17,219 matches
-
mult, zăpada era până aproape de subțioară în unele locuri și până la oraș erau cam 20 de kilometri. În sanie mi-ar fi prins bine cojocul care se afla în Basarabia. și la dus și la întors tot săream pe lângă sanie, alergând pentru circulația sângelui. Când am ajuns acasă, transpirat-înghețat am fost dus direct în pat. Dublă pneumonie, după cum au diagnosticat doctorul Savel Cârlan, medicul primar al județului și Pleșu Stelian, medicul spitalului Cincu din Nicorești. Am zăcut de la Crăciun până în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
noi să cântăm tare, iar vocile ni s-au unit cu alte și alte voci într-un cor magnific și ireal care a durat doar câteva minute. Imediat, toate luminile s-au stins și pe holuri s-au auzit pașii alergând și vocile ridicate, amenințătoare ale studenților de la zi care făceau de serviciu. Colega din Bacău, al cărei soț era securist și care stătea lângă mine la curs, mi-a șoptit că cei din Ardeal, printre care și o cântăreață binecunoscută
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
blocului. Era destul de greu să-ți asiguri singur necesarul de apă pentru igienă și gătit. 46 M-am hotărât să nu-mi ascult șefii și să fac naveta. Astfel, zi de zi, cu frica în suflet, alături de profesoare și educatoare, alergam după orice mașină care pleca din oraș spre comună și din comună spre oraș. Cel mai greu era când aveam câte o ședință și rămâneam seara în comună. CLIPE DE COȘMAR Instructorul de la Consiliul Unic avea un Aro albastru. Venea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
crâncen. În compartimentele pline de navetiști nu era gheață, dar pe hol totul era înghețat. Stăteam nemișcați, lipiți unul de altul, pentru a ne încălzi și când trenul oprea în gara orașului reședință de județ eram aproape fericiți. Din gară alergam până în centru pentru a ne încălzi, atenți totuși la gheața de pe trotuare. În sala unde se ținea instruirea era cald. Bufetele cu gustări și cafea fierbinte ne așteptau pentru a ne potoli foamea, dar și pentru a putea rezista ore
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mini-spectacol mut, care stârnea hohote uriașe de râs. Dimineața la ora șapte și jumătate trebuia să fim în sala de ședință. Într-o dimineață, eu și primărița ne-am trezit după ora nouă. Ne-am îmbrăcat în fugă și am alergat spre sălile de ședință. Tiptil, ne-am strecurat în sală și am răsuflat ușurate crezând că nimeni nu a știut de incident. La sfârșitul instruirii, când ne pregăteam să plecăm acasă, am primit câte un plic în care era o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Devenise deodată foarte grăbit. S-a urcat în mașină și în câteva minute autovehiculul puternic, de teren, a dispărut. Parcă înduioșată, ploaia s-a oprit pentru câteva momente, dându-mi răgaz să ajung la stâna de oi din apropiere. Am alergat până acolo. Ciobanul și soția lui văzuseră toată scena. De ce nu v-au luat și pe dumneavoastră cu mașina, tovarășa secretară? Ce oameni sunt și ăștia, să lase o femeie în ploaie, a exclamat femeia necăjită, în timp ce îmi usca părul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu mai văzusem niciodată. Am stat până după ora unsprezece noaptea lângă pictorul care își făcea treaba. Când copilul a spus că îi este somn, am plecat spre casă. Tuna, 79 fulgera și era întuneric. Cu fetița de mână am alergat spre blocul unde locuiam. Curentul era întrerupt, și numai fulgerele brăzdau amenințător cerul. Pe întuneric, am urcat scările și am ajuns în cameră. Nu am apucat să aprindem o lumânare când pământul a început să se clatine, iar peretele lângă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la nivel local. INFORMATORII Nu trecuse prea mult timp de la instalarea în noua funcție când, într-o dimineață, aud trecând în mare viteză Aroul de la Consiliul Unic dis-de-dimineață. Nu plecasem încă de acasă. M-am îmbrăcat în grabă și am alergat la primărie. În birou, instructorul mă aștepta. După ce mi a transmis câteva sarcini primite la o teleconferință fulger avută cu primul secretar în seara precedentă, mi-a pus pe masă o listă unde erau trecute mai multe nume și satul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să-mi fac niște ouă și am scăpat uleiul încins pe picior, acum trei zile. De atunci nu m-am descălțat, că mă ustura. Fruntea mi s-a acoperit de transpirație rece. Febra era de la arsura care se infectase. Am alergat după o mașină și am mers la urgențe la spitalul din oraș. În timp ce medicul îi scotea șoseta de pe rană, pe scaunul din holul spitalului plăteam cu lacrimi prețul funcției. FAMILIA SACRIFICATĂ Uneori Ghiță nu venea seara cu ultima cursă. Motiva
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
însă cu desăvârșire de hotărârea luată. PLOCOANE PENTRU NOTE DE TRECERE Pregătirea pentru examenele din februarie de la „Ștefan Gheorghiu” anul acela a fost planificată de pe douăzeci până pe treizeci decembrie. Deși Crăciunul nu era o sărbătoare recunoscută de către comuniști, totuși oamenii alergau după cumpărături, cozile erau mai lungi, iar în tramvai, bucureștenii aveau sacoșele încărcate după ore multe de stat la rânduri. Femeile discutau numai despre picioare de porc, „adidași” cum 157 li se spunea, pentru piftie, despre prăjituri cu unt, cafea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era picat la acest examen. Nu am avut note mari la acest obiect. Din această pricină eram ridicată în picioare și certată de către secretarul cu organizatoricul, tovarășul Țăpoi, care răspundea de noi, cei de la „Ștefan Gheorghiu”. 159 Primele trei zile alergam după copiuțe să le cumpărăm sau să le transcriem. Noaptea pregăteam „sursa de inspirație”, care se găsea mai greu sau care era prea scumpă. În următoarele zile luam legătura cu alți profesori examinatori pentru a le da plocoanele mai delicate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu cartofi și cu salată, o băutură și o cafea cu ciocolată, frișcă, ori prăjituri. La bufete era mereu aglomerat datorită mirosului irezistibil de grătar și de cafea naturală. Am gustat ceva în picioare, am băut o cafea și am alergat pe holurile nesfârșite în căutarea cabinetului profesorului de filosofie. O frenezie ciudată pusese stăpânire pe mine. Simțeam că sunt gata să descopăr o altă lume despre care nu cunoșteam nimic. M-am oprit lângă o ușă pe care era o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era golaș datorită unei chelii serioase, iar părul pe care îl avea la spate era cârlionțat și castaniu. Ochii albaștri și limpezi m-au privit direct. Privindu-l, mi-am amintit cât de caraghios mi se păruse în gară, când alerga cu geanta mare și grea și se uita în toate părțile pentru a nu fi cumva recunoscut. În acel om erau două persoane. Un om obișnuit, cel din gară, și un om fascinant, cel de la catedră. Voiam să-i pun
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că intră pe ușă Mișu. Văzuse mașina cu număr străin în fața primăriei. A năvălit în birou să vadă „nemții” în carne și oase. Maaamă, ce de bunătăți!, a strigat îndesând în geantă bomboanele și ciocolata de pe masă, după care a alergat să-și ajungă din urmă colegii de școală și să se laude cu cele obținute. Noi v-am adus toate acestea pentru ajutorul ce i ați dat mamei cu vițelul pe care nu-l putea preda la achiziții. Mulțumesc, dar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
plecăm pe jos. Un timp am mers tăcute făcând pașii mari și grăbiți, iar când bezna era adâncă de nu se vedea decât linia albă întreruptă din mijlocul șoselei și copacii de pe margine foșneau sinistru, o luam la fugă și alergam până ce oboseam. Ploua mărunt, dar nu mai era foarte frig. Am mers așa mai bine de o oră când în față am văzut două luminițe întâi foarte mici apoi din ce în ce mai mari. Era Aro-ul de la Consiliul Unic, care venise după
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
congres. Am fost la masă, apoi am urcat în cameră pentru a ne pregăti așa cum primisem indicații. Camera de hotel era elegantă și curată. Am desfăcut bagajele repede, am pus costumele cumpărate special pentru această ocazie în dulap și am alergat în baie. Aveam prilejul să facem o baie adevărată doar când mergem la pregătire sau la examene la academie, dar și acolo apa caldă era doar seara și dimineața câte o oră. După ce ne-am făcut unghiile ne-am pus
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
luat copilul să plec la oraș dimineață cu soțul? Gânduri contradictorii se perindau prin mintea mea cu o viteză uimitoare. Ce-ar fi să plec chiar acum? Este o cursă peste câteva minute. Mă ridic, mă îndrept spre ușă. Dacă alerg, am timp să o prind. Dar cum să plec de la serviciu, așa fără să spun nimănui? Primisem dispoziție să nu părăsesc comuna. Nu m-am gândit că Partidul Comunist a picat și că eu, în calitatea pe care o aveam
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Tractoristul s-a postat în ușă ca să nu pot ieși. A scuipat abundent pe covor și mi-a spus cu glas ridicat: Am venit să te judecăm, primărițo! Pentru ce să mă judecați? Am răbdat cinci ani despărțită de familie, alergată de cei de la județ pe toate dealurile... Aveai patruzeci de kilograme când ai venit, iar acum ai șaizeci. Erai ruptă de foame, iar acum ești ghiftuită de fripturi... Avea dreptate. Mă îngrășasem. Era sarcină de partid să pun câteva kilograme
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
putea să mă agreseze sau chiar să mă omoare fără a risca nimic. Nu eram conștientă de pericolul în care mă aflam. M-am urcat în mașina casierului și am plecat spre celălalt capăt al comunei. Pentru ce? Nu știam. Alergam dintr-un loc în altul, ca un animal încolțit. Credeam că oamenii din acel sat, cuminți și cu frica lui Dumnezeu, mă vor ajuta să plec din comună. Să știi că l-am sunat pe Ghiță, să vină să te
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și, la încheierea discuțiilor, Hoveida și ai săi urmau să plece cu mașinile la aeroportul "Mihail Kogălniceanu" din Constanța, pentru a se întoarce la Teheran. În jurul reședinței oaspetelui, lume de pe lume ochi albaștri, căprui, verzi, telefoane de campanie, oficiali români alergând de colo-colo. Ora din program fixată pentru plecarea coloanei către aeroport trecuse de mult, dar nimic nu se mișca. La întrebarea mea "nu plecăm", mi se răspundea stereotip: "Mai plimbați-i!". I-am tot plimbat prin curtea vilei până am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Îndemna cercurile politice să renunțe la antisemitism: „este timpul ca și partidele și guvernele să facă front contra acestei uri a străinismului; să zică o dată sus și tare În această țară, fără teama de a-și pierde popularitatea, fără a alerga după aplauzele efemere și necugetate ale cutărei sau cutărei adunări de nepricepuți, să zică sus și tare: avem nevoie de străini; și fără a jertfi nimic din drepturile noastre politice, fără a pierde nimic din solul nostru, să le deschidem
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
vestimentația. Acum, descendenții acelor călători poartă tot felul de tichiuțe pe capetele lor microcefalice (ca niște gutui noduroase) și pantaloni enormi, ca parașutiștii americani. Nu-mi place moda, nu-mi place nimic, sunt nemulțumit de ceea ce văd și aud. Mașina aleargă monoton dar spornic; am timp să meditez la câte nu-mi plac; plonjat în meditație socio-antropologică. Într-un loc încetinim ca să evităm un accident. Doi țigani, îmbrăcați în pijamale nou-nouțe, aleargă după o iapă care fuge bezmetică după un mânz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nimic, sunt nemulțumit de ceea ce văd și aud. Mașina aleargă monoton dar spornic; am timp să meditez la câte nu-mi plac; plonjat în meditație socio-antropologică. Într-un loc încetinim ca să evităm un accident. Doi țigani, îmbrăcați în pijamale nou-nouțe, aleargă după o iapă care fuge bezmetică după un mânz nărăvaș. Animalele, murdare și jupite până la os, sunt prinse și biciuite cu sete, până la sânge, după care cel mai bătrân dintre gospodari își spală cu apă dintr-un șanț pantalonii pijamalei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
deci conducătorii politici care au greșit fundamental nu mai pot avea prilejul să adopte altă atitudine. Dacă îmi este îngăduit să întrebuințez o glumă puțin vulgară, se poate să fie adevărat că după tramvaie și după femei nu trebuie să alergi niciodată, căci vin altele, dar o situație politică excepțional de favorabilă lăsată să-ți fugă printre degete nu se mai repetă. În loc să dezarmeze și să supravegheze îndeaproape Cehoslovacia (și Germanii ar fi putut face foarte bine acest control real), dându
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
un sat săsesc. Ajungi acolo. De sub porțile-fortăreață, acum vraiște, se ivesc zeci de copii peticiți și desculți. S-a terminat cu gospodăriile ferecate care delimitau spațiul public de cel privat. Ca o penultimă speranță, te agăți de castelul Bran. Îi alergi repede pe costișă ca să scape de invazia de kitsch de la intrare și le spui că nu e momentul să bea o bere. Alminteri trebuie să coboare la un subsol pestilențial în care sprijini ușa cu mâna și umpli locul clanței
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]