17,095 matches
-
o operă care oferă un spectacol dintre cele mai eclectice din pictura românească. Întreaga creație poate fi catalogată pe trei mari direcții: realismul secolului al XIX-lea, impresionism și postimpresionism. Adept al impresionismului în unele lucrări de gen sau în peisajele pe care le-a realizat, Apcar Baltazar s-a înscris în fapt pe o linie de ripostă contra acestuia. Procedeul pe care l-a urmat pentru depășirea esteticii specifice impresionismului nu a fost unul prea uzitat în epocă. Se poate
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
neglijare accentuată a formei. El a împins mult mai departe acreditarea non-finitului decât au făcut-o în operele lor Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian sau Ion Andreescu. Creațiile sale sunt îndeobște foarte sumare și aspectul de schiță transpare în mai toate peisajele pe care le-a realizat. De aceleași elemente definitorii sunt caracterizate și picturile de gen, excepție făcând doar proiectele de artă decorativă unde linia se impune cu o precizie remarcabilă. Referitor la tematica istorică, în opera lui Apcar Baltazar se
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
petrecut artistul copilăria, într-o familie cu o situație financiară precară, Gaspar Baltazar - tatăl pictorului - fiind, în opinia criticului Vasile Florea, un mic funcționar. Această căsuță a familiei sale, a fost pictată de către artist într-unul dintre cele mai reușite peisaje pe care acesta le-a făcut, intitulat "Colț de grădină". În imaginea zugrăvită se poate vedea o locuință de o albeață sclipitoare așezată în fundul curții, grădinuța casei fiind plină de zarnacadele, albăstrele și garoafe care se ridică semeț din iarba
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Luchian, Ștefan Dimitrescu, Jean Steriadi, Francisc Șirato, Camil Ressu și Ștefan Popescu nu au respins niciodată sugestiile care au venit din Occident, dar nici nu s-au depărtat de ideile curentului național. În acest fel arta populară, tematica țărănească și peisajele românești au reprezentat unele dintre principalele lor preocupări. Astfel, artiștii afiliați mișcării "Tinerimea artistică" au executat lucrări care contraveneau tradiționalismului cu toate că aveau o afinitate semănătoristă și au căutat noi forme de expresie și tematici împrumutate de la curentele moderniste sau simboliste
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
reprezinte cu multă pasiune decantarea efectelor de lumină, prin numeroase modalități de expresie și procedee tehnice. A avut o viziune viguroasă, sobră și realistă și a reușit o transfigurare lirică plină de exuberanță și vervă în pictura de gen, în peisaj și în portret, ca și în ilustrația de carte. El a dovedit o deplină stăpânire a transparenței culorii, cu precizia magistrală a desenului, fiind un neîntrecut creator de atmosferă. Criticii de artă au vorbit de o amprentă Apcar Baltazar în
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a înțelege acest nou mediu care a început să fie prezent în pictură începând din anul 1898, reprezentativă pentru prezența acestuia în acest sens fiind lucrarea "", a lui Ștefan Luchian. Adept al impresionismului în unele lucrări de gen sau în peisajele pe care le-a realizat, Apcar Baltazar s-a înscris pe o linie de ripostă contra acestuia atunci când a creat tablouri ca "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul". Procedeul pe care l-a urmat pentru depășirea esteticii specifice impresionismului nu a fost
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
neglijare accentuată a formei. El a împins mult mai departe acreditarea non-finitului decât au făcut-o în operele lor Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian sau Ion Andreescu. Creațiile sale sunt îndeobște foarte sumare și aspectul de schiță transpare în mai toate peisajele pe care le-a realizat. De aceleași elemente definitorii sunt caracterizate și picturile de gen, excepție făcând doar proiectele de artă decorativă unde linia se impune cu o precizie remarcabilă. În peisajele pe care le-a făcut, linia nu are
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
și aspectul de schiță transpare în mai toate peisajele pe care le-a realizat. De aceleași elemente definitorii sunt caracterizate și picturile de gen, excepție făcând doar proiectele de artă decorativă unde linia se impune cu o precizie remarcabilă. În peisajele pe care le-a făcut, linia nu are niciun rol, ca și în scenele de gen unde forma se evidențiază mai mult sau mai puțin limpede datorită tușelor de culoare trasate cu dezinvoltură. Ca exemplu se pot analiza compozițiile "Colț
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
de un pitoresc, străin de rigorile necesare unei compoziții. În mod evident Luchian era pe calea depășirii principiilor estetice caracteristice impresionismului, în timp de Baltazar înfățișa cu voluptate primele impresii, creând astfel cu spontaneitate și sinceritate o imagine plastică deosebită. Peisajul "Colț de grădină" este considerat de specialiștii în critică de artă drept cel mai impresionist tablou pictat de către Apcar Baltazar. Dacă se poate admite că ar exista un impresionism de sorginte românească, eliminând pe de o parte unele elemente constitutive
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Dacă se poate admite că ar exista un impresionism de sorginte românească, eliminând pe de o parte unele elemente constitutive obligatorii ale acestui curent, Apcar Baltazar poate fi considerat unul dintre protagoniștii acestuia, în România. Artistul a realizat mai multe peisaje, unele având chiar unul sau mai multe personaje ca în "La portiță, Copil la fântână, La marginea apei, Copil în soare, Către sat, Curtea, Femeie croșetând, În piața Sfântul Anton, La Obor, La sârbi, La târguit" etc. În toate acestea
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
tușei. După cei patru pictori enumerați mai înainte, a venit grupul consacraților, al celor mai consecvenți adepți ai impresionismului românesc: Jean Steriadi, Nicolae Dărăscu, Samuel Mützner și Lucian Grigorescu. În toată cariera sa artistică pictorul a realizat o mulțime de peisaje, pornind de la cele de început de carieră cum au fost cele intitulate "" și "Mănăstirea Căldărușani". Cele mai reușite au fost cele din ultimii săi ani de viață. Maniera impresionistă în abordarea peisajelor a fost folosită de către Apcar Baltazar și în
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
sa artistică pictorul a realizat o mulțime de peisaje, pornind de la cele de început de carieră cum au fost cele intitulate "" și "Mănăstirea Căldărușani". Cele mai reușite au fost cele din ultimii săi ani de viață. Maniera impresionistă în abordarea peisajelor a fost folosită de către Apcar Baltazar și în lucrările în care a zugrăvit personajele sale din mahalalele bucureștene, cu atât mai mult cu cât a folosit peisajul drept cadru în care libertatea tușei și atmosfera luminoasă au adus valențele binecunoscute
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
au fost cele din ultimii săi ani de viață. Maniera impresionistă în abordarea peisajelor a fost folosită de către Apcar Baltazar și în lucrările în care a zugrăvit personajele sale din mahalalele bucureștene, cu atât mai mult cu cât a folosit peisajul drept cadru în care libertatea tușei și atmosfera luminoasă au adus valențele binecunoscute curentului. Armoniile pe care s-a bazat artistul sunt când pline de exuberanță și vervă, când sobre, în funcție de subiectele alese. Unul dintre cele mai strălucitoare peisaje pe
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
folosit peisajul drept cadru în care libertatea tușei și atmosfera luminoasă au adus valențele binecunoscute curentului. Armoniile pe care s-a bazat artistul sunt când pline de exuberanță și vervă, când sobre, în funcție de subiectele alese. Unul dintre cele mai strălucitoare peisaje pe care le-a realizat Apcar Baltazar este cel intitulat "La sârbi". Pictura a fost expusă în anul 1909 la expoziția organizată de către Tinerimea artistică și a purtat numele de "În zi de sărbătoare". Lucrarea se află astăzi la Muzeul
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
sârbi". Pictura a fost expusă în anul 1909 la expoziția organizată de către Tinerimea artistică și a purtat numele de "În zi de sărbătoare". Lucrarea se află astăzi la Muzeul Zambaccian din București. Imaginea a avut ca model de inspirație un peisaj aflat la marginea orașului, unde locuiau cultivatorii de zarzavaturi cunoscuți sub numele de "sârbi". În tablou este înfățișat un grup de femei precedate de o fetiță și urmate de un prichindel de fată. Ele se deplasează spre o ulicioară aflată
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
printr-o nedisimulată simpatie. Pictura de gen practicată de Apcar Baltazar este îndreptată atât spre caracterele pozitive ale vieții, cât și spre cele negative, cele din urmă fiind satirizate cu multă candoare. A zugrăvit în acest sens o serie de peisaje urbane bucureștene - ", Vânzătoare de pânzeturi în Bazaca, " (aflat la Galeria Națională) etc. El a prezentat mahalaua în toate ipostazele ei: sub zăpadă (vezi " Pe uliță" cunoscut și ca ""), sub soare (vezi "La soare") sau sub imperiala dominație a naturii (vezi
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a omogenizat întreaga societate, indiferent de clasa din care făceau parte membrii ei. În domeniul picturii sunt de remarcat lucrările "O floare între flori" (1870) a lui Nicolae Grigorescu, "Ofelie" a lui Theodor Pallady și tablourile lui Gheorghe Petrașcu cu peisaje cu nimfe, în atmosfere vesperale la margini de ape sau sub clar de lună. Față de aceștia care erau maeștrii picturii românești, au existat pictori cu "gusturi" mai puțin sigure, așa cum au fost Kimon Loghi, Arthur Verona, Ipolit Strâmbu, Nicolae Vermont
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
evoce și să glorifice trecutul glorios prezent în istoriografia românească. Există mențiuni documentare făcute de către contemporanii pictorului, așa cum a fost Emil Gârleanu, care a amintit că Baltazar „"... ținea cu deosebire la pânzele mari; aproape nici nu scotea unele schițe și peisaje mici, cari însă dădeau măsura marelui său talent"”. Alexandru Tzigara-Samurcaș a menționat și el în revista "Convorbiri Literare": Se cunoaște că tematica istorică l-a preocupat din anii de studii la Școala de Belle Arte. Din scrisoarea adresată lui George
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
și o ilustrație pentru nuvela "", publicată în revista "Convorbiri literare". Ilustrațiile pe care le-a făcut la proza lui Gârleanu au urmărit textul scris și se remarcă dintre ele " Bătrânul cu pipă", "Pompierul accidentat", "Țărani la căpătâiul unui mort" și "Peisaj", ultimele două fiind mai degrabă identificate ca viniete. Chiar și așa, ca și viniete, ele au conferit un statut de lux într-o manieră tradițional-realistă. Apcar Baltazar a fost introdus de către prietenii săi Dumitru Nanu, Corneliu Moldovanu și Emil Gârleanu
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
arabescul copacilor și al norilor, în contrastul umbrelor sugerate printr-o rețea fină de segmente șerpuite paralel cu albul hârtiei care sugerează lumina, totul ducând la un efect puternic decorativ al graficii de stil Secession-Art Nouveau. Exemplu elocvent este și peisajul cu un car cu boi (Frontispiciu (1)), care a fost realizat pe baza unui model tradițional, cu o tehnică a stilizării motivelor care-i dă imaginii o notă modernă specifică graficii de tip Art Nouveau. În același stil au fost
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Pirgu, când cu un soi de îngăduință complice și moralizatoare, când cinic, relativizant, făcând echilibrul extremelor (v. de pildă relatările din timpul rebeliunii legionare, cu preotul ortodox care adăpostește evrei ș.a.m.d.). Personaje memorabile nu prea se decupează din peisaj (cu excepția, zic eu, a lui Deftu: „dacă nu bei și nu mănânci, cum să mori sănătos?”), fiindcă eul memorialistului este copleșitor. În plus, în gura celor mai multe sunt puse, invadant, convingerile autorului. N-are-a face, de vreme ce acestea sunt seducătoare. Sunt pagini ce
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
sinteză personală, ca expresie a unei “modernități” artistice transilvănene. Modul său de întrebuințare a culorii derivă din poetica fovă. Alegerea arbitrară a culorilor este proba cea mai vizibilă, dar nu singura, a libertății absolute de interpretare oferite de fovism. In peisajele lui Chirilovici descoperim arbori cu trunchiuri albastre, porți sau garduri de un roșu intens, acoperișuri de case violacee si umbre ”aruncate” pictate într-un albastru ultramarin dens. Formele se decupează clar și tranșant. Linia (trasată și ea într-o culoare
Nicolae Chirilovici () [Corola-website/Science/315671_a_317000]
-
o imensa valoare culturală și istorică, sunt uimitor de variate și nemaipomenit de frumoase. Mari tapițerii de Arras și Tournai, de Gobelins, Aubusson și Bruxelles ilustrează scene romantice sau cavalerești, imagini de vânătoare și de evenimente istorice, momente biblice și peisaje idilice. Pânze rare din secolul al XVII-lea, aparținând școlii lui Rubens, lui Clouet sau picturi pe lemn din școala olandeză sunt remarcabil completate de magnifice obiecte din ceramica de Nevers și Rouen. Delicate piese de porțelan francez (Limoges, Sèvres
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
operat de Arriva. Pe timpuri existau 13 mori de vânt în Winschoten, dar azi mai sunt doar trei mari și monumentale. Aceste mori sunt deținute de Consiliul Local și sunt întreținute de voluntari morari. Ele constituie o caracteristică importantă a peisajului urban și sunt bine îngrijite de către autoritățile locale, în beneficiul comunității și a vizitatorilor. "Molen Berg", construită în anul 1854 la Grintweg, a fost concepută pentru a macină porumb. Primul proprietar a fost J. D. Buurma. Neobișnuitul design al velelor
Winschoten () [Corola-website/Science/315716_a_317045]
-
Mărăști”, monitorul Lahovary prin pasiunea lui de a bântui apele, în străfundul lor, îndeosebi în răgazul orelor libere. În scurtul timp cât și-a desfășurat activitatea ca ofițer de marină la uscat a simțit dorul de „înălțimi ale adâncurilor”, de peisajul mirific și înălțător ce se dezvăluie privirii când pătrunzi în „lumea tăcerii”. Marina Militară al cărei ofițer a fost, i-a înlesnit migăloasa dar plăcuta corvoadă în slujba istoriei și arheologiei subacvatice. După ce absolvă cursul și examenul de comandant de
Constantin Scarlat () [Corola-website/Science/315822_a_317151]