18,350 matches
-
bucuros la un drum lung, pe jos, pentru a-l auzi pe Buxtehude. Eram obligată să-i scriu lui René destul de rar. Toți ochii erau pe mine chiar și la poștă. Simțeam că se apropia de mine ceva nedefinit - un nor întunecat, cu margini de lumină. Nu înțelegeam nimic din plasa de sentimente care se aruncaseră peste mine. Eram prizoniera unei stări de spirit care amenința să-mi distrugă echilibrul. Nu-l citisem încă pe Spinoza și nici pe Epictet sau
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
rostogoli peste tine». Unchiul alergă către el. Atunci băiatul luă ultima săgeată, care pătrunse inima dragonului, cu un urlet enorm, făcând să se zguduie munții, corpul lui alunecă de-a lungul a patru prăpastii, oprindu-se într-un canion. Imediat, nori de furtună se adunară deasupra munților, fulgere scânteiau, tunete bubuiau și ploaia începu să cadă. Când furtuna se potoli, ei puteau să vadă foarte bine în adâncul canionului resturile din enorma carcasă a Dragonului, zăcând printre stânci. Oasele Dragonului mai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
e vorba de asta mereu, textul trebuie să trăiască prin propria mea vitalitate, pe care o transfer, ca de obicei, din instinctul limbii. La ambasada poloneză, pentru a vedea expoziția lui Witkacy (Stanisław Ignacy Witkiewicz). Portrete de neuitat, studii de nori și valuri, sentimente uragan. În Suedia, el e puțin cunoscut, dar eu i-am citit eseurile și romanele în franceză. Vladimir Dimitrijevi¾ de la editura L’Âge d’Homme a publicat aproape tot de el. Când mi se pare că viața
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a prieteniei atâția ani, „floare” care, după cum se știe, se distruge chiar prin „șifonarea” unei singure petale? E mai bine să nu mă gândesc la nimic și să iau acest „dar” așa cum iau și aerul în care respir și vederea norilor de care mă bucur. Cineva care „ne iubește” oglindindu-se mereu în clipe privilegiate? Încă o zi bună cu Agneta (Pleijel), care nu mai suferă atât de mult de trauma divorțului ce nu s-a pronunțat. Eu și cu Birgitta
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sau o blană scumpă. Dar ele nu intră în stilul meu: nu-mi place luxul! Andrei (Bart) mă sună tot timpul: se gândește la moarte glumind. De exemplu, spune că, dacă va muri, îmi va rezerva un loc pe un nor, alături de el, poate că acolo îi voi fi accesibilă... Râd cu ochii umezi, pentru că prietenul meu va rămâne un „taur” orice s-ar întâmpla părților „glorioase” ale corpului său. Femeile sunt pentru el, da, niște vaci frumoase, dând lapte gratis
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mea, legenda locului în piele și oase. Un cal alb, o iapă albă, care apărea și dispărea, un fel de spiritus loci care dădea celor întâlniți o aură de irealitate. Păscând turmele, vedeam în schimb pe cer caii albi ai norilor, trăgând după ei corăbii la fel de albe în imensitate. Se spune că muzica lui Mozart poate vindeca surditatea, având o putere terapeutică asupra celor care au probleme cu limba, mai ales în a se exprima cu claritate. După moartea lui René
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
simțit toată ziua în așteptarea a ceva, și acel „ceva” a venit târziu, ca o declarație de iubire din înalt, pentru toți cei care privesc cu insistență cerul. Păcat că în timpul nostru nu se poate contempla bine cerul noaptea, din cauza norilor groși, dar mai ales din cauza desfrâului iluminării, de parcă omul și-a făcut „constelațiile sale” pe pământ. Îmi place să văd orașele luminate din avion, dar când sunt pe pământ vreau să văd corpurile cerești, așa cum au făcut mereu oamenii de-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tunel. Ministrul Alf Svensson (care e și poet) a scris despre cartea mea de poeme, pe care a citit-o în avion și apoi de câte ori vrea să aibă o senzație de alinare în anumite imagini, precum cerul dinaintea apariției unui nor. Vizita Birgittei (Trotzig), care a slăbit și șchioapătă ca lordul Byron, sprijinindu-se de un baston de la strămoși cu „măr” de argint și cu monezi misterioase incrustate pe lemnul de stejar. Stăm până la miezul nopții, la lumina celor douăsprezece lumânări
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui Almquist, hoții s-au strecurat prin tavan, furând două tablouri de Picasso și un Braque! 9 noiembrie. L-am visat pe Pierre (Zekeli) după atâta timp! Îmi făcea semn cu mâna. Era numai în vizită în Suedia! Vedeam un nor alb pe cer, Pierre se pregătea să plece în Elveția, să urce pe muntele Rigi! Vizita criticului Jan Olov Ullén, spre a face un interviu pentru radio. Un stil sobru, m-am simțit cenzurată de celebritatea lui, dar până la urmă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
frumos, plin de inspirație, dimineața luăm micul dejun în grădina plină de pruni. Arhitectura orașului ține de același ton oniric, un cosmopolitism nordic dominat de biserică, cu rădăcini puternice în pământ, dar și cu o parte de vis aruncată spre nori. La seara de poezie și muzică executată de faimoși violoniști ruși au venit 150 de persoane, în sala numită „Magazin”, unde au loc și expoziții extrem de originale, promovând o artă experimentală, amintind de expansiunea artei în chiar esența „lucrului în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
premiul de către regele suedez. Imagine ținând de suprarealismul realității însăși, prin care tatăl și fiul se pot substitui ușor, comunicând dublu prin aceeași sevă vitală. Decembrie Anul se apropie de sfârșit. Între timp n-am rămas cu mâinile încrucișate privind norii - nu întotdeauna. Am lucrat nebunește la traducerea Cărții de vise a lui Swedenborg și am pus bazele traducerii din Strindberg, ca să nu mai vorbim de intensele eforturi spre a realiza pentru anul viitor numărul despre Suedia al revistei Secolul 20
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
obținut un rezultat direct, o suprafață sumbră cu puncte luminoase, de diferite mărimi, fără să realizez vreun trapez al Orionului, lucru la care, de altfel, nici nu m-am așteptat”. Strindberg obișnuia să fotografieze luna și stelele, precum și formațiunile de nori. Scria texte remarcabile: Noi forme ale artei, Hazardul în creația artistică, treizeci de ani înaintea Manifestului suprarealist. Celestografiile sale prezintă o lume surprinsă de hazard: forme de cristale, flori de gheață, dând chiar privitorului de azi noi idei de a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
uneori pe măsura încrederii acordate și a valorilor individuale, care nu lipsesc. Un alt merit revine în alcătuirea grupului de soliști (judicios stabilit de dirijor), folosind voci catifelate din aceeași familie timbrală. Soprana Diana Bucur, mezzosoprana Maria Macsim-Grierosu, tenorul Ricardo Nori și basul Octavian Dumitru au format o grupare omogenă care și-a dat măsura valorii calitative mai ales în „Benedictus”, ca să dau doar un exemplu, dar și în alte intervenții.Realizarea în sine însă este un merit al întregului colectiv
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
este acela că din respectiva distribuție au făcut parte și unii soliști care debutau în roluri principale. Totdeauna rolurile de mare întindere pun la grea încercare soliști cu îndelungată experiență. Iată însă că soprana Diana Călcâi-Bucur (Mimi) și tenorul Ricardo Nori (Rodolfo), care de multă vreme așteaptă debutul în aceste roluri, s-au apropiat cu răspunderea ce o incumbă de fiecare dată o nouă partitură de Puccini. Și, cu minuțioasă studiere a partiturii, cu muzicalitatea care este proprie fiecăruia dintre ei
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Mihai din Budălești și bine a făcut, pe cărarea asta de doi venind și eu pe lume alături de surorile Constanța și Dobrița. Mai fuseseră trei copii dar i-a dat soarta de-a dura din nalba curții până pe deasupra norilor. și cum să nu-i dea dacă, zi de zi, ne borșăream de se acrea sufletul: borș de cartofi, de sfeclă, de știr, de lobodă, de ștevie, de urzici. Toate borșurile neapărat cu mămăligă de porumb, apoi de orz. Carnea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mult, am vândut bicicleta unui învățător din Țigănești. Mi-a dat a zecea parte din preț ca arvună și arvunită a rămas pe vecie. Câte odată îl visez, că se mai întâmplă și așa ceva, cum pedalează pe bicicleta mea printre nori. Bicicleta strălucește de mama focului, magazia de vise conservând ca nimeni altcineva închipuirea. Dar dacă chiar zboară ?! Ne-am urcat în tren cu banii cusuți în căptușala hainelor. De la Galați iată-ne coborînd de pe vapor la Ismail unde nu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
venită în vacanță. Oameni. La câteva zile, nu știu cum și nu știu unde, mă întâlnesc cu directorul școlii mixte, învățătorul ardelean Roman Vasile. - Ce faci, domnișoară? Te uiți la soare să-ți cureți ochii cu lacrimi? - Nu, domnule director, caut un nor să-mi spânzur de el părerea de rău. - Mda. Am aflat că te-a debarcat madam Cetvericov. - Da. Abia începusem și eu săă - Bine, bine. știi ce? Nu te grăbi să pleci la mămica, mai stai aici două trei zile
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
iată că m-am trezit deodată îndreptându-mă spre o destinație necunoscută pentru a mă întâlni cu propriul destin. După câțiva kilometri de asfalt, am intrat pe o șosea cu piatră și cu multe denivelări. În urma mașinii se ridica un nor gros de praf. Mașina era nouă și bine etanșată. Nici un fir de praf nu intra de afară. În față stăteau șoferul și secretara de la județ, iar între noi, în spate, instructorul cel slab. Mirosea greu a țigări și își schimba
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mașinii prin gropi, se apropia mai mult de mine. Instinctul de femeie mi-a șoptit imediat că deja era mult prea interesat de persoana mea. Casele au început să se zărească. Era o zi de sfârșit de vară secetoasă, iar norii de praf făceau dificilă observarea tuturor detaliilor. La vederea mașinii de la județ, oamenii se opreau în loc. Unii salutau. Părea o localitate populată mai mult de oameni săraci, dar am fost asigurate că este, totuși, o comună de oameni gospodari și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am mers într-o comună învecinată, tot cu sania și am împrumutat costumele naționale pe care seara le-am trimis în satul Cocârț. Când m-am întors în sat, ninsoarea se oprise și se lăsase gerul. Printr-o spărtură de nor, soarele zâmbea privind înapoi spre ziua care tocmai se sfârșea. Acesta era semn că a doua zi va fi vreme frumoasă. Mă speriau acești oameni aspri care miroseau a băutură. Erau bărbați zdraveni, fără prea multă carte. Vorbeau tare, gesticulau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
unde puteam găsi o mașină sau o căruță, era de mers. Am plecat cu un nod în gât și nervoasă, iar când am ajuns la șosea, mașina fără secretară a trecut pe lângă mine în mare viteză, lăsând în urmă un nor gros de praf. O căruță la care țăranul înhămase cei doi măgari pe care îi avea în dotare a oprit lângă mine, iar nenea Ghiță Sandu din Hoița m-a invitat să iau loc pe banca din față, lângă dumnealui
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ex-primarului proaspăt instructor județean mersese cu mult mai departe de pretinsa cafea sau de film. Pe figura gălbejită din cauza tutunului flutura un zâmbet antipatic. Între timp, aproape toate căruțele plecaseră de pe deal. Aerul era de nerespirat, fulgere brăzdau cerul, iar nori negri veneau dinspre pădure. În câteva momente avea să înceapă furtuna. Te urci în mașină, tovarășa Țâru? întrebă activistul, fost primar de oraș, suflându-mi fumul în față. Nu mă urc, i-am răspuns, uitându-mă la cei patru bărbați
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
geantă fără a-l citi atunci. Când am citit mai târziu, am constatat că era doar o amendă de circulație. Nu scria nimic despre miei. Tăcuți, am continuat drumul spre destinație. Abia atunci am observat că cerul era acoperit cu nori cenușii. Atmosfera era apăsătoare, fără însă a fi rece. De ce ne-au luat milițienii carnea?, a întrebat Mișu revoltat. Nu e voie să tai miei și nici să-i duci în alt județ, i-a răspuns șoferul. Îi mănâncă ei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
meu, lângă care nu aveam aproape deloc timp să stau. Noaptea o luam la mine la bloc, unde îi dădeam să mănânce și dormea cu mine. Fusese o zi fierbinte de august. Odată cu venirea serii, cerul s-a acoperit de nori negri și a început o furtună cu tunete și fulgere, cum nu mai văzusem niciodată. Am stat până după ora unsprezece noaptea lângă pictorul care își făcea treaba. Când copilul a spus că îi este somn, am plecat spre casă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cheamă. Din drum, înainte de a porni căruța, Maria ghicitoarea a strigat: Ghiță! Așa te cheamă pă matale primăroiule, iacă te-am ghicit și pă mata! Ghiță a rămas pironit locului, privind îngândurat după căruța cu coviltir care dispărea într-un nor de praf. Măi, femeie, dar asta chiar că e ghicitoare! Cu puțin timp în urmă asta gândisem și eu! Acum înțelegeam. Maria nu ghicea. Știa ce va urma. ABANDONATE În ultimul timp, comandamentele se țineau în fiecare săptămână într-una
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]