17,002 matches
-
presentiment. Nu sunteți convinși pe deplin. Oare figura sau vocea lui nu v-a plăcut? Sau faptul că își încrucișează picioarele? Nu, nu e asta. Atunci ce e? Dacă sunteți suficient de atenți, vă veți da seama că jurnalistul că jurnalistul care intervievează se încruntă des în timp ce interlocutorul său vorbește. Sau își ține stiloul pe buze cu un aer nervos sau își crispează gura... reacții pe care le avem, de obicei, atunci când nu suntem de acord cu cineva. E oare posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
se încruntă des în timp ce interlocutorul său vorbește. Sau își ține stiloul pe buze cu un aer nervos sau își crispează gura... reacții pe care le avem, de obicei, atunci când nu suntem de acord cu cineva. E oare posibil ca mimica jurnalistului să vă influențeze în mod inconștient? Un experiment arată că, într-adevăr, suntem foarte sensibili, independent de noi, la semnele discrete ale celui care intervievează. Psihologul Elisha Babad a dat unui număr de 83 de voluntari să privească niște fragmente
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
într-adevăr, suntem foarte sensibili, independent de noi, la semnele discrete ale celui care intervievează. Psihologul Elisha Babad a dat unui număr de 83 de voluntari să privească niște fragmente video în care un om politic era intervievat de un jurnalist de televiziune. În unele imagini jurnalistul înclina capul în semn de aprobare, zâmbea și afișa o mină destinsă. În altele, jurnalistul adopta o serie de mimici dubitative: fie își crispa buzele, fie se încrunta. Uneori se mișca pe scaun, își
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
de noi, la semnele discrete ale celui care intervievează. Psihologul Elisha Babad a dat unui număr de 83 de voluntari să privească niște fragmente video în care un om politic era intervievat de un jurnalist de televiziune. În unele imagini jurnalistul înclina capul în semn de aprobare, zâmbea și afișa o mină destinsă. În altele, jurnalistul adopta o serie de mimici dubitative: fie își crispa buzele, fie se încrunta. Uneori se mișca pe scaun, își schimba poziția sau își mângâia barba
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
număr de 83 de voluntari să privească niște fragmente video în care un om politic era intervievat de un jurnalist de televiziune. În unele imagini jurnalistul înclina capul în semn de aprobare, zâmbea și afișa o mină destinsă. În altele, jurnalistul adopta o serie de mimici dubitative: fie își crispa buzele, fie se încrunta. Uneori se mișca pe scaun, își schimba poziția sau își mângâia barba. E. Babad le-a dat tuturor participanților chestionare de completat pentru a le evalua părerea
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
își mângâia barba. E. Babad le-a dat tuturor participanților chestionare de completat pentru a le evalua părerea despre responsabilul intervievat și într-un caz și-n celălalt. Ea a constatat că voluntarii care au vizionat primele fragmente (în care jurnalistul zâmbea) aveau o opinie în general pozitivă despre persoana intervievată. Dimpotrivă, voluntarii care au văzut al doilea fragment video (în care jurnalistul se încrunta și-și crispa buzele) erau de părere că personajul politic era mai puțin convingător. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
într-un caz și-n celălalt. Ea a constatat că voluntarii care au vizionat primele fragmente (în care jurnalistul zâmbea) aveau o opinie în general pozitivă despre persoana intervievată. Dimpotrivă, voluntarii care au văzut al doilea fragment video (în care jurnalistul se încrunta și-și crispa buzele) erau de părere că personajul politic era mai puțin convingător. Și totuși, întrebările jurnalistului erau aceleași în ambele cazuri. Atitudinile jurnalistului sunt, prin urmare, un element care cântărește greu în balanța jocurilor electorale. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
aveau o opinie în general pozitivă despre persoana intervievată. Dimpotrivă, voluntarii care au văzut al doilea fragment video (în care jurnalistul se încrunta și-și crispa buzele) erau de părere că personajul politic era mai puțin convingător. Și totuși, întrebările jurnalistului erau aceleași în ambele cazuri. Atitudinile jurnalistului sunt, prin urmare, un element care cântărește greu în balanța jocurilor electorale. Acest tip de influență numit „non-verbală” face obiectul unor cercetări din ce în ce mai asidue și arată importanța ca un jurnalist să rămână neutru
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
persoana intervievată. Dimpotrivă, voluntarii care au văzut al doilea fragment video (în care jurnalistul se încrunta și-și crispa buzele) erau de părere că personajul politic era mai puțin convingător. Și totuși, întrebările jurnalistului erau aceleași în ambele cazuri. Atitudinile jurnalistului sunt, prin urmare, un element care cântărește greu în balanța jocurilor electorale. Acest tip de influență numit „non-verbală” face obiectul unor cercetări din ce în ce mai asidue și arată importanța ca un jurnalist să rămână neutru inclusiv în atitudinea gestuală și corporală în
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Și totuși, întrebările jurnalistului erau aceleași în ambele cazuri. Atitudinile jurnalistului sunt, prin urmare, un element care cântărește greu în balanța jocurilor electorale. Acest tip de influență numit „non-verbală” face obiectul unor cercetări din ce în ce mai asidue și arată importanța ca un jurnalist să rămână neutru inclusiv în atitudinea gestuală și corporală în momentul în care intervievează un responsabil politic. Din nefericire, E. Babad a arătat că majoritatea jurnaliștilor nu se pot abține să favorizeze conștient sau inconștient cutare sau cutare candidat prin
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
influență numit „non-verbală” face obiectul unor cercetări din ce în ce mai asidue și arată importanța ca un jurnalist să rămână neutru inclusiv în atitudinea gestuală și corporală în momentul în care intervievează un responsabil politic. Din nefericire, E. Babad a arătat că majoritatea jurnaliștilor nu se pot abține să favorizeze conștient sau inconștient cutare sau cutare candidat prin gesturile și postura corporală, după cum arată următorul experiment: Au fost analizate în detaliu atitudinile a șapte jurnaliști de la Televiziunea Israeliană cu scopul de a afla dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
politic. Din nefericire, E. Babad a arătat că majoritatea jurnaliștilor nu se pot abține să favorizeze conștient sau inconștient cutare sau cutare candidat prin gesturile și postura corporală, după cum arată următorul experiment: Au fost analizate în detaliu atitudinile a șapte jurnaliști de la Televiziunea Israeliană cu scopul de a afla dacă se comportă neutru și echitabil cu interlocutorii lor politici din diferite partide. Pentru aceasta li s-au prezentat unor voluntari americani fragmente foarte scurte - de câteva secunde - a interviurilor luate de
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Televiziunea Israeliană cu scopul de a afla dacă se comportă neutru și echitabil cu interlocutorii lor politici din diferite partide. Pentru aceasta li s-au prezentat unor voluntari americani fragmente foarte scurte - de câteva secunde - a interviurilor luate de diferiți jurnaliști. În aceste fragmente nu putea fi observat decât jurnalistul; de altfel, voluntarii nu înțelegeau ebraica, astfel că se focalizau automat pe elemente mimice și gestuale, singurul aspect care le putea arăta atitudinea amicală sau ostilă a jurnalistului față de personalitatea politică
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
comportă neutru și echitabil cu interlocutorii lor politici din diferite partide. Pentru aceasta li s-au prezentat unor voluntari americani fragmente foarte scurte - de câteva secunde - a interviurilor luate de diferiți jurnaliști. În aceste fragmente nu putea fi observat decât jurnalistul; de altfel, voluntarii nu înțelegeau ebraica, astfel că se focalizau automat pe elemente mimice și gestuale, singurul aspect care le putea arăta atitudinea amicală sau ostilă a jurnalistului față de personalitatea politică. După părerea observatorilor americani era evident că toți intervievatorii
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
luate de diferiți jurnaliști. În aceste fragmente nu putea fi observat decât jurnalistul; de altfel, voluntarii nu înțelegeau ebraica, astfel că se focalizau automat pe elemente mimice și gestuale, singurul aspect care le putea arăta atitudinea amicală sau ostilă a jurnalistului față de personalitatea politică. După părerea observatorilor americani era evident că toți intervievatorii aveau maniera proprie de favorizare sau defavorizare prin gesturi a candidatului care se găsea în fața lor. Izolând gesturile elementare ale jurnaliștilor, E. Babad, a constatat că mimicile „favorizante
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
putea arăta atitudinea amicală sau ostilă a jurnalistului față de personalitatea politică. După părerea observatorilor americani era evident că toți intervievatorii aveau maniera proprie de favorizare sau defavorizare prin gesturi a candidatului care se găsea în fața lor. Izolând gesturile elementare ale jurnaliștilor, E. Babad, a constatat că mimicile „favorizante” erau zâmbetul și înclinarea corpului spre înainte. Dimpotrivă, lovirea mesei cu degetele sau întreruperea candidatului face parte din gestica „defavorizantă”. Dacă e să ne încredem în acest experiment e clar că nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
zâmbetul și înclinarea corpului spre înainte. Dimpotrivă, lovirea mesei cu degetele sau întreruperea candidatului face parte din gestica „defavorizantă”. Dacă e să ne încredem în acest experiment e clar că nu trebuie să sperăm în interviurile sau dezbaterile politice ca jurnalistul să se comporte echitabil cu diferiții săi interlocutori. Dar cum acționează posturile și expresia facială a jurnaliștilor asupra percepției noastre despre persoana intervievată? Într-o situație în care este dificil să judeci de unul singur (adesea cunoștințele noastre despre mizele
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
gestica „defavorizantă”. Dacă e să ne încredem în acest experiment e clar că nu trebuie să sperăm în interviurile sau dezbaterile politice ca jurnalistul să se comporte echitabil cu diferiții săi interlocutori. Dar cum acționează posturile și expresia facială a jurnaliștilor asupra percepției noastre despre persoana intervievată? Într-o situație în care este dificil să judeci de unul singur (adesea cunoștințele noastre despre mizele politice sunt prea fragmentare pentru ca noi să putem face o analiză precisă a celor spuse de politician
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
virtuozul internațional a fost considerat ca un artist de ultimă categorie. Suntem foarte sensibili la atitudinile și chipurile celorlalți: astfel se explică poate faptul că ni se par mai mult sau mai puțin convingători politicienii intervievați la televizor în funcție de fața jurnalistului... Concluzie Aceste experimente arată în ce măsură presa trebuie să fie independentă de orice putere politică. Un jurnalist prea apropiat de anumite curente politice cu greu se poate abține să favorizeze candidații prin gesturile și expresiile feței, dacă nu o face chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
și chipurile celorlalți: astfel se explică poate faptul că ni se par mai mult sau mai puțin convingători politicienii intervievați la televizor în funcție de fața jurnalistului... Concluzie Aceste experimente arată în ce măsură presa trebuie să fie independentă de orice putere politică. Un jurnalist prea apropiat de anumite curente politice cu greu se poate abține să favorizeze candidații prin gesturile și expresiile feței, dacă nu o face chiar și prin discurs. În cazurile extreme în care presa are interese financiare cu Puterea riscul este
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
acuzați de defăimare. Însă asta nu împiedică ca acuzațiile, fie și sub o formă interogativă, să-și facă loc în mintea oamenilor. De altfel, cei acuzați știu bine asta și nu rareori putem auzi un om politic care atenționează un jurnalist: „Vă rog să încetați cu insinuările dumneavoastră”, la care jurnalistul răspunde invariabil: „Nu am făcut decât să pun o întrebare!”. O întrebare, într-adevăr, însă una care nu rămâne așa mult timp. Pentru mai multe informații Pandelaere, M., Dewitte, S.
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
și sub o formă interogativă, să-și facă loc în mintea oamenilor. De altfel, cei acuzați știu bine asta și nu rareori putem auzi un om politic care atenționează un jurnalist: „Vă rog să încetați cu insinuările dumneavoastră”, la care jurnalistul răspunde invariabil: „Nu am făcut decât să pun o întrebare!”. O întrebare, într-adevăr, însă una care nu rămâne așa mult timp. Pentru mai multe informații Pandelaere, M., Dewitte, S. (2008), „Is this a question? Not for long. The statement
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
individuale și a libertății de gândire este cu atât mai redusă cu cât această reacție este instantanee, involuntară și ne condiționează apoi orice analiză a conținutului mediatic! Cu siguranță această tendință psihologică în tratarea informației este cel care face ca jurnaliștii să aibă sarcini foarte stricte: pentru un jurnalist care lucrează într-un ziar de stânga nu este recomandat să dezvolte anumite idei care ar putea activa reacția de respingere automată din partea cititorului. Același lucru este valabil și pentru un jurnalist
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
atât mai redusă cu cât această reacție este instantanee, involuntară și ne condiționează apoi orice analiză a conținutului mediatic! Cu siguranță această tendință psihologică în tratarea informației este cel care face ca jurnaliștii să aibă sarcini foarte stricte: pentru un jurnalist care lucrează într-un ziar de stânga nu este recomandat să dezvolte anumite idei care ar putea activa reacția de respingere automată din partea cititorului. Același lucru este valabil și pentru un jurnalist care lucrează pentru un organ de presă situat
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
jurnaliștii să aibă sarcini foarte stricte: pentru un jurnalist care lucrează într-un ziar de stânga nu este recomandat să dezvolte anumite idei care ar putea activa reacția de respingere automată din partea cititorului. Același lucru este valabil și pentru un jurnalist care lucrează pentru un organ de presă situat la dreapta eșichierului politic. Astfel fiecare rămâne în partea lui, iar opinia rămâne scindată între cititorii de dreapta care citesc presa de dreapta și cei de stânga, care citesc presa de stânga
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]