16,540 matches
-
își lua lumea lui din sudul Italiei, acolo unde sângele e mai iute, ca să explice izbucnirile eroilor, Galaction îi alege printre sârbi, greci, turci, hibrizi balcano-dunăreni cu sufletul pripit și aprins. Constantin râvnește la cumnată-sa, găsește o comoară, își omoară fratele și cade împușcat de grăniceri când dă să fugă cu iubita. Scriitorul definește cu sau fără voie specificul zonei dunărene. Mai târziu Gala Galaction se dedică cu totul propagandei. Într-un loc se arată interesat de comunism și salută
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
el roagă pe fiii săi Voie-Bună și voievodul Nenoroc să stea pe lângă el. Dar Nenoroc ar dori să plece. Prin urmare Voie-Bună e conformistul, Nenoroc este nostalgicul, amândoi prin puterea fatalității. Presimțirea lui Verde-împărat se izbândește, vine Roș-împărat care-l omoară, fiii sunt aruncați la închisoare. De acum încolo Voie-Bună face numai lucruri cuminți, până ce se întoarce în patrie și răstoarnă pe uzurpator, în vreme ce Nenoroc, consiliat de Diavol, devine un geniu al răului, criminal, instigator, sinucigaș. S-a observat incompatibilitatea între
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un inamic al fariseismului, cu ironii pentru intoleranță care aduc aminte de Torquemada lui V. Hugo. Și tablourile sunt la fel de fastuoase: o cameră neagră cu un catafalc între făclii, o piață publică în care Abrahamo Balmaseda țipă că și-a omorât fata sedusă de Don Juan, Inchiziția proiectată pe perdele negre, o curte de mânăstire, un festin cu strigoi. V. Eftimiu a mai scris numeroase piese de teatru, interesante fiecare dintr-un punct de vedere, poezii onorabile, nuvele, basme, romane, acestea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de Drăgănescu, nu găsește formula decentă spre a-i face intimația. Atunci pleacă sub un pretext firesc în Elveția, de unde începe cu soțul un duel subtil de scrisori cu o tactică și un protocol atât de exagerate, încît impulsiunile sunt omorâte de conveniențe și soții nu pot să decidă oficial ceea ce în faptă s-a petrecut de mult. Această lume e ușuratecă. Lenore, din pudoare feminină, nu destăinuie d-rului Walter suferința ei. Când boala este evidentă, nu-și dă seama de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
va repeta în Meșterul Manole. Zamolxe nu mai crede în zei și, ascuns într-o peșteră, cultivă pe Marele Orb, simbol al inconștientei forțe cosmice. El însuși e divinizat, și când încearcă să-și dărâme statuia din templu mulțimea îl omoară, semn că ficțiunea a devenit mai puternică decât creatorul ei. Valoarea poemului stă în palparea universului: ...și pescuiam din fluvii somni rotunzi ca pulpele fecioarelor. * Mi-am sfârticat cinci oi și-am plâns în lâna lor. Apoi Lucian Blaga își
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Am găsit o fotografie care deși pe noi, “clasa normală” ne înspăimântă, pe ei îi face să spună că restul lumii are ceva împotriva lor. “Asta nu e adevarată! Asta e doar photoshop!” acestea sunt cuvintele unui individ ce se omoară pe sine însuși prin intermediul drogurilor de orice fel. Desigur, chiar dacă niciunul dintre dependenții de drog nu se va încumeta să creadă ce am zis, eu o scriu, dragii mei naivi uitați ce vă fac toate acele “Marijuana”, “Cocaina” și multe
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Danis Claudiu, Iancău Raluca Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2031]
-
avea credință cât un grăunte de muștar, ați putea spune acestui dud: Dezrădăcinează-te și plantează-te în mare... (Lc 17,6). Dudul se referă la omul religios și în special la predicator. Frunzele de dud, aruncate asupra șarpelui, îl omoară; tot așa cuvintele predicatorului îl păcălesc pe diavol și îl distrug. Dudul este apoi dezrădăcinat din viața contemplativă și plantat în cea activă, atunci când fratele ascultător este trimis să predice în marea acestei lumi de către miniștrii Ordinului. Credința lor este
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
că trebuia să străbată o anumită trecătoare periculoasă între Oxford și Gloucester, numită Baizalis, unde obișnuiau să se ascundă tâlharii; când a ajuns la capătul văii, tâlharii l-au înconjurat din ambele părți ale drumului și au început să strige: „Omorâți-l, omorâți-l!” Foarte înspăimântat, fratele Walter s-a apărat spunând că era un frate minor. Dar ei i-au răspuns: „Minți, fiindcă ești încălțat”. Fratele, gândindu-se că este fără sandale, ca de obicei, le-a spus: „Dar nu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să străbată o anumită trecătoare periculoasă între Oxford și Gloucester, numită Baizalis, unde obișnuiau să se ascundă tâlharii; când a ajuns la capătul văii, tâlharii l-au înconjurat din ambele părți ale drumului și au început să strige: „Omorâți-l, omorâți-l!” Foarte înspăimântat, fratele Walter s-a apărat spunând că era un frate minor. Dar ei i-au răspuns: „Minți, fiindcă ești încălțat”. Fratele, gândindu-se că este fără sandale, ca de obicei, le-a spus: „Dar nu vedeți că
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
această direcție. Comparațiile În stil popular (unele preluate direct din folclor) sînt abstracte și dau acea impresie de indeterminare temporală și spațială specifică artei anonime. A compara impaciența unei fete cu vîntul ce zboară, cu pasărea ușoară și dorul ce omoară (Maghiara) este a plasa subiectul Într-un sistem de simboluri generale În care orice conotație a ideii dispare. Calul aprig ca un leu, calul negru ca păcatul, sînul dulce ca un crin, inima mîndră ce saltă de emoție ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Literatura face din el o temă privilegiată de-abia În secolul al XX-lea. Pentru clasici - dovedește eseistul - dragostea este un subiect de preocupare numai În măsura În care intră În conflict cu sentimentul datoriei. Iubirea nu-i o problemă În sine. Poți omorî din gelozie (pentru că a fost lezat sentimentul onoarei), dar nu poți muri din dragoste. Noțiunea de viață sexuală și, În genere, tot ce atinge lumea instinctelor, nu constituie subiecte de meditație. Nu discutăm aici verosimilitatea acestor ipoteze, le luăm numai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îmbrăcată tot În flori, Chiar asămenea cu chipul care mi s-au arătat Pe deasupra vioricăi ta care m-am Închinat. Fața ei era prea albă, ochii săgeți sloboza, Sprîncenele lungi și dese drept În inimă rănea. SÎnul ei cu frăgezime omora pre om de viu, Părul despletit pe spate, ca aurul de gălbiu. Sfatul Înalt și subțire, cu dulci Îndoituri, Gurița chiar ca mărgeanul și obrazul numai nuri. Ah, cine poate să scrie cîte ochii au văzut? Și Îndată la picioare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
amintește mereu În reveriile lui erotice: „frumuseță, nur și haz”. Nu-i place femeia „ciudoasă”, cu umoarea schimbătoare. Într-un poem (Ești nurlie, ești frumoasă) ceartă, În stilul de mai tîrziu al lui Eminescu (stilul Învinuirii tandre!), femeia capricioasă care omoară fără simțire călcînd peste firea dreaptă. Însă mustrarea devine un elogiu, supărarea se transformă Într-o patetică declarație. Conachi vorbește, Înaintea lui Eminescu, și de cruzimea femeii Îndrăgostite. Apelativul „crudo” apare Într-un poem În care se moare și se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
supărarea se transformă Într-o patetică declarație. Conachi vorbește, Înaintea lui Eminescu, și de cruzimea femeii Îndrăgostite. Apelativul „crudo” apare Într-un poem În care se moare și se Înviază de mai multe ori: „Ție, numai, crudo-ți place să omori fără sfîrșit”... Este sugerată, aici și În alte versuri, o anumită insațietate În cruzime a femeii, o nepotolită poftă de masacru: „Vrei, drăguță, vrei Sufletul să-mi iei? Na-ți și ochii mei, Altă ce mai vrei? Doar te-i
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răpit”), de o veritabilă capacitate de a electriza sau de a Înlemni corpul: „Doi ochi porți Ce fac morți Ca niște gelați Și aruncă Tot În munci Pre amorezați...” Ioan Cantacuzino (CÎntec grădinăresc) vorbește și el de „doi ochișori” care: „... omoară și Învie”, Văcăreștii, Pann, preromanticii, toți sînt adoratori fanatici ai ochilor. Grigore Alexandrescu rezumă acest cult al privirii În poezia română: „O singură privire viața vestejește Cu lanțuri de amor”... După ochi, În scara de valori a lui Conachi vine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
solitudinea. Conachi o trece În rîndul tiranilor care Îl asupresc grozav. Sentimentul mai general este că iubirea introduce bărbatul Într-o Închisoare teribilă: „Singurătatea, tu ești Tiranul carele arzi Inimile omenești Cu urît și cu năcaz. Tu pre mine mă omori, În vreme ce Încă-s viu...” În chiar versurile citate mai este indicat un mărunt demon; urîtul. În vecinătatea Iui stă mîhnăciunea (melancolia, numită Într-un loc milanhonie). Amorul produce mîhnăciune mare. Din aceeași sferă de nenorociri indeterminate face parte năcazul, citat
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ne arde și ne topește, Noi murim, și lumea toată nimic nu ne folosăște! Nu-i scăpare, căci nădejdea de la noi este departe, S-o-nchegat lumina vieții cu apusul cel de moarte. Scăpare zicem, dar unde-i, cînd și viața ne omoară, Două inimi ce-s unite cînd să despart vor să moară. Ah, să murim, căci prin moarte vom veni iar la unire Moartea pentru noi Îi viață, dacă n-are despărțire.” Conachi se instalează În pătimire și trăiește numai cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Țiganiada este o secvență care arată pedepsirea femeii Înșelătoare. Infernul dantesc are, aici, o notă de veselie crudă: Muierea care pă ai său bărbat Pentru ibovnicul doară iubit, Cu venin ș-otravă au fermecat Sau măcar cum ea l-au omorît, Pă ahaia dracii suind călare O duc unde-i văpaia mai mare. Străpungîndu-o prin gemănare Cu tăciuni aprinși sau Înfocate Frigări, ș-În asemene stare Aflîndu-să purure va pate!... O, voi muieri pre slabe dă minte, Luați sama la heste
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mi-e greșala? Descopere-ți bănuiala! Spune ceva, așa să trăiești, Poate vreo vicleană fire A umblat cu clevetire De pizmă, să mă urești. Nu aș avea nici o jale, Dacă mă urai cu cale, Arătîndu-mi pentru ce; Ci această mă omoară Și În mormînt mă pogoară, Că nu poci să știu de ce. Ah, iată iubirea mare Ce fel de răsplătiri are Și ce cîștigi de la ea: Sfădiri, mîhniri, urîciune, Depărtări ș-amărăciune, În loc a te mîngîia!” Motivul Dalilei apare Întîi În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Că ea Îndată se duse Și iarăși se osebi. Judecata iar mi-a dat-o, Ea asemeni iar fugi, Mii de ori a-nfricoșat-o, Dar nu mă putu-ndrăgi. Dacă vede-n cea din urmă Că vrea a se omorî, Judecata ni se curmă Și s-o las Îmi hotărî.” Sătul și dezamăgit, soțul rupe, În fine, foaia de zestre și se separă de infidela nevastă. Feciorul este crescut „În răzgîieli” de mamă, nu se ține de școală și, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
singur niciodată; Nemaipomenit de rău. Împrejurul lui stau roată, Dar când lupul din zăvoi Bucuroși, ceilalți copii, Vine noaptea după oi, Și lucrează jucării. Sfredeluș e cel ce sare La cămin, azi, face-o stana Și ia pușcă să-l omoare. 1 iunie de Ileana Bumbac Astăzi pământul o hora se vrea, Hora de veseli copii ce se joacă Zarea-i un cântec și cântă cu ea, Inima noastră, a copiilor, parcă Zboară hulubi cu aripi argintii... Ziua copiilor lumii e
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
ca o cutie de carton. * Din ziarul Universul (13 februarie 1941) aflăm: “Ceea ce este mai curios, este faptul că celula unde a stat închis Corneliu Zelea Codreanu se afla intact, în urma catastrofalului cutremur, care a provocat prăbușirea Penitenciarului de la Doftana, omorând mulți întemnițați. Nu a suferit nici o stricăciune. Măsuța și cele două scaune din interior se aflau nemișcate, ca și tabloul și icoana Maicii Domnului de pe peretele celulei”. * Un cutremur catastrofal - produs de mâna omului, însă - a avut loc în India
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
de cel diafan al amintirilor. Timpul sărbătorilor este exemplificat în această carte de Mirel Bănică cu filipii de iarnă. Analiza poate fi continuată și cu alte sărbători, astăzi frecvent desacralizate și vulgar mercantilizate. Secularizarea lor sparge deseori canoanele tradiționale și omoară ,,duhul sărbătorii" încă bine păstrat la invocatul Muzeu al Țăranului Român. Iată câteva exemple. În afara muzeului, trăim frenetic intervalul sacru al celor 12 zile, de la Crăciun la Bobotează. Având mai multe clipe de răgaz e firesc să ne întrebăm: ce
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
pleacă în 1934 în România. Locuiește la Carei până în 1940, când este nevoită să se refugieze, până în 1944, la Sibiu și la Sighișoara. Este perioada în care peste treizeci de rude din partea mamei, începând cu părinții acesteia, sunt deportate și omorâte la Auschwitz. În anii 1948-1952 S. studiază regia de film la Școala Superioară de Cinematografie din Moscova, unde antihitlerismul, sporit de evenimentele din timpul războiului, îi facilitează aderența la ideologia stalinistă. Întors în țară, predă o scurtă perioadă la Institutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
țăranului, restituind literaturii această viață În realitatea ei istorică. (Ă). În această imagine de iad nu surprinde nici primitivismul moravurilor, nici superstițiile nenumărate, nici bestialitatea, pe alocuri a oamenilor (uciderea copilului nou născut de către Aposta a lui Cuclea, Florea Pancu omorându-și În bătăi femeia de care vrea să divorțeze pentru căă nu mai este frumoasă, descrierea avortului făcut de Dioaica). Totul apare motivat de exploatarea fără seamăn, redată În nenumărate scene și episoade de un puternic dramatism, semănate de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]