21,363 matches
-
inimă naivă și tânără. Cum se vedea liber, începea să repete și să încerce piese noi, primite de la diverși compozitori și textieri. O oră, două, poate și mai mult, dacă găsea inspirație, potrivea versuri pe note, exersa tot felul de accente și apăsări ale cuvintelor, mai tăia din ele sau mai adăuga, după cum simțea melodiile. Până când stomacul începea să-l roadă și-atunci lăsa chitara, vioara, caietele și foile, discurile și se grăbea la duș, pentru a se înviora. Se bărbierea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Întreaga epocă milenară și constitutivă a civilizației grecești și romane. În ce mă privește, și nu obosesc să o repet, poate și dintr-un reflex „anti-colectivist, anti-comunist!”, În scrierile mele, ca și În tetralogia de față, eu pun mai degrabă accentul pe individ și individualitate. În aceasta, mă ajută maeștrii mei „de hârtie”, un Goethe, Dostoievski, Nietzsche sau Th. Mann, ca și cei români, bineînțeles, un Blaga, de exemplu, preocupat În trilogia sa filosofică de „marele Anonim”, o supremă lecție și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se părea, voia să scoată politica României din obediența sclerozată față de principiile staliniste, economice și politice. La urma-urmei, nefăcând altceva decât ceea ce se Întâmpla și În țările vecine nouă, la Nord, unde Întotdeauna acești pași ai descentralizării și ai mutării accentului de pe „atașament” pe profesionalism s-au făcut Înaintea noastră și Întotdeauna În forme mai radicale. Apoi l-am Întâlnit pe secretarul c.c. cu probleme de tineret la acea faimoasă ședință despre care am mai povestit - cea mai liberală, poate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe care i-a concesionat-o Pleșu - fosta Editură Politică și căreia i-a schimbat numele În Humanitas - un eseu amplu, scris la Paris În „anii negri”, ’88 -’89, Spiritul românesc În fața unei dictaturi, o Încercare de specific național cu accentul pus mai ales pe cultură; Doinaș, după ani și ani de prietenie strânsă și complicitate ideatică și umană, și-a arătat fața-i glacială și, În primul minut al Întâlnirii la vechiul sediu și actual al U. Scriitorilor din Calea Victoriei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
zis, „dreptatea clasei muncitoare”, „idee” din care mai rămăseseră doar câteva penibile franjuri, zdrențe, Încât Însuși „conducătorul”, cu un bun fler politic, schimbase „macazul” introducând un fel de „program național-comunist”, vrând să tragă capital politic din „nostalgia națională” și punând accentul pe ura față de străin, nu numai față de orice occidental - cu care el, În ceea ce-l privea, avea contacte amiabile! -, dar și față de „străinul autohton”, intelectualii care erau „de altă părere”. Nu, să nu ne Înșelăm, puterea lui Ceaușescu nu se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru această benefică „surpare socială”, o trăiește cel mai dramatic, mai convulsiv! -, atunci Înseamnă că mentalitățile, câte sunt, valorile sau necesitățile nu vor fi aceleași peste un deceniu sau cinci, de acum Înainte. Mie mi se pare - poate cu un accent paranoic de care nu mă dezic Întotdeauna! - că nu numai țările Estului Europei Își caută noile valori și așteaptă, cu mai multă sau mai puțină răbdare și abilitate, să se nască „a doua revoluție”, cea a mentalităților, dar și Apusul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a ales două vârfuri ale literaturii sub comunism: Eugen Simion și Nichita Stănescu. Dacă eram În general de acord cu multe dintre polemicile sale cu Crohmălniceanu - care mai trăia la Începutul anilor nouăzeci, refugiat În Germania! -, dar displăcându-mi unele accente stridente, de-un subiectivism ce-i făcea rău În primul rând articlerului care se voia și se voiește a fi unul dintre spiritele directoare ale literaturii contemporane, când a fost vorba de atacurile la adresa lui Simion și Nichita, complicitatea mea a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și reflexele ființei de oriunde, așa cum au făcut-o acei scriitori, mai ales apuseni, la care ne Închinăm și de la care am Învățat să gândim și să scriem, noi și marii noștri Înaintași. Eu, În ce mă privește - cu acele accente „paranoice” pe care unii dintre foștii mei prieteni le ironizează! -, eu răspund pozitiv la această chestiune. Iar lupta tinereții noastre eu o văd și În aceea (și energia de care am dat dovadă se hrănea și din aceastaă că, deși
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și, Doamne, câte feluri de mărturisiri, de témoignages există, de mărturii, Încât poți spune nu numai că diferă de la un ins la altul, dar chiar și la același care, prins În două vârste sau momente existențiale diferite, va pune altfel accentele, dacă nu va răsturna totul cu susul-În-jos, nu rareori spre propria sa uimire. Suntem prisme refractante, și nu oglinzi, ape neliniștite care răsfrâng oblicele raze ale luminii și, da, uneori nu știm dacă lumina vine de sus sau din adâncuri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numai prin problematică, dar și prin stilul oarecum arid și prin focalizarea, pe tot parcursul imens al textului, asupra unui singur personaj principal - eu, care din tinerețe Îmi jurasem că am să mut și am să schimb mereu planurile și accentele asupra unor personaje, pentru a „nu mă plictisi” și pentru a nu-l „plictisi pe lector”. Psihiatria ne Învață, după cum știm, că În formă virtuală avem de-a face cu patru temperamente fundamentale: melancolic, flegmatic - În partea „stângă” a diagramei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mea, uimită, a micului și „profeticului” roman Un erou al timpului nostru (profetic, zic, deoarece acolo am găsit pentru prima oară tema „dublului” care m-a fascinat toată cariera!Ă, un Nietzsche și Dostoievski, apoi. Sau un Camil Petrescu, cu accentele sale „histeriode” din cele două romane, care au fost receptate drept „sinceritate” sau „autenticism”. De patosul unui Thomas Hardy sau de cel al genialului său ucenic, D.H. Lawrence, și nemaivorbind de „Nemți”, de patosul unor Kleist sau Schiller, al unui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Uniunea Europeană. Scopul meu a fost de a răspunde la o Întrebare complicată: ce este România? M-am adresat unui public străin, Îndeosebi anglo-saxon (care nu știe mai nimic despre România). Se explică astfel unele informații elementare, ca și câteva mici accente „englezești“; de asemenea, reducerea notelor bibliografice la strictul necesar, cu citarea Îndeosebi a lucrărilor În limbi străine, În primul rând În engleză. Cred Însă că lucrarea este suficient de documentată și de elaborată pentru a nu-l dezamăgi nici pe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
natură să justifice și politica românească În zonă: la Începutul secolului al XX-lea, România se erijează În arbitru al Balcanilor și, În orice caz, În protectoare a elementului românesc din Balcani (aromânii). Nu este Însă mai puțin adevărat că accentul principal a continuat să cadă asupra teritoriului nord-dunărean, istoricii fiind preocupați, evident, de marcarea frontierelor prezente ale României. Spațiul de la sud de Dunăre rămânea un „rezervor“ luat În considerare, totuși secundar. Totodată, frontiera dintre Dacia romană și Dacia rămasă dacică
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să nu intervină În ale noastre), iar pe de altă parte a decis că poporul român s-a format exact pe Întregul teritoriu de astăzi al României. Mai ales În faza comunismului naționalist, disputa cu istoriografia maghiară a determinat un accent foarte apăsat pe continuitate. Arheologii au fost puși la lucru. Aveau misiunea de a dovedi o continuitate absolută, În fiecare colț al României, și au dovedit-o, sau cel puțin au afirmat-o. S-a făcut o confuzie Între urmele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un italian Înțelege mult mai puțin românește, derutat de vorbele slave și orientale, ca și de pronunție. În tot cazul, un italian nu va vorbi niciodată perfect românește. În schimb, mulți bulgari deprind româna foarte bine și o vorbesc fără accent (tocmai fiindcă „tonul“ general al celor două limbi este asemănător). Să fie românii mai apropiați de italieni sau de bulgari? Cine ar putea spune? De italieni, desigur, prin rădăcinile latine, ca și prin voința unei elite, În epoca modernă, de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vasalității.<endnote id="3"/> Condiția aceasta, destul de modestă, chiar În raport cu vecinii, nu numai cu Occidentul, a generat În conștiința modernă a românilor un complex de inferioritate și, În mod logic, diverse tactici pentru a-l compensa. S-a pus astfel accentul pe caracterul particular al civilizației românești (care nu este inferioară altora, ci diferită), pe victoriile obținute Împotriva unor adversari mai puternici, pe rolul românilor În apărarea creștinătății europene. Un fapt scos În evidență este și remarcabila vitalitate a țărilor române
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și, mai ales, orientarea sa Într-un sens tot mai autohtonist. Naționalismul secolului al XIX-lea se Îmbina fără dificultăți cu europenismul și, În genere, cu admirația față de Occident. România voia să demonstreze că este o țară europeană (de unde și accentul pus pe originile latine, pe rolul românilor În Evul Mediu În apărarea civilizației europene...). După 1900, fără a fi abandonată orientarea europeană, accentul cade mai apăsat asupra valorilor specific românești. Mai multe cauze explică această alunecare. Era mai Întâi o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În genere, cu admirația față de Occident. România voia să demonstreze că este o țară europeană (de unde și accentul pus pe originile latine, pe rolul românilor În Evul Mediu În apărarea civilizației europene...). După 1900, fără a fi abandonată orientarea europeană, accentul cade mai apăsat asupra valorilor specific românești. Mai multe cauze explică această alunecare. Era mai Întâi o reacție la „abuzul“ de influență străină a veacului precedent. Elita nu se mai reducea acum la o mână de oameni educați În Occident
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
serviciilor, comunismul se mândrea cu o pondere mereu crescută a industriei În ansamblul structurilor economice. Fusese gândit ca o lume nouă pentru muncitori și trebuia să rămână așa. Să se producă era mai important decât să se consume! În plus, accentul s-a pus mereu pe industriile de tip tradițional. Teorie forjată În secolul al XIX-lea, comunismul nu a reușit să se detașeze de strategiile primei faze a revoluției industriale. Marele său simbol a fost oțelul. De aici, și numele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
manual unic (pentru elevi, studenți și profesori În egală măsură): Istoria R.P.R. (România devenise R.P.R. — Republica Populară Română), apărut sub direcția lui Mihail Roller (istoric improvizat, ajuns un fel de „dictator“ al istoriografiei românești). Istoria „burgheză“ de până atunci pusese accentul pe ideea națională și pe legăturile cu Occidentul. Acum, naționalismul era prohibit, singurul acceptat fiind cel rusesc (deghizat În „internaționalism“ sovietic). Accentul s-a deplasat pe „lupta de clasă“ (Între burghezul român și muncitorul român era o prăpastie) și pe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Mihail Roller (istoric improvizat, ajuns un fel de „dictator“ al istoriografiei românești). Istoria „burgheză“ de până atunci pusese accentul pe ideea națională și pe legăturile cu Occidentul. Acum, naționalismul era prohibit, singurul acceptat fiind cel rusesc (deghizat În „internaționalism“ sovietic). Accentul s-a deplasat pe „lupta de clasă“ (Între burghezul român și muncitorul român era o prăpastie) și pe integrarea În spațiul slav, În vedetă fiind puse raporturile „frățești“ cu Rusia și cu Uniunea Sovietică. Din trecutul românesc și din cultura
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nu era ușor să obții o viză de ieșire (din țările comuniste nu se ieșea decât cu aprobare), totuși se mai putea călători. S-a recuperat cea mai mare parte din cultura națională. Istoria a Început să se scrie cu accent — tot mai apăsat — pe valorile românești. Cenzura Însă veghea. Erai acum liber să fii naționalist, după cum erai liber să fii prosovietic În 1950! Dar liber să gândești și să te exprimi liber oricum nu erai. Era desigur mai simpatic să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cultură modestă. Însă oamenilor li se spunea ceea ce multora dintre ei le plăcea să audă: se temeau de nesiguranța unei societăți deschise și, educați În spirit paternalist și autohtonist, priveau cu neîncredere spre modelul occidental. Lupta pentru putere a căpătat accente dramatice. În fața unei opoziții oricum minoritare, guvernanții nu s-au sfiit să recurgă la mijloace brutale, extrase mai curând din arsenalul bolșevic al luptei de clasă decât din cel al democrației, fie ea și „originală“. Curioasă alegere: forțele de ordine
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
preia oarecum credibil ceva măcar din mesajul anticomunist al Convenției, ca și speranțele tinerilor, care nici nu se mai gândesc la comunism, dar nu se simt deloc bine Într-o Românie prost și egoist gestionată de moștenitorii comunismului. În plus, accentele sale autoritare și justițiare i-au atras și cele mai multe voturi ale celor care optaseră În primul tur pentru România Mare. Curios amalgam, dar ceea ce conta În primă urgență era rezultatul. Și incredibilul s-a petrecut: Băsescu 51%, Năstase 49%. Lui
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cuvintele: „națiunea mai presus de orice“. Or, astăzi, În Europa, națiunea nu poate fi mai presus nici de solidaritatea europeană, nici de principiile democrației, nici de drepturile minorităților, nici ale fiecărui individ În parte. În România, ca În Întreaga zonă, accentul cade Încă puternic pe națiune și pe statul național (așa cum de altfel stăteau lucrurile până nu de mult și În Occident). Prin Constituție, România a fost proclamată stat național unitar. Ideea federală este privită cu suspiciune: federalizarea ar fi un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]