163,321 matches
-
vremuri!” Între anii 1958 - 1970, este elev la Liceul de Muzică din Timișoara, unde studiază vioara, avându-i profesori pe Eugen Cuteanu, Ștefan Stanciu, Mihai Perian, Cornel Șuboni, dascăli de înaltă ținută profesională, care au avut o influență covârșitoare asupra pregătirii și carierei lui Ioan Fernbach. Între anii 1970 - 1974, urmează cursurile Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București, unde i-a avut profesori pe George Manoliu și Maria Maszalits (vioară), Dumitru Pop și Paul Staicu (orchestră), Dumitru Bughici (forme). Își amintește că
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
Basarabiei cu Rusia al "Comitetului pentru Salvarea Basarabiei", adoptat în decembrie 1918, au figurat următoarele: În stațiile căilor ferate de pe rutele pe care soldații se întorceau din prizonieratul austro-ungar, au fost create grupuri de propagandă clandestine. Deja în ianuarie 1919 pregătirea unei revolte în Basarabia ajunsese în faza activă: la Tiraspol fusese creată o unitate de voluntari din rândul celor întorși, fuseseră pregătiți instructori pentru lupte de gherilă - care deja erau pe teren în Basarabia și, de la Armata Voluntarilor fuseseră livrate
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
pe birou o scrisoare prin care i se încredința realizarea unui spectacol de varietăți la o grădină de vară cu o capacitate de 5000 de locuri. Deoarece maestrul Laurențiu (Marin Moraru) nu găsise încă o solistă și nu terminase astfel pregătirea comediei muzicale "Fata de la etajul III", directorul acceptă, la propunerea artistului Călin Iureș (Florin Piersic), să organizeze pentru stagiunea de vară un spectacol de varietăți cu muzică, dansuri și umor. Noul spectacol de vară urmează a fi regizat de regizorul
În fiecare zi mi-e dor de tine () [Corola-website/Science/328045_a_329374]
-
o Expoziție Tehnică Internațională în orașul Plovdiv pentru produsul „Office Pack“ că cea mai bună dezvoltare intelectuală bulgară. În anul 2000 firma iarăși câștiga o medalie de aur la Expoziția de Primăvară în Plovdiv cu un pachet de programe de pregătire. Medalia de aur următoare a fost acordată în anul 2001 pentru produsul „Oficiul pe palmă Dumneavoastră“, care se bazează pe dispozitivele mobile cu PalmOS. Ultima să medalie de aur compania a primit în anul 2009 pentru dezvoltarea Cyber Cafe - un
Microinvest () [Corola-website/Science/328087_a_329416]
-
și Otomanilor), principele Transilvaniei Ștefan Báthory, pe care l-a ajutat să își întărească autoritatea. A participat alături de Ștefan Báthory la potolirea rebeliunii Danzig-ului din anii 1576-1577. În 1578 a primit postul de mare cancelar al Coroanei. A contribuit la pregătirea războiului dus împotriva Rusiei din anii 1579-1581 cu propriul contingent de 400 de mercenari. S-a arătat interesat de arta tacticii și a strategiilor militare, pe care le studia asiduu. Având sprijinul lui Ștefan Báthory, a început să exercite câteva
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
cauzele rupturii diplomatice dintre foștii aliați Franța și Rusia, o dispută care va conduce la război în 1812 și în cele din urmă la căderea lui Napoleon. Din 1811 în 1816 el a fost Guvernator de Estonia unde a condus pregătirea abolirii iobăgiei din Rusia. A participat la Războaiele Napoleoniene din 1812 până în 1814. La sfârșitul războaielor napoleoniene el s-a întors în Rusia pentru a-și termina munca din funcția de guvernator de Estonia. S-a întors în Oldenburg în
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
și Germania. După Primul Război Mondial, locuiește în Cracovia și apoi în Zakopane, ulterior stabilindu-se în Varșovia. Între anii 1918-1919 este interesat de conflictele dintre Polonia și Cehoslovacia, cu privire la stabilirea granițelor în apropierea Munților Tatra. A luat parte la pregătirile pentru plebiscit din Spisz și Orawa, scriind pe această temă o broșură intitulată "„Despre Spisz, Orawa și Podhale” (O Spisz, Orawę i Podhale)", în 1919. A fost președintele "Uniunii Scriitorilor și Jurnaliștilor Poloni" (în polonă: "Towarzystwo Literatów i Dziennikarzy Polskich
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
Comitetul Social pentru Înființarea Muzeului Insurecției din Varșovia"), însă introducerea Legii Marțiale a împiedicat activitatea acestui comitet. În anul 1983, comisarul Varșoviei, gen. Mieczysław Dębicki, înființează departamentul pentru crearea Muzeului de Istorie din Varșovia. Între anii 1984-1994, s-au desfășurat pregătiri pentru construirea Muzeului Insurecției din Varșovia, fiind așezat în locul în care se aflau pe atunci ruinele Băncii Polone. În anul 1984, prof. Janusz Durko, în acea perioadă, director al Muzeului de Istorie din Varșovia, se decide să colaboreze cu "Stowarzyszenie
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
de oțel, care trece prin toate nivelurile muzeului. Muzeul trebuie vizitat într-o anumită ordine, traseul prezentând cronologic evenimentele, prin diverse săli tematice. Expoziția prezintă istoria insurecției, începând cu invazia nemților în septembrie 1939, continuând cu evenimentele din timpul ocupației, pregătirile pentru insurecție, înăbușirea ei, încheind cu destinul insurecționiștilor în perioada Republicii Populare Polone. La parter sunt prezentate evenimente din timpul ocupației, precum și înăbușirea insurecției. În această parte a expoziției, se găsește calendarul întâmplărilor din perioada 1 septembrie 1939 - 8 mai
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
acei normanzi deposedați de pe urma ascensiunii lui Robert Guiscard, ulterior morții contelui Umfredo, ai cărui fii, Abelard și Herman, au fost văduviți de preluarea moștenirii. Potrivit cronicii lui Guglielmo de Apulia, Petru a început cu acea ocazie întărirea zidurilor Trani și pregătirile pentru ca orașul să reziste eventualelor atacuri ale lui Guiscard. Până în 1068, Trani s-a aflat totuși în mâinile fratelui lui Petru, Godefroi, care s-a dovedit loial față de Robert Guiscard. Godefroi a murit însă în acel an, drept pentru care
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
portarilor a fost următorul: Lidia Stan (37 voturi), Elisabeta Ionescu (30 voturi), Viorica Ionică (20 de voturi), Clara Bartok (10 voturi), Doina Copotz (8 voturi). În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire. Astfel, în final, Elisabeta Ionescu a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste
Elisabeta Ionescu () [Corola-website/Science/328197_a_329526]
-
voturi). În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire. Astfel, în final, Elisabeta Ionescu a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal. Ea a jucat în toate cele cinci meciuri
Elisabeta Ionescu () [Corola-website/Science/328197_a_329526]
-
portarilor a fost următorul: Lidia Stan (37 voturi), Elisabeta Ionescu (30 voturi), Viorica Ionică (20 de voturi), Clara Bartok (10 voturi), Doina Copotz (8 voturi). În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire. Astfel, în final, Viorica Ionică a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste
Viorica Ionică () [Corola-website/Science/328203_a_329532]
-
voturi). În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire. Astfel, în final, Viorica Ionică a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal. Ea a jucat în toate cele cinci meciuri
Viorica Ionică () [Corola-website/Science/328203_a_329532]
-
vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României. Clasamentul pivoților a fost următorul: Doina Furcoi (47 voturi), Rozália Soós (41 de voturi). În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire. Astfel, în final, Doina Furcoi a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste
Doina Furcoi () [Corola-website/Science/328205_a_329534]
-
voturi). În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire. Astfel, în final, Doina Furcoi a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal. Ea a jucat în patru din cele cinci
Doina Furcoi () [Corola-website/Science/328205_a_329534]
-
vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României. Clasamentul pivoților a fost următorul: Doina Furcoi (47 voturi), Rozália Soós (41 de voturi). În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire. Astfel, în final, Rozália Soós a fost selectată să facă parte din națională de 14 handbaliste
Rozália Soós () [Corola-website/Science/328209_a_329538]
-
voturi). În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire. Astfel, în final, Rozália Soós a fost selectată să facă parte din națională de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal. Ea a jucat în patru din cele cinci
Rozália Soós () [Corola-website/Science/328209_a_329538]
-
stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României. Clasamentul centrilor a fost următorul: (43 voturi), Constantina Pițigoi (38 de voturi). În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire. Astfel, în final, Petruța Băicoianu-Cojocaru a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
voturi). În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire. Astfel, în final, Petruța Băicoianu-Cojocaru a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal. Ea a jucat în toate cele cinci meciuri
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
l-au făcut și Rossano și Gerace. Doar Reggio a rămas sub stăpânirea bizantinilor atunci când Guiscard s-a întors în Apulia. Revenit în Apulia, el a acționat pentru eliminarea garnizoanelor bizantine din Taranto și Brindisi, înainte ca, după o largă pregătire pentru expediția planificată asupra Siciliei, să se întoarcă încă o dată în Calabria, unde fratele său mai mic, Roger Bosso îl aștepta cu aparatele de asediu. Capitularea bizantinilor din Reggio, după un lung și anevoios asediu, ca și ulterioara cedare a
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
în noua Republică Democrată Germană. Anul 1990, al desființării acestei instituții odată cu reunificarea Germaniei, a cunoscut trei miniștri a căror carieră politică a continuat în alte direcții în cadrul noii Germanii: Oskar Fischer, alături de forțele comuniste reformate, Marcus Meckel (teolog ca pregătire și fost dizident anticomunist), ca membru al Bundestagului și activist în organizații care investighează abuzurile fostei dictaturi comuniste, Lothar de Maizière ca ministru federal cu atribuțiuni speciale pentru un scurt timp, până în 1991, când a fost nevoit să demisioneze în urma
Ministerul Afacerilor Externe (Germania) () [Corola-website/Science/328233_a_329562]
-
ani a fost adoptat de armata, devenit „copil de trupă”. Talentul său a devenit repede evident și, la vârsta de 10 ani, a fost trecut la fanfara militară a Regimentului de Vânători de Munte Brașov (1919), unde capată o solidă pregătire teoretica muzicală (teorie, solfegii, armonie orchestrală) și unde începe să cânte la clarinet, instrument de care nu s-a mai despărțit toată viața. În anul 1931 a fost încorporat și a fost repartizat la fanfara militară a Regimentului de Gardă
Traian Lăscuț-Făgărășanu () [Corola-website/Science/328248_a_329577]
-
grup intitulat „Asociația Institutului Academic” și constituit din Ion Ciurea, Ioan M. Melik, Petru Poni, Neculai Culianu, Pavel Paicu și D. Quinezu, formează o asociație cu "„scopu de a funda o școală cu internatŭ, sub denumirea de Institutulŭ Academicŭ, pentru pregătirea tinerilor ce vorŭ a intra în școalele guvernului său carĭ vorŭ a trece esamene generale de gimnasiu sau de liceu.”" În 1866 este inaugurat „Institutul Academic”, liceu particular pentru băieți, care în scurt timp va fi considerat cel mai bun
Institutul liceal de domnișoare Humpel () [Corola-website/Science/328258_a_329587]
-
numai 22 de ani, Constantin Popescu devine antrenorul principal al clubului CSU București, cu care termină pe locul al doilea în campionatul intern. În 1953, România găzduiește la București Ediția I a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, iar în pregătirea acestuia s-a pus pentru prima dată problema alcătuirii unei echipe naționale feminine de handbal. Constantin Popescu, singurul antrenor de handbal licențiat, a fost desemnat să conducă echipa, iar selecționata, care cuprindea 17 jucătoare, s-a clasat în finalul competiției
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]