17,527 matches
-
ocazie un comitet de organizare (Comisariat General), condus de acad. prof. dr. Petru Poni și compus din personalități din Iași, București, Cernăuți și Chișinău. Planul de sistematizare al zonei și de amenajare a terenului necesar pavilioanelor a fost întocmit de către arhitectul Nicolae Ghica-Budești. Au fost stabilite două intrări principale, una prin fața rondoului al II-lea (unde s-a aflat în perioada comunistă Monumentul ostașului sovietic) și alta, prin lateral, de pe aleea Ștefan cel Mare (astăzi Toma Dumitrescu), în apropiere de intrarea
Parcul Expoziției din Iași () [Corola-website/Science/316684_a_318013]
-
miniștri, parlamentari și înalți dregători din Iași. Ca urmare a succesului obținut, s-a organizat o nouă expoziție în perioada 17 mai - 15 iunie 1936, cu acest prilej parcul fiind amenajat cu plantații și pavilioane noi. Primăria a apelat la arhitectul Gh. Grumăzescu pentru a construi acolo replici după Hanul Ancuței (Casa Vânătorului de astăzi) și Bolta Rece (crama Chirițoaia), pentru petrecerea mai frumoasă a timpului, precum și Arcul vechii Academii Mihăilene, așa cum era la înființarea ei. Parcul se prezintă astăzi cu
Parcul Expoziției din Iași () [Corola-website/Science/316684_a_318013]
-
permis construirea stadionului în 1914; totuși, o divergență apărută între fondator și director asupra utilizării stadionului a determinat conducerea să caute o altă soluție. Acești Sportinguistas au arendat un teren din apropiere, situat la numărul 412 pe Campo Grande, unde arhitectul António do Couto va construi un stadion care va fi vreme de 30 de ani „casa" lui Sporting. Aceasta, însă, nu a dus la încetarea existenței stadionului, Benfica mutându-se din Amoreiras a primit încuviințarea de a folosi stadionul. Acest
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
Nicosia căreia i-a administrat un sever 16-1, record neegalat în Cupele Europene. Această victorie în care puțini credeau a fost posibilă datorită spiritului de echipă și forței psihice a echipei. Echipa condusă de Gentil Cardoso iar mai târziu de arhitectul Anselmo Fernandez șe alte nume mari ale „Leilor” cum ar fi: Joaquim Carvalho, Pedro Gomes, Mário Goulart Lino, Alexandre Baptista, José Carlos, Hilário da Conceiçăo, Fernando Mendes (Marele Căpitan), Geraldo Rocha Carvalho (Géo), José Pérides, Osvaldo Silva, Ernesto Figueiredo, Domingos
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
creează alte două firme Spectrum Hollobyte și Rainbow Image. În 1990 pierde controlul asupra grupului său și demisionează. Are 29 de ani. Pleacă din nou de la zero, într-o direcție total nouă: în mai 1991 a fondat cu doi prieteni (arhitectul Manon Sbaïz și Remi Mangin, inginer) o mică societate de construcții. Echipa astfel constituită a dezvoltat un concept original în care se asociau informatica, arhitectura și ingineria imobiliară. Astfel s-a născut Societatea Eurythmic-Cloiselec. Sprijinită de grupul Auguste-Thouard, ea a
Marc Levy () [Corola-website/Science/316726_a_318055]
-
de 1 decembrie a aceluiași an, Comitetul Director prezintă membrilor săi proiectul aprobat în detaliu, în cadrul unei adunări. Ei obțin un împrumut de 2,5 milioane de dolari de la guvern și la 27 septembrie 1936, construcția stadionului începe sub conducerea arhitecților José Aslan și Héctor Ezcurra. Costurile inițiale ale proiectului ating cifră de aproape 4,5 milioane de dolari, dar sunt reduse la circa 3 milioane de dolari în momentul în care este luată decizia de a suspenda lucrările la peluza
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
fiul său Victor Livache care realizează cartoanele pe baza cărora se execută primele vitraliile. Dintre meșterii sticlari care executau vitraliile este de remarcat Jean Clamens. Atelierul acestuia a fost preluat în 1919 de Georges Merklen, care s-a asociat cu arhitectul André Mornet pentru a înființa un consorțiu de meseriași care se ocupau de arta sacră. Atelierul este preluat în 1934 de Maurice René Bordereau, un meșter sticlar care își făcuse aici ucenicia. Vitraliile mai recente au fost realizate de Éric
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
masacrul de la 5 aprilie 1794, când au fost împușcate 22 de femei cu copii lor. Vitraliul creat în 1909 de Clamens este instalat în biserica Saint Hilaire din Montilliers a fost reconstruită în 1904 à 1908 de un grup de arhitecți din Nantes în jurul corului și turnului fostei biserici, din secolul al XI-lea. Vitraliul a fost comandat de preotul J. Gélineau din Montilliers care povestește cum a fost salvată bunica sa de la moarte, inscripția din partea de jos a vitraliului precizând
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
scena împușcării a 30 de localnici de soldații republicani în timpul represiunii din Vendée. Biserica a fost în mare parte arsă în 1794, fiind restaurată în 1804 și apoi reconstruită în 1830 și apoi încă odată în 1867 în baza planurilor arhitectului Alfred Tessier. Vitraliile din nava bisericii, dintre care și cel al execuțiilor, au fost executate între 1931 și 1939 de maistrul sticlar R. Desjardins et ont été réalisés de 1931 à 1939. Vitraliul "Câmpia martirilor" din biserica Notre-Dame-du-Marillais amintește de
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
postsovietic. Lavra Poceaev este una din cele mai populare destinații de pelerinaj din Ucraina, Belarus, Polonia, Rusia, România și Republică Moldova, precum și din alte zone ortodoxe mai îndepărtate. Ansamblul arhitectural este dominat de Catedrală Adormirii Maicii Domnului, construită după planurile arhitectului german Gottfried Hoffmann cu sprijinul financial al lui Nicolae Potocki. La data finalizării (1753) a fost una dintre cele mai mari biserici greco-catolice din lume. Stilul este eclectic, având atât elemente baroce cât și neoclasice. Alături de ea s-au contruit
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
de 65 de metri și 4 nivele, fiind unul dintre cele mai înalte din Ucraina. Clopotul cel mare, turnat în 1886, cântărește 11,5 tone. Între 1906 și 1912 s-a construit în incinta ansamblului Catedrală Sfintei Treimi după planurile arhitectului Alexei Sciusev. Aspectul ei auster este inspirat de arhitectură eclezială rusă din nord. Portalurile sunt decorate cu frește și mozaicuri de Nicolas Roerich. Bisericile rupestre ale Sfanțului Iov și ale sfinților Antonie și Teodosie sunt practic peșteri de mici dimenisuni
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
, originară din satul bihorean Sitani, a fost vândută locuitorilor din Brătești, fiind supusă ulterior mai multor intervenții. Dintre acestea cea mai gravă a vizat modificarea învelitorii și a șarpantei. În anul 2009, la cererea Parohiei Ortodoxe Brătești, arhitectul orădean Cristian Pușcaș execută proiectul de restaurare a lăcașului de cult, în urma căruia se aduc schimbări la nivelui șarpantei și învelitorii, modificându-se forma și materialele acestora. Prin procesul de restaurare s-a revenit la imaginea inițială a lăcașului de
Biserica de lemn din Brătești () [Corola-website/Science/316792_a_318121]
-
organizat) intenționat în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Nu se cunosc cauzele demantelării, istoricii propunând mai multe ipoteze: Primele cercetări arheologice efectuate la ruinele Cetății Șcheia datează din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea și i se datorează arhitectului austriac Karl A. Romstorfer (cel care a făcut și primele săpături arheologice la Cetatea de Scaun a Sucevei), acesta lăsând câteva note în care expunea unele observații, remarcând "„aceste urme de zidărie veche de piatră, care, fără îndoială, provin de la
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
(n. 5 august 1899, Purmerend d. 21 februarie 1986, Zürich) a fost un arhitect, designer de scaune și planificator urban olandez. Stam a fost unul din rarii arhitecții secolului 20 cu extrem de multe relații. Nu întâmplător, cariera sa s-a intersectat cu multe momente importante ale arhitecturii secolului 20, așa cum au fost designarea de
Mart Stam () [Corola-website/Science/315029_a_316358]
-
(n. 5 august 1899, Purmerend d. 21 februarie 1986, Zürich) a fost un arhitect, designer de scaune și planificator urban olandez. Stam a fost unul din rarii arhitecții secolului 20 cu extrem de multe relații. Nu întâmplător, cariera sa s-a intersectat cu multe momente importante ale arhitecturii secolului 20, așa cum au fost designarea de mobilier la Bauhaus, expoziția din 1927 dedicată habitatului uman, Weißenhofsiedlung ("Locuințele de la Weißenhof"), "Van
Mart Stam () [Corola-website/Science/315029_a_316358]
-
mondial. Stam a studiat la "Școala regală pentru studii avansate" din Amsterdam, pentru ca apoi să lucreze într-o firmă de arhitectură ca proiectant în 1922. În 1923, în Zurich, a fondat revista "ABC Beitrage zum Bauen" ("Contribuții la construcții") împreună cu arhitectul Hans Schmidt, cu viitorul director al Bauhaus, comunistul elvețian Hannes Meyer, și cu rusul El Lissitzky. În 1927, Stam a devenit unul din membrii fondatori olandezi, alături de Gerrit Rietveld și Hendrik Petrus Berlage, ai Congresului internațional al arhitecturii moderne, organizație
Mart Stam () [Corola-website/Science/315029_a_316358]
-
cu viitorul director al Bauhaus, comunistul elvețian Hannes Meyer, și cu rusul El Lissitzky. În 1927, Stam a devenit unul din membrii fondatori olandezi, alături de Gerrit Rietveld și Hendrik Petrus Berlage, ai Congresului internațional al arhitecturii moderne, organizație profesională a arhitecților cunoscută sub acronimul CIAM.
Mart Stam () [Corola-website/Science/315029_a_316358]
-
1858-1941), prietenie care a durat toată viața. Kahn ajunge în 1892 director și coproprietar al băncii „Bankhaus Goudchaux” din Paris. În 1893 a moștenit o proprietate în Boulogne-Billancourt, situată în apropiere de Paris. În anii 1894-1910 l-a însărcinat pe arhitectul Achille Duchêne să-i amenajeze marea sa grădina astfel ca să cuprindă cultura mai multor popoare. În această grădină și în clădirile vecine din proprietatea sa, obișuia să se întâlnească cu o serie de personalități ale perioadei cum ar fi Albert
Albert Kahn () [Corola-website/Science/315054_a_316383]
-
fina observație a comportamentului uman și o bună cunoaștere a artei antice. În lucrarea "Alungarea din paradis", a aceluiași autor, Adam și Eva au figuri triste; reprezentarea Evei amintește de celebra sculptură antică "Venus pudica". Operele unor mari sculptori și arhitecți conduc la elaborarea principiilor perspectivei liniare, care permite pictorilor ca reprezentărilor bidimensionale să le confere iluzia spațiului tridimensional. Cei mai mulți pictori ai perioadei timpurii a Renașterii, printre care Paolo Uccello (1397?-1475), Piero della Francesca (1420?-1492) și Andrea Mantegna (1431-1506
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
pictură, când exuberanța stilului rococo este înlocuită de sobrietatea neoclasicismului. La aceasta a contribuit un anumit context istorico-social. Săpăturile arheologice efectuate pe la mijlocul secolului, în Italia și Grecia, au scos la lumină diverse clădiri antice, care au servit drept inspirație pentru arhitecții englezi și francezi. De asemenea, în 1755, istoricul de artă german Johann Joachim Winckelmann (1717-1768) publică celebrul său eseu "Gedanken über die Nachahmung der Griechischen Werke in der Malerei und Bildhauerkunst" ("Gânduri asupra imitației operelor grecești în pictură și sculptură
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
era în primul rând religioasă: De asemenea se utilizau simboluri stereotipe pentru reprezentarea persoanelor de origine străină. Forturile de apărare, palatele, templele și casele particulare erau construite din piatră sau din cărămizi uscate la soare. Executarea construcțiilor era planificată de arhitecți. Nu se folosea mortar, de aceea pietrele trebuiau să se potrivească bine între ele. Cu toate acestea, marile construcții monumentale egiptene au supraviețuit mai multor milenii de istorie. Exemple: Piramidele lui Keops, Kefren și Mikerinos (ansamblul de la Giseh), mastabalele din
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
artei acestei perioade poate fi definită succint prin: semeție, grandoare, mister, liniște interioară, seninătate și echilibru. Primele mari manifestări arhitectonice ale Vechiului Regat sunt mormintele faraonilor din primele dinastii, adevărate palate-fortăreață. În perioada celei de-a treia dinastii, sub îndrumarea arhitectului Imhotep, care îi era și consilier, faraonul Djoser construiește, la Saqqara (lângă Memphis), o piramidă în trepte spre a-i servi drept mormânt. Acest complex funerar, cel mai mare ansamblu arhitectural al epocii, este alcătuit dintr-o mare piramidă în
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
monumentale, capabile să reziste timpului. Dar cele mai mari piramide sunt cele de la Giza, unde se afla înmormântați faraonii celei de-a IV-a dinastii (Sneferu, Kheops, Khephren si Mykerinos) și care dovedesc pe deplin măiestria la care au ajuns arhitecții egipteni în materie de edificii monumentale. Marea Piramidă din Giza, construita de către Kheops, este cea mai mare construcție din lume realizată prin munca manuală, remarcabilă prin dimensiunile monumentale: 142 m înălțime și latura bazei de 428 m, fiind considerată una
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
și de cult. În fața templelor se ridicau obeliscuri, care aveau rolul de a consemna evenimentele istorice. O dezvoltare deosebită o înregistrează stilizarea coloanelor, care imită tulpinile de arbori sau tijele florale. Astfel avem coloane: Mentuhotep al II-lea, ajutat de arhitectul Senmut, a edificat vastul complex funerar situat în zona Deir el-Bahri ce urma să-i fie loc de veci. Ansamblul arhitectonic, integrat foarte bine în peisaj, se compune din mai multe edificii. Se remarcă templul ca o platformă scobită în
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
grandios, insuflând privitorului măreția și puterea acestei zeu solar. Pe malul drept al Nilului, aproape de necropola de la Theba, sunt construite mari temple funerare. Unul dintre acestea este cel al lui Hatșepsut de la Deir el-Bahri, construit între 1478 și 1458 de către arhitectul regal Senmut în apropierea templului lui Mentuhotep II. În perioada celei de-a XIX-a dinastii, Ramses al II-lea, unul dintre marii constructori ai Noului Regat, realizează templul de la Abu Simbel, săpat în stâncă și delimitat de patru statui
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]