21,099 matches
-
fost... Lumina unui soare obosit, la asfințit, soare de toamnă târzie, inundă paraclisul destrămând, parcă, umbrele trecutului întunecat. Un cârd de rațe sălbatice zboară spre zări mai însorite, gâgâind răgușit a jale că-și părăsesc cuibul unde au bătut din aripi dintâi... Undeva, departe, un clopot bate rar, greu și dangătul strecoară o undă de tristețe. La biserica Mirăuților toacă de vecernie. Ștefan respiră adânc... Într-un târziu, spune încetișor: ...Vezi tu, Alexandre, eu n-am fost niciodată prințișorul fericit. Soarta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că pruncii ce se duc la zi-sfântă se fac îngerași." Umbla de colo-colo fără nici un rost și, în lumina lumânărilor, umbra se ținea după el lingând pereții, șchiopătând o dată cu el. O mână se lasă ușor pe umărul lui, ca o aripă obosită din zbor. Țamblac îl îmbrățișează. Ștefan își culcă fruntea pe umărul lui... Fără cuvinte... Oblonul se zbătea zgâlțâit de viscol. Un clopot bătea undeva departe. E Crăciunul doar... "Cu sfinții odihnind Hristoase..." Călugării, cu lumânări, cântând, cădelnițând, părăsesc paraclisul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Înțelepții ar trebui să cârmuiască lumea, dar, din păcate, înțelepții gândesc prea mult și acționează prea puțin... "O țară prea mică, pentru un principe atât de mare", spunea un cronicar moscovit, dezvăluie Vlaicu. Cum s-ar spune, se ploconește Țamblac, "aripile-ți au depășit cuibul". Ooo! M-au ridicat prea sus. Nu-s vrednic de atâta cinstire. Aiasta mă obligă... Teamă mi-i că-s prea mic pentru ce se așteaptă de la mine. Mă bucur pentru Moldova, mulți, abia acum au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
umilit, chiar... Poate trebuia să sărut papucul Padișahului... Daniil îi aruncă o privire pe sub sprâncene, prefirându-și barba între degete: Cinstit! Te-ai lecuit de fumuri? "Păcatul mărturisit e pe jumătate iertat." Ștefan zâmbește șăgalnic: Cinstit... Mai fâlfâi arareori din aripi; recunosc, mândria e unul din păcatele mele:... Mi-s aripile obosite însă, rămân pe pământ. Timpul lui Ștefan Vodă nu s-a sfârșit! se aruncă cu elan Daniil, Răbdare fiule! Nici o împărăție n-a durat numai prin sabie. Istoria ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aruncă o privire pe sub sprâncene, prefirându-și barba între degete: Cinstit! Te-ai lecuit de fumuri? "Păcatul mărturisit e pe jumătate iertat." Ștefan zâmbește șăgalnic: Cinstit... Mai fâlfâi arareori din aripi; recunosc, mândria e unul din păcatele mele:... Mi-s aripile obosite însă, rămân pe pământ. Timpul lui Ștefan Vodă nu s-a sfârșit! se aruncă cu elan Daniil, Răbdare fiule! Nici o împărăție n-a durat numai prin sabie. Istoria ne-a tăbăcit cu atâta suferință, că avem tăria de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga." Evanghelia după Matei, 16-24 * "Omul poate fi nimicit, dar nu învins." E. Hemingway * "Împărăția elină-bizantină a durat 1100 de ani și a cunoscut toate capriciile Soartei: gloria, măreția, decăderea... Imperiul pierea, aripile vulturului bicefal al Bizanțului nu mai băteau, a pierit după o luptă legendară... Orice clipă a Istoriei are nevoie de un om... ce iese din granițile lui înguste... Istoria îl îmbățișează, îl încununează, îl predă secolelor ca o pildă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îmi dau seama că de ea, de această doamnă Fusman, cu care nu știu dacă am vorbit vreodată, am rămas cel mai „legat”; cred că o s-o introduc în „echipa” pe care mi-o formez). Vizavi de noi, în cealaltă aripă a clădirii, ale cărei ferestre dădeau spre curtea interioară, locuia, la parter, numeroasa familie Nacht („doamna Nacht” fiind de departe cea mai reprezentativă). Părinți, copii maturi, bărbați cu soțiile lor (au emigrat cu toții), iar la etaj, o altă familie, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sine; chiar și când se ducea la veceu părea plin de importanță, traversând curtea cu un mers energic și arogant; ce merite își inventa acest Napoleon al calapodului, care până la urmă a murit de ciroză, nu știu. Undeva, într-o aripă a clădirii, în mici cămăruțe, la care ajungeai pe o scară pe care nu am urcat-o niciodată, locuia o femeie de vreo 25-30 de ani, destul de „bine”, și o alta ceva mai învârstă, infimă (șchioapă), dar curățică, de treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scris, încercam să lucrez, fereastra era deschisă, acoperită doar de „cortina” perfect transparentă a perdelei ușoare, de voal. Căutau un loc pentru cuib? Toamna? Nu trebuiau să fie deja plecate spre țările lor calde? Făceau gălăgie mare, băteau aerul cu aripile, gata-gata să intre în cameră; una chiar și intrase de fapt, adăstând câteva clipe sub „acoperișul” galeriei. Am urmărit evoluția lor neobișnuită pe ecranul ferestrei - activitatea hotărâtă, plină de hărnicie căreia i se dedicaseră fără ca scopul acesteia să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu putea zbura: era obosită. Ar fi fost destul să se ridice în văzduh, și acolo, afară de țipetele furioase ale omului, n-ar mai fi amenințat-o nimic. Dar ca să se ridice spre cer, ar trebui să aibă forță în aripi. Rața era însă prea obosită. Tot ce putea face era să se cufunde. Dispăru deci în apă în timp ce omul, în mână cu o scurtătură grea de lemn, o aștepta la marginea copcii să revină la suprafață. Doar trebuia să respire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un culoar lung de vreo 12 m ce duce în ușă avionului. În ușă, la intrarea în avion, erau două tinere care ne-au luat bilețelul și ne poftesc pe scaune, fiecare pe locul lui. Și așa, pe la mijloc, deasupra aripelor, era și locul meu. Era al 3-lea de la geam spre interior. Îmi părea rău că nu e la geam. Dar ne-a anunțat să ne punem centurile de siguranță. Călătoria cu avionul Când urcasem în avion erau pornite motoarele
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cu pietre pe toți. A trimis prooroci și apostoli și la fel i-au omorât. N-au vrut să-L primească nici pe Mesia, și L-au răstignit. De câte ori a vrut să-i adune, precum cloșca puii sub aripa ei, dar n-au vrut. În această biserică sub formă de lacrima pe masa Sfanțului Altar este o icoana din plăcute mici de aur, cloșca cu puișori lângă ea. Simbol despre cum a vrut Domnul să adune pe evrei, dar
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
din plăcute mici de aur, cloșca cu puișori lângă ea. Simbol despre cum a vrut Domnul să adune pe evrei, dar ei n-au vrut. „Ierusalime... de câte ori nu am vrut ca să adun copiii tăi, precum găină își adună puișorii sub aripi, dar voi nu ați voit!” Multe urgii s-au abătut asupra Ierusalimului! Au fost războaie multe cu perșii, turcii, românii și egiptenii. Chiar au fost luați în robie în Egipt. Patruzeci de ani au robit în Egipt. Erau munciți fără
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de mult. Cât de jos este locul de unde a plecat, prin câte suferințe și umilințe a trecut; cât de greu a fost urcușul vieții sale; cât de cavalerește s-a purtat cu sudenții săi, cu câtă naturalețe „și-a muiat aripa-n amar”, plângând pentru părinții lui, suferind pentru suferințele celor din jur! Cât a suferit pentru drama Sabinei, fiica lui. Câte suferințe și mai ascunse- n sufletul său, atât de mult chinuit, atât de mult umulit! Prin cultura sa, prin
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
început să vorbească, într-o primăvară, în curte, fiind singur, a fost victima unui gânsac care se mândrea cu bobocii unei gâște, pe care băiatul a vrut să- i mângâie. A fost lovit și cu ciocul, dar mai ales cu aripile, de a căzut la pământ. Gălăgia gânsacului furios a fost mai puternică decât alarma dată de băiat, dar până să fie scos de sub lovuri, băiatul a primit mai mult de douăzeci de lovituri peste cap, peste piept și peste mâini
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
întâmplare sau o minune de la Dumnezeu? Nu știu cum a aflat colonelul de Dinu. Dar știu că Dinu a fost chemat la biroul colonelului. Colonelul s-a convins că băiarul este fiul fostului său coleg de clasă și l-a luat sub aripa sa. Pentru că Dinu avea scris în actele cu care fusese trimis la armată că este analfabet, colonelul l-a obligat să facă cursuri de alfabetizare pentru ca să i se reducă din timpul de instrucție, de corvezi și de sentinelă. Datorită colonelului
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tot timpul pe obrajii mei răcoare de la cineva care căuta să mă învăluiască în aer, din altă viață: Stockholm, 6 mai 1974 Gabriela, ma bien-aimée. M-am întors cu bine datorită protecției tale. Bineînțeles, avionul a avut câteva bătăi de aripi, dar n-a fost nimic în comparație cu bătăile inimii care, după despărțirea noastră, mă urmăresc hărțuindu-mă. În fond, am o inimă grea și o mână la fel (de plumb) ca să-ți pot scrie senin. Cât despre spirit, să nu mai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
subliniind că va lupta pentru a-i smulge Celui de Sus încă puțină viață, de care e atașat printr-o iubire vie. Am stat de vorbă până târziu - poezia fiind aerul nostru, și Argo instrumentul, corabia pe care plutim pe aripile apei cotidiene a necunoscutului. Trebuie să-mi țin în hățuri temperamentul arzător, care mă face să sufăr atât la fiecare despărțire de prietenii mei. Modalitatea complicatei mele naturi este căldura care mă înalță, dar care mă consumă dureros. Am stat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
viața mea un sprijin continuu, „limba” muzicii este dincolo de cuvinte și puterea grafică a liniei și punctului (de care mă folosesc ca să mă odihnesc de scris), muzica e pentru mine iubire pură, mă înconjoară ca într-un cocon în care aripile se pregătesc de zbor în necunoscut. Este atât de dureros de concretă și atât de abstractă, în același timp, cum numai Sfântul Spirit ar putea să fie. Este și nu este, prezent numai ca să fie absent, o continuă mișcare de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dat, în ansamblul său. Am ținut cont, în primul rând, că orice cântăreț, și mai ales cel tânăr, are nevoie de un imbold, de o părere a celor din jur, pentru a prinde curaj. Am avut intenția de a da aripi celor cu har. Dacă am reușit sau nu, se va vedea doar în timp! Aprecierile unei reușite devin stimulative. În aceeași măsură, un eșec comentat cu brutalitate poate duce la o inhibare a interpretului, care, uneori, nu-și mai revine
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
arta, viața ei nu ar fi putut să fie altfel din moment ce, cu tenacitate, a studiat asiduu cu Mansi Barberis, la Conservatorul ieșean, pe care l-a absolvit. Ulterior, s-a constatat că marea profesoară i-a pregătit bine zborul pe aripile muzicii de operă, atunci când i-a încredințat, încă din studenție, roluri solistice ca cum ar fi în opera Lakmé și altele. Debutul ca studentă a fost de bun augur și pregătirea temeinică de asemenea, punându-și amprenta pe toate manifestările
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
sărbători, prin anul 1983, am stat cu schimbul la rând, câteva zile și nopți pentru a cumpăra carne: eu, soțul și mama. Vânzătoarea mă cunoștea și mi-a dat pentru trei persoane. Am luat prețioasele pungi cu gheare, gâturi și aripi de pui și am încercat să ies din rând. Erau atât de mulți oameni și erau atât de furioși pe mine că obținusem valoroasele tacâmuri, încât mi-au sfâșiat rochia. Am ajuns acasă cu hainele rupte, dar fericită că voi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
întors la 180 de grade Vechiul Testament! Dacă stau și mă gândesc bine, faptul că nu am mai plecat la Roma nu m-a zdruncinat prea tare, fiind un om cu picioarele pe pământ și zicându-mi, ca eroina din "Pe aripile vântului": "Mâine e o nouă zi"! La "motivele" de mai sus pentru anularea plecării, mai adaug astăzi unul: în 1978 nu afirma "Machiavelli" că împărțise cu Postelnicu posturile în exterior? Și, la împărțire, sunt sigur că postul de atașat cultural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nume de fluvii, orașe, munți, provenite multe de la băștinași, altele de la conchistadori Punta Arenas, Valparaiso, Bio-Bio, Aconcagua... Aconcagua, vulcan stins, cel mai înalt vârf al Anzilor, " Santinela de piatră" în graiul indigenilor Quechua, ne da acum bun venit chiar lângă aripa avionului, cu creștetul strălucind de nămeți, la 6962 de metri. Știam că uriașul, acum potolit, ne vestește apropierea de finalul călătoriei, Santiago, cel așezat de veacuri "la sud de Aconcagua"! Cu Aconcagua aveam să ne mai salutăm în repetate rânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
presei și a unor organizații: „Federația Unionistă” și „Liga Culturală”, care promovând ideea de unitate sugerau intrarea României În război de partea Antantei. Pe de altă parte, gruparea germanofilă continua să critice guvernul, dar nu Îndrăznea să-și asume guvernarea. Aripa lui Marghiloman care a reușit la un moment dat să câștige Încrederea regelui și sprijinul diplomației Puterilor Centrale, căuta o cale de a-l Înlătura pe I.I.C. Brătianu, pe motivul că refuza tratativele cu Austro Ungaria. Tensiunea dintre guvern și
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]