17,360 matches
-
Tîrla rămânea de multe ori la câmpie și pe timpul verii. Locul preferat de către pastorii transilvăneni era cîmpia cuprinsă între Buzău și Siret. Astfel, în anul 1845 sunt atestate un numar de 63 de târle așezate la iernat, însumând 57000 de oi, dar și bivine, căi și capre. Majoritatea tîrlelor își aveau locația în valea Râului Râmnic de la Ciorăști la Râmniceni. Potrivit vameșilor, în plasă Marginea de Jos sunt înregistrate turme din Săliște, Satulung, Purcăreni, Cernatu, Breșcu, Târlugeni, Galeș, Covasna, Codlea și
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
își au obârșia în zonele pastorale din marginea Brașovului. În trecut hotarele erau însemnate prin stâlpi, cunoscuți și sub denumirea de Belciuge, iar locul de hotar era un "Belciug". În anul 1837, trec prin punctul de vama Nămoloasa 681 de oi din Belciugul Moldovei, 1457 de oi din Costieni și 261 de ori din Blehani.În acelați an sunt consemnate 16174 de oi și 3762 de bovine care se așază Râmniceni, Boroiasca, Gârlești sau Crângeni, acolo unde erau multe locuri neproductive
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
din marginea Brașovului. În trecut hotarele erau însemnate prin stâlpi, cunoscuți și sub denumirea de Belciuge, iar locul de hotar era un "Belciug". În anul 1837, trec prin punctul de vama Nămoloasa 681 de oi din Belciugul Moldovei, 1457 de oi din Costieni și 261 de ori din Blehani.În acelați an sunt consemnate 16174 de oi și 3762 de bovine care se așază Râmniceni, Boroiasca, Gârlești sau Crângeni, acolo unde erau multe locuri neproductive, bălti, fâneșe, mărăcinișuri, păduri. Potrivit unui
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
iar locul de hotar era un "Belciug". În anul 1837, trec prin punctul de vama Nămoloasa 681 de oi din Belciugul Moldovei, 1457 de oi din Costieni și 261 de ori din Blehani.În acelați an sunt consemnate 16174 de oi și 3762 de bovine care se așază Râmniceni, Boroiasca, Gârlești sau Crângeni, acolo unde erau multe locuri neproductive, bălti, fâneșe, mărăcinișuri, păduri. Potrivit unui document din 1829, Râmnicu Sărat era județul cu cele mai multe casării, 17 la număr, așezate în Voietenul
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
Pe aceste locuri, ca dintotdeauna, oamenii se ocupă cu agricultura pe loturi mici de până la 5 ha. Cam toate cele 191 de familii (472 de suflete) dețin câte o vacă de lapte, iar un număr de 12 familii au 109 oi. Populația a îmbătrânit odată cu plecarea tineretului la oraș, iar de spor natural pozitiv nu se poate vorbi. La 2 km vest se află halta CFR Brăhășoaia dată în axploatare în deceniul III al secolului XX, în urma intervențiilor fostului proprietar al
Ștefan cel Mare, Vaslui () [Corola-website/Science/301916_a_303245]
-
Teodosie și de sora sa Eudochia mănăstirii Voroneț. ...Comuna posedă 959 hect. pământ arabil, 155 hect. fânațuri, 45 hect. grădini, 450 hect. islaz, 3 ari vii, 209 hect. pădure, 11 ari heleștee. Se găsesc 135 cai, 886 vite cornute, 731 oi, 709 porci, 116 stupi. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Drăgoiești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,4%). Pentru 2,09% din populație
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
curge prin satul "Câinenii Mici", se spune că oferă zona cea mai ozonificată din România. De unde vine numele de Câineni? Legenda, transmisă pe cale orală, spune că a fost odată un cioban pe nume Ene, care s-a oprit aici cu oile. Câinii săi erau foarte răi, vestea lor ducandu-se prin împrejurimi. Locul unde s-a stabilit acesta a fost denumit „Câinii lui Ene”, apoi „Câinii Ene”, de la care s-a modificat în Câineni. Însă J.A. Candrea, în lucrarea sa
Comuna Câineni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301996_a_303325]
-
urmare a unei donații făcute de regele Sigismund de Luxemburg, acest sat a fost scos de sub jurisdicția voievodului și a comitelui, fiind supus autorității judelui clujean. În schimbul serviciului practicat, felecanii au fost scutiți de dijma numită "quinquagesima ovium" sau "datul oilor" (fiecare al 50-lea cârlan și o oaie cu miel), obligație feudală exclusivă a comunităților românești din Transilvania. La cca 0,5 km sud-est de sat (pe Valea Mănăstirii - “Valle Monaster”), pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095
Feleacu, Cluj () [Corola-website/Science/300328_a_301657]
-
de Luxemburg, acest sat a fost scos de sub jurisdicția voievodului și a comitelui, fiind supus autorității judelui clujean. În schimbul serviciului practicat, felecanii au fost scutiți de dijma numită "quinquagesima ovium" sau "datul oilor" (fiecare al 50-lea cârlan și o oaie cu miel), obligație feudală exclusivă a comunităților românești din Transilvania. La cca 0,5 km sud-est de sat (pe Valea Mănăstirii - “Valle Monaster”), pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095) este marcat amplasamentul unei mănăstiri (“"Monostor"“). Între 1486-1488
Feleacu, Cluj () [Corola-website/Science/300328_a_301657]
-
aurit Pe la mijloc înflorit Pe-a cui sama ești numit? În asta lume finilor În cealaltă, nașilor Cinstite nânaș mare Ce dai finilor dumitale? La întrebarea starostelui, nânașul răspundea făcând public darul pe care îl făcea mirilor: un purcel, o oaie cu mile sau altceva - funcție de vremea care a avu loc nuntă sau de puterea economică. În toiul petrecerii, după ospătarea nuntașilor cu băutură și bucate, socăcița (bucătăreasa nunții) sau una dintre druște mai bună de gură, închină nânașilor o găină
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, ocupația de bază a localnicilor este agricultura și creșterea animalelor. Documentele atestă că în acea vreme erau cultivate 934 iugăre de teren, iar recensământul animalelor din gospodăriile țărănești indica existența a 952 de cornute, 1290 oi și 19 cai. În anul 1895 comuna apare atestată cu numele Cercul Negreni din Plasa Aleșd, comitatul Bihor. Ulterior, aparține când de comitatul Bihorului, când de cel al Clujului. La scurt timp după Unirea de la 1918, comuna Negreni este integrată
Comuna Negreni, Cluj () [Corola-website/Science/300343_a_301672]
-
tot patratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armăturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel ca profilul efectiv al puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x
Ocna Dejului, Cluj () [Corola-website/Science/300345_a_301674]
-
tot patratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armăturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel ca profilul efectiv al puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x
Comuna Sic, Cluj () [Corola-website/Science/300355_a_301684]
-
Transilvania, România. Se află în partea de vest a județului, în Depresiunea Brașovului. Prima atestare documentară este la 1909. Se spune că imediat după 1700 un baci, pe care îl chema Lungu, a întocmit această așezare, după ce a venit cu oile la păscut pe aceste meleaguri și a constatat iarba bună și stufărișul. Inițial acesta a poposit pe plaiurile secelene, actualul oraș Săcele, imigrând spre nord și stabilindu-se pe partea stângă a malului Râului Negru. Cu timpul așezarea a ajuns
Băcel, Covasna () [Corola-website/Science/300370_a_301699]
-
1983. Cu toate că procesul de modernizare și-a pus pecetea pe viață materială și spirituală a satului, desi noul pulsează în toate domeniile, totuși ocupația de bază a rămas agricultură, străveche îndeletnicire a poporului nostru, precum și creșterea animalelor, în special a oilor și vitelor. Școala, ca factor de cultură și civilizație, asigură instruirea și pregătirea tinerei generații prin strădania cadrelor didactice: educatoare, învățătoare și profesori. Începând cu anul școlar 1974-1975, în Bobohalma s-a introdus învățământul liceal, tinerii absolvind 10 clase - treaptă
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
pentru că jumătate din Godenii le este veche Ocina, iar cealaltă jumătate au cumpărat-o de la Radu Grama, prețul fiind 30 de florini, să le fie de ocina și ohaba lor și copiilor lor, nepoților și Strănepoților lor, începând de la vamă oilor, vama porcilor, de la albinărit. Nimeni să nu‘i tulbure, sau să-i împiedice, acela va primii rău și urgie de la domnia mea. “* Martori .' Jupan Voicu Dobriță, jupan Galea, Ștefan Turcul.”. Acest act din 1461, februarie, 10, se găsește la Arhivele
Godeni, Dolj () [Corola-website/Science/300400_a_301729]
-
1575 - 1577, intr-o scrisoare a lui Alexandru Voievod, către boierul Barbu Postelnic, căruia îi atrăgea atenția că pescuise în bălțile care făceau parte din moșia mănăstirii Tismana Potrivit unei legende, în jurul anului 1400, un păcurar, care a coborât cu oile sale din munții Transilvaniei, avea trei fete, care se numeau: "Ciuta, Goicea" și "Dulceana". El le-ar fi lăsat moștenire locul în care se află astăzi localitatea, iar fiicele au înființat satul care a fost numit Goicea după numele celei
Comuna Goicea, Dolj () [Corola-website/Science/300401_a_301730]
-
Palilula este un sat în comuna Bucovăț din județul Dolj, Oltenia, România. Satul este situat (vezi pe hartă) pe valea Pârâului Oborului, care își trage numele de la un mare așezământ vlaho-slav de păstori (obor = staul, stână, țarc de oi și capre) care se află pe Dealul Oborului. În timpul verii sunt scoși la păscut bivolii indieni care încă se mai găsesc în sat în număr de câteva zeci. Este o curiozitate a zonei faptul că Palilula a mai păstrat bivolii
Palilula, Dolj () [Corola-website/Science/300410_a_301739]
-
aflată la vestul Palilulei, orientată spre sud), Călugăr ( continuarea spre extrema vestică a Văii Palilulei), Valea Ulmului - continuarea spre extrema estică, spre Jiu a Palilulei; Maturici - dealul pe care cresc plantele numite "maturici", care atunci când sunt mâncate de către animale (vaci, oi, capre, bivolițe) dau un gust amar laptelui.
Palilula, Dolj () [Corola-website/Science/300410_a_301739]
-
și Stanca Sârbu aveau în stăpânire muntele Bărbat folosit pentru pășune, fiind moșneni ai ținutului Bărbătești Începând din sec.XV Muntele Bărbat și Poiana Cucului este efectiv stăpânit de toți locuitorii din Bărbătești, dându-l în arendă ciobanilor crescători de oi din Novaci și Cernădie, iar toamna în fiecare an la 8 septembrie, aceștia aduceau celor din Bărbătești brânză și lână, precum și bani, după cum le era tocmeala. Dar obștea din Bărbătești mai folosea și apele, astfel aveau ca proprietate și moara
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
Mitiță Negreț). Această matcă patriarhală și-a pus adîncă pecete pe sufletul viitorului poet, iar opera lui o va mărturisi cu vădită înfiorare. Dobridorul pierdut între lanuri, salcâmi și sălcii plângătoare, "gura de rai" a Fântînii Suhatului (islazul unde pășteau oile și vitele), șipotul molcom al pârâului Balasan - toate acestea vor constitui un fond de inepuizabilă nostalgie, transparent în multe dintre poemele sale ("Nostalgie", "Chemare", "Tristețe", "Reverie", "Visare" etc.).” (Răzvan Codrescu, "Un interbelic uitat: Ilariu Dobridor", Blogurile ROST, nr. 34, decembrie
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
faună se poate vorbi tot așa, la trecut și la prezent. Până la colectivizare aproape fiecare familie avea vite mari și mici, vacă, boi, de multe ori și cai, carul și căruța fiind singurele mijloace de transport la îndemână, apoi capre, oi și desigur, porci. Bivolii și măgarii se creșteau mai puțin. Acum au mai rămas porcii, câinii și pisicile, restul rărindu-se considerabil. Caii se pare că s-au mai înmulțit ceva, după 1990. Prin apele acelea multe mai existau o
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
mai întâlnesc și astăzi în sat. Pământul de la Covei fiind fără stăpân oficial, aici s-au putut așeza diverși refugiați, care deveneau proprietari peste pământul defrișat și desțelenit de ei.Tot așa s-au mai așezat și ciobani, veniți cu oile de la munte la iernat, ca strămoșul Cocora, venit probabil de la muntele Cocora, din Vâlcea, mai puțin probabil că de la muntele Cocora de lângă Bușteni, aceștia din urmă întemeind probabil satul Cocora din județul Ialomița.Putem trage așadar concluzia că actualul sat
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
a avut doi copii, pe Nicolae, născut în 1818 și căsătorit în Covei cu Ioana Stică din Măceșu de Sus și pe Constantin, zis Dinu Logofătul. Acesta din urmă a învățat carte de la logofătul Dinu Hurhuți, un ardelean venit cu oile de la munte și apoi la Craiova, de la Ion Maiorescu,cândva în perioada 1835-40. A fost cântăreț la biserică și logofătul satului (un fel de notar), dar mai ales primul învățător, care a deschis prima școală din Covei. Nicolae a avut
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
focul și troaca cu sare. Tot lateral, în stânga și dreapta erau lavițele pentru dormit și păstrat țoalele, sau, la cei mai săraci, doar niște maluri de pământ, lăsate la săpat, peste care se așterneau paie, fân, rogojini sau piei de oaie netăbăcite. Ca învelitoare se utiliza cerga, o pânză mare de cânepă, folosită și la vânturatul boabelor. În loc de perne erau niște căpătâie umplute cu paie. Ca mobilier se mai găsea o masă scundă și rotundă, pusă mai aproape de vatră, și în jurul
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]