16,546 matches
-
(prescurtare de la reducere-oxidare) este o clasă de reacții chimice în care atomilor li se modifică numărul de oxidare. Ele pot fi procese redox complicate durabile, cum ar fi oxidarea carbonului pentru a obtine dioxid de carbon (CO) sau reducerea carbonului cu hidrogen cu obținerea metanului (CH), sau un proces complex, cum ar fi oxidarea zahărului (COHOO) în corpul uman printr-o serie de procese complexe cu transfer de electroni. Deși suficiente în majoritatea scopurilor, aceste descrieri
Redox () [Corola-website/Science/320940_a_322269]
-
(prescurtare de la reducere-oxidare) este o clasă de reacții chimice în care atomilor li se modifică numărul de oxidare. Ele pot fi procese redox complicate durabile, cum ar fi oxidarea carbonului pentru a obtine dioxid de carbon (CO) sau reducerea carbonului cu hidrogen cu obținerea metanului (CH), sau un proces complex, cum ar fi oxidarea zahărului (COHOO) în corpul uman printr-o serie de procese complexe cu transfer de electroni. Deși suficiente în majoritatea scopurilor, aceste descrieri nu sunt precise. Oxidarea
Redox () [Corola-website/Science/320940_a_322269]
-
alta și au, fiecare, grădină proprie (regula 1). Pe ambele părți ale străzilor sunt plantați arbori, iar fiecare intersecție este o grădină publică. Regula 10 este chiar o adevărată predecesoare a regulilor ecologice: fumul șemineelor este curățat de particulele de carbon pe care le conține (pericolele efectului de seră nu erau cunoscute în acea epocă). Oricine poate veni în France-Ville, cu condiția să fie apt să exercite o profesie utilă sau liberală în industrie, știință sau artă, urmând legile orașului. Industria
Cele 500 de milioane ale Begumei () [Corola-website/Science/320954_a_322283]
-
deteriorată, care este parțial expusă spațiului cosmic, dar problema este că ușa nu poate fi închisă din interior. Cine este pregătit să-și sacrifice viața lui pentru ceilalți? Odată ce această problemă este rezolvată, Rush stabilește că nivelul de dioxid de carbon este în creștere rapidă. Pe lângă toate acestea, nava iese din hiperspațiu lângă o planetă care este posibil să conțină materialele necesare rezolvării problemei. Ei au la dispoziție doar 12 ore pentru a obține exact ceea ce au nevoie. Premiera: 9 octombrie
Lista episoadelor din Poarta Stelară, Univers () [Corola-website/Science/320996_a_322325]
-
Actiunea nocivă a tutunului se exercită prin cele 4.000 de substanțe chimice existente în frunze, dintre care 480 sunt toxice, iar peste 30 de compuși sunt cancerigeni. Principalii compuși toxici din fumul de țigară sunt: nicotina, gudronul, monoxidul de carbon, benzopirenul, diferiți alcaloizi, crezoli, piridine si elemente radioactive (cadmiu, poloniu). Potrivit unui studiu publicat în revista American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine, fumatul dublează riscul de îmbolnăvire cu tuberculoză. ul stă la originea unor boli foarte grave, îndeosebi
Tabagism () [Corola-website/Science/321006_a_322335]
-
de gaz. Se află în interiorul măștii faciale acoperind gura și nasul scafandrului și este prevăzută cu o supapă de aspirație. Piesa oro-nazală are rolul de a micșora spațiul cu aer din interior, de a elimina posibilitatea acumulării de bioxid de carbon rezultat din expirație, precum și de a îmbunătăți comunicațiile. Este un bloc compact aflat în partea dreaptă a măștii faciale alcătuit din două vane: principală și de securitate. Vana principală este conectată la furtunul de alimentare și poate fi acționată de
Mască de față integrală (scufundare) () [Corola-website/Science/315333_a_316662]
-
1937: datorită consumului ridicat de heliu cât și a prețului ridicat al acestuia, U. S. Navy concepe aparatul MK V MOD 1 în circuit semiînchis. Casca era de construcție specială având montată pe spate o canistră pentru absorbantul de bioxid de carbon. Modelul MK V MOD 1 consuma numai 10 % din consumul de heliu al modelului MK V MOD 0, dar avea o greutate dublă, de cca 50 kg. 1942: alături de Sharader și Morse, firma DESCO produce modelul MK V pentru U. S
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
aer proaspăt care trebuie livrat scafandrului, precum și debitul de ventilație al căștii. Debitul de aer trebuie astfel ales încât în casca scafandrului să se introducă o cantitate suficientă de aer care să asigure oxigenul necesar și să elimine dioxidul de carbon acumulat în cască. Elementele componente ale unui echipament greu de scufundare sunt: Casca rigidă este elementul principal al echipamentului de scufundare cu alimentare de la suprafață, utizat de către scafandrii profesioniști. Costumul etanș este fabricat din fâșii din cauciuc vulcanizat prinse între
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
proaspăt livrat scafandrului (debitul de ventilație). Debitul de aer trebuie astfel ales încât în casca scafandrului să se introducă o cantitate suficientă de aer care să asigure oxigenul necesar funcție de intensitatea activității depuse sub apă și să elimine dioxidul de carbon produs în timpul respirației. Accesoriile echipamentului greu includ: Echipamentul greu de scufundare prezintă avantajul unei alimentări continue cu aer proaspăt, unei mobilități a scafandrului pe orizontală relativ bună, comunicații permanente cu suprafața și unei folosiri relativ rapide. Acest echipament are dezavantajul
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
țărm în cadrul unui laborator hiperbar, sau la bordul unei nave-suport, barjă sau platformă marină. Barocamerele multiloc cunoscute și existente în România sunt arătate în tabel. Cele mai utilizate sunt barocamele de 1200, 1500 și 1800 mm. Sunt fabricate din oțel carbon, oțel inoxidabil, sau aliaj de aluminiu. Acesta din urmă este folosit la barocamerele de pe navele militare în misiuni de deminare cu scafandrii deminori, datorită proprietății aluminiului de a fi amagnetic. Personalul care lucrează la barocameră trebuie să fie autorizat de
Barocameră () [Corola-website/Science/315411_a_316740]
-
stingere a unui eventual incendiu în barocameră sunt deosebit de importante, datorită în primul rând a unei presiuni parțiale crescute a oxigenului. Acestea sunt: Ventilarea barocamerei cu aer proaspăt este deosebit de necesară pentru a se menține nivelele admisibile de bioxid de carbon și oxigen. Mărimea debitului de aer pentru ventilare depinde de numărul de scafandri din interior și de activitatea pe care o depun. Limita admisibilă pentru PCO este de 20 mbar (0,02 bar) sc. abs. Barocamerele și instalațiile aferente trebuie
Barocameră () [Corola-website/Science/315411_a_316740]
-
aparatele de scufundare, toaletele și dușurile. În etajul superior se afla laboratorul, tabloul electric, bucătăria și instalația de menținere a ambianței ce era alcătuită din amestec heliox (98% heliu, 2% oxigen). Instalația recicla gazele rezultate din respirație, filtra bioxidul de carbon permițînd refolosirea heliului precum și uscarea atmosferei. <br/br>Aparatele de analiză și control aflate în sferă transmiteau datele la un centru de control instalat chiar în farul de la Cap Ferrat care la rândul lui se afla în legătură permanentă cu
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
mai scăzută comparativ cu R-12, necesitând un aport mai mare de energie mecanică. În aceeași perioadă s-au mai introdus amoniacul (NH) și propanul sau butanul, mai puțin corozivi dar inflamabili. Începând cu anul 2001 s-a introdus dioxidul de carbon, cunoscut ca R-744. În aplicații rezidențiale și comerciale hidroclorofluorocarburile, R-22, sunt în continuare răspândite, deși utilizarea hidrofluorocarburilor este in creștere, fiind considerați froni de substituție definitivă pentru că nu conțin clor și astfel nu dăunează deloc stratului de ozon. În aparate
Pompă de căldură () [Corola-website/Science/317304_a_318633]
-
unui "inventar al ciclului de viață" ("LCI-Life cycle inventory"), elaborat ca un tabel-inventar care listează intrările și ieșirile în mediu, exprimate prin fluxurile elementare materiale și energetice în mediu, asociate cu unitățile lor funcționale (de exemplu: kg de dioxid de carbon, miligrame de fenol, kg de minereu de fier, m de gaz natural etc.). Evaluarea impactului de mediu reprezintă o cuantificare a contribuției, magnitudinii și semnificației impacturilor potențiale de mediu ale unui sistem-produs, utilizând rezultatele analizei inventarului ciclului de viață (Vezi
Evaluarea ciclului de viață () [Corola-website/Science/317347_a_318676]
-
presiunea de degenerare electronică. Dincolo de această limită, piticele albe își încep colapsul gravitațional. Dacă o pitică albă adună prin acreție masă de la o stea-companion într-un sistem binar, se crede că miezul său își atinge temperatura de declanșare a fuziunii carbonului. Dacă pitica albă se unește cu o altă stea (eveniment foarte rar), ea depășește imediat limita și începe colapsul, crescând din nou temperatura peste punctul de declanșare a fuziunii nucleare. În câteva secunde de la inițierea fuziunii nucleare, o porțiune substanțială
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
miezului, iar pitica albă se apropie la aproximativ 1% de acea limită, și urmează o perioadă de convecție, ce durează aproximativ 1000 de ani. La un moment dat în această fază, se naște un front de deflagrație, alimentat de fuziunea carbonului. Detaliile mecanismului de declanșare nu sunt cunoscute, cum nu se cunosc nici locul și nici numărul de puncte în care începe acest front. La scurt timp după aceasta începe fuziunea oxigenului, dar acest combustibil nu este consumat într-o proporție
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
cunoscute, cum nu se cunosc nici locul și nici numărul de puncte în care începe acest front. La scurt timp după aceasta începe fuziunea oxigenului, dar acest combustibil nu este consumat într-o proporție atât de mare cât este consumat carbonul. Odată fuziunea începută, temperatura piticei albe începe să crească. O stea din secvența principală susținută de presiunea termică s-ar expanda și s-ar răci pentru a contrabalansa creșterea energiei termice. Presiunea de degenerare, însă, nu depinde de temperatură; pitica
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
instabilității Rayleigh-Taylor și a interacțiunilor cu turbulență. Încă este în discuție problema dacă această reacție se transformă într-o detonare supersonică dintr-o deflagrație subsonică. Indiferent de detaliile exacte ale fuziunii nucleare, este acceptat faptul că o porțiune substanțială din carbonul și oxigenul din pitica albă este transformat în elemente mai grele pe o perioadă de doar câteva secunde, ceea ce duce la creșterea temperaturii interne la ordinul miliardelor de grade. Această energie eliberată din fuziunea termonucleară (1-2 × 10 jouli) este mai
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
avea idei proprii și era în mod cert în dezacord cu Galen. Lucrările lui Andreas Vesalius din secolul al XVI-lea au răsturnat ideile lui Galen. Jan Baptista van Helmont, care a descoperit unele gaze, cum ar fi dioxidul de carbon, a realizat primul experiment cantitativ. Robert Boyle a avansat chimia. Sanctorius a măsurat greutatea corporală. Medicul Herman Boerhaave a modelat procesul de digestie. Fiziologul Albrecht von Haller a elaborat diferența dintre nervi și mușchi. Subapreciat în timpul vieții sale, James Lind
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
alimentelor este sursa căldurii corporale. El a descoperit principiul conservării masei. Ideile lui au transformat teoria flogisticului asupra arderii într-o teorie învechită. În 1790, George Fordyce a recunoscut importanța calciului în surpaviețuirea păsărilor. La începutul secolului al XIX-lea, carbonul, azotul, hidrogenul, și oxigenul au fost recunoscute ca fiind componentele principale din alimente, și au fost elaborate metode prin care se măsoară proporția lor. În 1816, François Magendie a descoperit că hrănirea câinilor numai cu glucide (zahăr), grăsimi (ulei de
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
absorbția și efortul depus in timpul digestiei, factori care variază substanțial de la caz la caz. Vitaminele, mineralele, fibrele alimentare, și apa nu furnizează energie, dar sunt necesare pentru alte motive. Moleculele glucidelor și a grăsimilor sunt alcătuite din atomi de carbon, hidrogen, și oxigen. Glucidele variază de la monozaharide simple (glucoză, fructoză, galactoză) la polizaharide complexe (amidon). Grăsimile sunt trigliceride, alcătuite din monomeri de acizi grași asortați legați la un schelet de glicerol. Unii acizi grași sunt esențiali în dietă: aceștia nu
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
complexe (amidon). Grăsimile sunt trigliceride, alcătuite din monomeri de acizi grași asortați legați la un schelet de glicerol. Unii acizi grași sunt esențiali în dietă: aceștia nu pot fi sintetizați în organism. Moleculele de proteine conțin atomi de azot pe lângă carbon, oxigen, și hidrogen. Componentele fundamentale ale proteinelor sunt aminoacizi care conțin azot, dintre care unii sunt esențiali, neputând fi sintetizați de către organismul uman. Unii aminoacizi pot fi convertiți (cu consum de energie) în glucoză și se pot folosi pentru producere
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
neputând fi sintetizați de către organismul uman. Unii aminoacizi pot fi convertiți (cu consum de energie) în glucoză și se pot folosi pentru producere de energie, la fel ca glucoza obișnuită, în procesul de gluconeogeneză. Prin descompunerea proteinelor existente, scheletul de carbon al diferiților aminoacizi pot fi metabolizați în intermediari ai respirației celulare; amoniacul rămas se elimină sub formă de uree în urină. Acest lucru apare în mod normal doar în cursul unei înfometări prelungite. Glucidele pot fi clasificate în monozaharide, dizaharide
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
dezvoltării diabetului zaharat de tip 2. Legătura între aportul crescut de fibre și un risc scăzut de cancer colorectal este încă incertă. Moleculele de lipide sunt formate de obicei din mai mulți acizi grași (conținând lanțuri lungi de atomi de carbon și hidrogen), legați de o moleculă de glicerol. Acestea se află de obicei sub formă de trigliceride (trei acizi grași atașați unui schelet de glicerol). Lipidele pot fi clasificate în lipide saturate sau lipide nesaturate, în funcție de structura detaliată a acizilor
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
moleculă de glicerol. Acestea se află de obicei sub formă de trigliceride (trei acizi grași atașați unui schelet de glicerol). Lipidele pot fi clasificate în lipide saturate sau lipide nesaturate, în funcție de structura detaliată a acizilor grași implicați. Toți atomii de carbon din lanțurile de acizi grași în lipidele saturate sunt legați la atomi de hidrogen, în timp ce în lipidele nesaturate, unii dintre acești atomi de carbon sunt legați prin legătură dublă, astfel aceste molecule conțin relativ mai puțini atomi de hidrogen decât
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]