fără nume", "Îndoiala de
Vasile Romanciuc () [Corola-website/Science/325708_a_327037]
-
Bădragii Noi, Edineț (fostul județ Hotin), Basarabia, părinții săi fiind Alexei Romanciuc și Olga Romanciuc (n. Pirijoc). Absolvent al Facultății de Filologie, secția ziaristică a Universității Stat din Moldova (1972). Redactor la Radio Chișinău, consilier la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, redactor la editurile „Museum”, „Gh, Asachi”, „Literatura artistică”, „Prut Internațional”.Debut editorial cu placheta "Genealogie"(1974). Urmează volumele de versuri: "Citirea proverbelor","Note de provincial", "Un timp fără nume", "Îndoiala de sine", "Marele pustiu invizibil", "Recitirea proverbelor", "Olimpul de plastic", "Lasă
Vasile Romanciuc () [Corola-website/Science/325708_a_327037]
-
să fie încheiat datorită solicitărilor de la fani, altfel s-ar fi anulat producția albumului. Acest fapt l-a determinat pe Dr. Dre să mixeze albumul și să adauge "skiturile" în 48 de ore, pentru ca albumul să fie pregătit de lansare. Redactorul revistei "Rolling Stone", Jonathan Gold a descris cum a produs Dr. Dre un beat dintr-un scratch pentru a încheia partea de instrumental: „Dre poate să găsească ceva pe placul lui într-un drum break vechi, să pună totul cap
Doggystyle () [Corola-website/Science/325718_a_327047]
-
serie scurtă intitulată „Literary Small Talk” pentru o nouă revistă cu sediul în Baltimore intitulată "American Museum of Science, Literature and the Arts". Având nevoie de slujbă, Poe a acceptat să lucreze pentru salariul modest de 10$ pe săptămână ca redactor asistent la "Burton's Gentleman's Magazine", în ciuda recenziei negative făcute romanului său. De asemenea, și-a concentrat din nou atenția asupra povestirilor, următoarea carte publicată de el fiind antologia "Tales of the Grotesque and Arabesque" în 1840. Cei care
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
dolari. Ea va fi găsită ca având un stil de compoziție extrem de grafic.” Poemul trimis de Poe, „Coliseum”, a fost publicat cu câteva zile mai târziu, dar nu a câștigat premiul. Câștigătorul premiului pentru poezie s-a dovedit a fi redactorul-șef al revistei "Baltimore Saturday Visiter", John H. Hewitt, care a folosit pseudonimul „Henry Wilton”. Poe a fost indignat și a sugerat că concursul a fost aranjat. Hewitt a susținut în 1885, după mai multe decenii, că s-ar fi
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
Brooklyn. În 1882, el a fost numit profesor de filosofie la secția cehă a Universității Caroline din Praga. În anul următor el a fondat "Athenaeum", o revistă dedicată științei și culturii cehe. Athenaeum a fost lansată la 15 octombrie 1883 (redactorul revistei a fost Jan Otto). El a contestat autenticitatea poemului epic "Rukopisy královedvorský a zelenohorský", presupus a data de la începutul Evului Mediu și oferind o bază naționalistă falsă șovinismului ceh căruia i s-a opus permanent. De asemenea, a luptat
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
Editorii mai vechi, invidioși pe succesul lui Pulitzer, au început să-i critice ziarul, punând accent pe poveștile cu crimă și știrile senzaționale, fără să acorde atenție materialelor serioase- tendințe care au influențat percepția populară asupra jurnalismului galben. Charles Dana, redactor-șef la New York Sun, a atacat ziarul New York World și a spus că Pulitzer are „ un deficient în judecată”. Abordarea lui Pulitzer la impresionat pe William Randolph Hearst, un moștenitor de miniere, care a cumpărat ziarul San Francisco Examiner de la
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
Bryan pentru președinție între anii 1896-1900. El mai candidase pentru postul de primar și guvernator și chiar văzuse nominalizările prezidențiale, dar a pierdut mult din prestigiul său personal, când indignarea a explodat în anul [1901], după ce cronicarul Ambrose Bierce și [redactorul-șef] Arthur Brisbane, au publicat, timp de luni intregi, articole separate prin care sugerau asasinarea lui William McKinley. Când McKinley a fost împușcat în 06 septembrie 1901, criticii au acuzat jurnalismul galben a lui Hearst, spunând că l-a împins
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
propagandă pentru unirea politică a Românilor de pretutindeni", a fost un ziar al cărui prim număr a fost publicat la Cernăuți la 11/22 octombrie 1918, de profesorul Sextil Pușcariu și alți patrioți bucovineni, înlocuind publicația "Czernowitzer Zeitung". Editor și redactor responsabil era Dionisie Bejan. Ziarul "" a fost difuzat în Vechiul Regat, în Transilvania și în Basarabia. La 12 octombrie 1918 s-a convocat adunarea de constituire a ziarului "Renașterea" cum s-a intenționat inițial să se numească. În cadrul adunării s-
Glasul Bucovinei () [Corola-website/Science/325229_a_326558]
-
Buna Vestire din 1937 a fost organizată ca o societate anonimă pe acțiuni, majoritatea acțiunilor fiind în mâna profesorului Mihail Manoilescu și a familiei lui. Directori ai ziarului din prima lui perioadă au fost Dragoș Protopopescu și Toma Vlădescu. Prim-redactor era Mihail Polihroniade, iar secretar general de redacție, Valeriu Cârdu. membri ai redacției erau Ion Stoenescu pentru politica internă, Alexandru Cristian Tell, Mircea Streinul, Virgil Rădulescu, Gabriel Bălănescu. În afară de această permanență la redacție, au colaborat: Radu Gyr, Nicolae Totu, Mihail
Buna Vestire (ziar) () [Corola-website/Science/325227_a_326556]
-
Mihail Manoilescu, Bănică Dobre, Ciril Vârnav, Luca Popovici, Paul Petzi, Sextil Pușcariu. La reapariția ziarului Buna Vestire la 8 septembrie 1940, în preajma decretării statului național-legionar sub conducerea lui Ion Antonescu și a lui Horia Sima, Constantin Noica a devenit prim-redactor (adică redactor-șef) al cotidianului Buna Vestire, de unde a fost îndepărtat după câteva săptămâni, la 16 octombrie 1940, când conducerea e demisă din cauza unui text dezavuat de Ion Antonescu. Director era Grigore Manoilescu, fratele profesorului, iar secretar de redacție Valeriu
Buna Vestire (ziar) () [Corola-website/Science/325227_a_326556]
-
Bănică Dobre, Ciril Vârnav, Luca Popovici, Paul Petzi, Sextil Pușcariu. La reapariția ziarului Buna Vestire la 8 septembrie 1940, în preajma decretării statului național-legionar sub conducerea lui Ion Antonescu și a lui Horia Sima, Constantin Noica a devenit prim-redactor (adică redactor-șef) al cotidianului Buna Vestire, de unde a fost îndepărtat după câteva săptămâni, la 16 octombrie 1940, când conducerea e demisă din cauza unui text dezavuat de Ion Antonescu. Director era Grigore Manoilescu, fratele profesorului, iar secretar de redacție Valeriu Olaniuc. Redactori
Buna Vestire (ziar) () [Corola-website/Science/325227_a_326556]
-
redactor-șef) al cotidianului Buna Vestire, de unde a fost îndepărtat după câteva săptămâni, la 16 octombrie 1940, când conducerea e demisă din cauza unui text dezavuat de Ion Antonescu. Director era Grigore Manoilescu, fratele profesorului, iar secretar de redacție Valeriu Olaniuc. Redactori permanenți erau Cristian Petrescu, Ion Stoenescu, Horia Stamatu, Ștefan Ion Gheorghe, Luca Popovici, Radu Gyr, Mircea Streinul, Alexandru Alexianu, Demetrie Soutzu. La ziar au lucrat în calitate de colaboratori Mihail Manoilescu, Constantin Noica, Colonel Octav Vorobchievici, Locotenent Emanuel Voinescu (sub pseudonimul Vornicul
Buna Vestire (ziar) () [Corola-website/Science/325227_a_326556]
-
Liceul de marină din Galați. A fost licențiat al Facultății de limbă și literatura română (1962) și doctor în Filologie (1988) cu o lucrare originală despre motivul călătoriei în literatura fantastică a secolului XIX. În perioada 1954-1968 a lucrat ca redactor la Gazeta „Flotă Patriei”. În 1956 a debutat cu volumul de versuri „Marinar de Frunte”. Între anii 1968-1981 a fost redactor șef la Editură Militară, timp în care a fost redactor la peste 150 de cărți. A lucrat cu Nichita
Ion Aramă () [Corola-website/Science/324669_a_325998]