18,017 matches
-
VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Din analizarea motivelor de neconstituționalitate reținute, Curtea observă că autoarea excepției reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile titlului VII din Legea nr. 247/2005 , astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în
DECIZIE nr. 19 din 21 ianuarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor titlului VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, astfel cum aplicarea acestora a fost stabilită prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 27 din 14 noiembrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/259354_a_260683]
-
competentă a se pronunța asupra prevederilor titlului VII din Legea nr. 247/2005 , astfel cum aplicarea acestora a fost stabilită prin Decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia invocă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 44 - Dreptul de proprietate privată. De asemenea, prevederile titlului VII din Legea nr. 247/2005 sunt considerate a fi contrare dispozițiilor art. 1 - Protecția proprietății
DECIZIE nr. 19 din 21 ianuarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor titlului VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, astfel cum aplicarea acestora a fost stabilită prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 27 din 14 noiembrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/259354_a_260683]
-
și a libertăților fundamentale, art. 1 - Obligația de a respecta drepturile omului și art. 53 - Apărarea drepturilor recunoscute din aceeași convenție. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele: Din expunerea motivelor de neconstituționalitate invocate în susținerea excepției, Curtea observă că autoarea acesteia critică, în mod indirect, Decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011 , pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, arătând că soluția jurisprudențială, obligatorie pentru instanțele de judecată, pronunțată cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii, în temeiul
DECIZIE nr. 19 din 21 ianuarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor titlului VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, astfel cum aplicarea acestora a fost stabilită prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 27 din 14 noiembrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/259354_a_260683]
-
materia acțiunii în revendicare, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 13 din aceeași convenție, trebuie respinse ca inadmisibile. În acest context, prin prisma criticilor formulate de autoarea excepției de neconstituționalitate, Curtea apreciază că obiectul excepției îl reprezintă o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia judecării unui recurs în interesul legii. Așa fiind, în cauză se impune a fi analizată, în primul rând
DECIZIE nr. 19 din 21 ianuarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor titlului VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, astfel cum aplicarea acestora a fost stabilită prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 27 din 14 noiembrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/259354_a_260683]
-
apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate nu relevă probleme ce țin de constituționalitatea textului de lege criticat. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din data de 12 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3.149/1/2013
DECIZIE nr. 172 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52^4 şi art. 52^7 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263148_a_264477]
-
de Georgeta Stegaru cu ocazia soluționării unei contestații formulate împotriva dispoziției Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a realizat evaluarea în cadrul interviului pentru concursul de promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că toți magistrații trebuie să se bucure de prezumția legală relativă de integritate, independență și imparțialitate, aceasta fiind atașată statutului profesional. Abilitarea dată de dispozițiile art. 52^4 Consiliului Superior al Magistraturii de a emite o hotărâre prin
DECIZIE nr. 172 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52^4 şi art. 52^7 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263148_a_264477]
-
de Casație și Justiție nu poate fi asimilat prin analogie cu un proces desfășurat în fața organelor judiciare. În plus, textele de lege criticate nu cuprind în sine nicio dispoziție cu caracter discriminatoriu, departajarea între candidați pentru aceeași funcție, interpretată de autoarea excepției drept discriminare, fiind de esența concursului. Referitor la critica dispozițiilor art. 52^7 din Legea nr. 303/2004 arată că nici aceasta nu poate fi primită. Astfel, posibilitatea de a ataca rezultatele unui concurs nu constituie un drept de
DECIZIE nr. 172 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52^4 şi art. 52^7 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263148_a_264477]
-
la Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor se stabilesc prin regulament aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, în conformitate cu prezenta lege, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I." ... În opinia autoarei excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției, art. 133 alin. (1) referitor la Consiliul Superior al Magistraturii
DECIZIE nr. 172 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52^4 şi art. 52^7 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263148_a_264477]
-
art. 134 alin. (2) referitor la îndeplinirea rolului de instanță de judecată de către Consiliul Superior al Magistraturii. De asemenea, invocă prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea excepției susține că evaluarea aspectelor referitoare la integritatea candidaților la concursul pentru promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție creează o situație discriminatorie între un judecător supus procedurii acțiunii disciplinare, care poate produce apărări în favoarea
DECIZIE nr. 172 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52^4 şi art. 52^7 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263148_a_264477]
-
cele reținute anterior, Curtea constată că evaluarea integrității unui magistrat și acțiunea disciplinară îndreptată împotriva acestuia sunt două proceduri distincte și, implicit, persoanele care fac obiectul acestor proceduri se află în situații diferite, astfel că nu se poate reține critica autoarei excepției de neconstituționalitate referitoare la acest aspect. În continuare, Curtea observă că autoarea excepției susține că dispozițiile art. 52^4 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 sunt discriminatorii în măsura în care se interpretează că se pot adresa inclusiv întrebări ce excedează
DECIZIE nr. 172 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52^4 şi art. 52^7 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263148_a_264477]
-
îndreptată împotriva acestuia sunt două proceduri distincte și, implicit, persoanele care fac obiectul acestor proceduri se află în situații diferite, astfel că nu se poate reține critica autoarei excepției de neconstituționalitate referitoare la acest aspect. În continuare, Curtea observă că autoarea excepției susține că dispozițiile art. 52^4 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 sunt discriminatorii în măsura în care se interpretează că se pot adresa inclusiv întrebări ce excedează aspectelor privind modalitatea în care candidatul se raportează la valori precum independența justiției
DECIZIE nr. 172 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52^4 şi art. 52^7 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263148_a_264477]
-
raportul inspecției și "să acorde un punctaj pentru integritatea candidatului în funcție de impresia formată în cele câteva minute de derulare a probei interviului". Relativ la aceste afirmații, Curtea constată că, în realitate, se solicită instanței de contencios constituțional ca, pe baza relatărilor autoarei excepției referitoare la o presupusă aplicare greșită a legii de către comisia de concurs, să dea o anumită interpretare textului de lege criticat, interpretare care, analizată fiind din punct de vedere constituțional, ar înfrânge dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (2
DECIZIE nr. 172 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52^4 şi art. 52^7 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263148_a_264477]
-
ar înfrânge dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (2) și pe cele ale art. 124. Determinând ��n acest fel neconstituționalitatea textului de lege criticat, Curtea, în final, ar trebui să pronunțe o decizie de interpretare în sensul celor reținute de autoarea excepției. Având în vedere aceste aspecte, Curtea consideră că nu pot fi reținute susținerile autoarei excepției, deoarece acestea vizează probleme ce țin de modul de interpretare și aplicare a legii la cauzele deduse judecății, aspect ce excedează competenței instanței de
DECIZIE nr. 172 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52^4 şi art. 52^7 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263148_a_264477]
-
Determinând ��n acest fel neconstituționalitatea textului de lege criticat, Curtea, în final, ar trebui să pronunțe o decizie de interpretare în sensul celor reținute de autoarea excepției. Având în vedere aceste aspecte, Curtea consideră că nu pot fi reținute susținerile autoarei excepției, deoarece acestea vizează probleme ce țin de modul de interpretare și aplicare a legii la cauzele deduse judecății, aspect ce excedează competenței instanței de contencios constituțional. Referitor la invocarea prevederilor constituționale ale art. 134 alin. (2), Curtea observă că
DECIZIE nr. 172 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52^4 şi art. 52^7 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263148_a_264477]
-
în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție putând fi contestat pe calea unei excepții de nelegalitate, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și nicidecum pe calea unei excepții de neconstituționalitate. Curtea apreciază că, din susținerile autoarei excepției, rezultă faptul că aceasta este mai degrabă nemulțumită de limitarea controlului judecătoresc la problemele ce țin de legalitatea desfășurării concursului, ceea ce determină imposibilitatea instanței de judecată de a face aprecieri asupra evaluării făcute de comisia de concurs - în speță
DECIZIE nr. 172 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52^4 şi art. 52^7 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263148_a_264477]
-
comisiile de soluționare a contestațiilor, au evaluat candidații care au susținut un examen/concurs, instanțele neputându-se substitui acestor comisii, acestea din urmă având competența exclusivă de a evalua cunoștințele necesare pentru promovarea concursului. Așa fiind, Curtea apreciază că susținerile autoarei excepției sunt neîntemeiate și din această perspectivă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
DECIZIE nr. 172 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52^4 şi art. 52^7 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263148_a_264477]
-
dispozițiilor art. 32^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Sinaia" - S.A. cu ocazia soluționării apelului împotriva sentinței civile pronunțate de Tribunalul București. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că prin Decizia nr. 18/2011 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul soluționării unui recurs în interesul legii, a stabilit că, "în aplicarea dispozițiilor art. 32^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88
DECIZIE nr. 174 din 26 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, în interpretarea dată acestora de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263186_a_264515]
-
instanța de contencios constituțional are, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, competența de a controla constituționalitatea acestor dispoziții. II. În continuare, Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile art. 32^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 în interpretarea stabilită prin Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2011 . Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că
DECIZIE nr. 174 din 26 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, în interpretarea dată acestora de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263186_a_264515]
-
Apel Craiova, prin care s-a respins acțiunea formulată de Camelia Broscaru în contradictoriu cu pârâta Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, având ca obiect obligare emitere act administrativ. 4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că noua reglementare nu a abrogat dispozițiile corespunzătoare din Legea nr. 10/2001 astfel încât în prezent, în ceea ce privește obligativitatea soluționării cererilor de restituire, subzistă atât termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001
DECIZIE nr. 182 din 1 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263204_a_264533]
-
un număr de peste 5.000 de cereri. Astfel sunt încălcate dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, după cum, în egală măsură, sunt încălcate și dispozițiile art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. 6. Totodată, susține autoarea excepției că prin alin. (2) al art. 21 din Constituție se instituie garanția respectării dreptului de acces la justiție. Cu toate acestea, exercitarea dreptului de acces liber la justiție este interzisă în perioadele pe care le stabilește dispozițiile art. 33-35
DECIZIE nr. 182 din 1 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263204_a_264533]
-
art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 14. Analizând excepția de neconstituționalitate așa cum aceasta a fost ridicată de autoarea sa, Curtea reține că incidența dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 în cauza dedusă judecății Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal este, în mod necesar, subsecventă admiterii caracterului novator al reglementărilor consacrate
DECIZIE nr. 182 din 1 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263204_a_264533]
-
condiția de admisibilitate referitoare la legătura cu soluționarea cauzei. Pentru a decide, Curtea apreciază necesară realizarea unei analize a situației de fapt care a generat ridicarea excepției de neconstituționalitate. 22. Astfel, Curtea observă că, la data de 25 iulie 2001, autoarea excepției de neconstituționalitate a depus notificare, potrivit Legii nr. 10/2001 , prin care solicita restituirea unui imobil - teren situat în Craiova. Ca urmare a notificării, Primăria Craiova a emis Dispoziția nr. 5.661 din 10 iulie 2002 prin care se
DECIZIE nr. 182 din 1 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263204_a_264533]
-
depus notificare, potrivit Legii nr. 10/2001 , prin care solicita restituirea unui imobil - teren situat în Craiova. Ca urmare a notificării, Primăria Craiova a emis Dispoziția nr. 5.661 din 10 iulie 2002 prin care se propunea acordarea de despăgubiri autoarei excepției, la valoarea estimată de către aceasta. Având în vedere solicitarea autoarei excepției, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății a trecut la analizarea dosarului acesteia referitor la acordarea de despăgubiri, prin Adresa nr. 812.865 din 3 august 2009, aducând la cunoștință
DECIZIE nr. 182 din 1 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263204_a_264533]
-
unui imobil - teren situat în Craiova. Ca urmare a notificării, Primăria Craiova a emis Dispoziția nr. 5.661 din 10 iulie 2002 prin care se propunea acordarea de despăgubiri autoarei excepției, la valoarea estimată de către aceasta. Având în vedere solicitarea autoarei excepției, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății a trecut la analizarea dosarului acesteia referitor la acordarea de despăgubiri, prin Adresa nr. 812.865 din 3 august 2009, aducând la cunoștință cele hotărâte autoarei excepției. La data de 11 aprilie 2012, autoarea
DECIZIE nr. 182 din 1 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263204_a_264533]
-
valoarea estimată de către aceasta. Având în vedere solicitarea autoarei excepției, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății a trecut la analizarea dosarului acesteia referitor la acordarea de despăgubiri, prin Adresa nr. 812.865 din 3 august 2009, aducând la cunoștință cele hotărâte autoarei excepției. La data de 11 aprilie 2012, autoarea excepției a solicitat Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea statului român, prin Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, la emiterea
DECIZIE nr. 182 din 1 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263204_a_264533]