KorAP: Find »[drukola/base=teme & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...648 649 650 ...861 >

21,512 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

petrece în mintea ei. Îi detesta umilința. Nu voia. să se amestece. Atitudinea lui față de întreaga chestiune, pe care o numea „trucul“ meu, sau „jocul“ meu, consta într-o îmbinare de dezgust și complicitate la vinovăție. Și, fără îndoială, se temea de Ben, cel puțin prin substituție, ca să spun așa. Se plângea de mirosul din camera lui Hartley și pretindea că se sufocă acolo, și, totuși, se simțea prea stingherit ca să o convingă să iasă la aer. Ori de câte ori stătea de vorbă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
și spaime or fi muncind-o pe ea, sărmana captivă, când se trezea în toiul nopții? Se urca oare pe un scaun ca să se uite în salonul pustiu, iluminat de lună? Încerca, oare, cu precauție, mânerul ușii încuiate, sperând și temându-se, totodată, că va reuși să se furișeze pe scări în jos și să fugă în beznă? M-am întors grăbit în dormitorul meu și am încuiat ușa. M-am așezat pe pat, dârdâind de frică, și m-am uitat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
că tăcerea lui Ben îi afecta și pe ei, în moduri diferite. Amândoi doreau o finalizare, un deznodământ. Voiau un sfârșit al situației de față, ceea ce le-ar fi despovărat spiritele. Gilbert era pur și simplu speriat de Ben, se temea de încăierări și de violențe fizice. Ce se petrecea în mintea lui Titus era un mister pentru mine. Uneori mă îngrozeam de ce-ar fi putut să gândească Titus. De la sosirea lui Hartley, încă nu avusesem vreo discuție limpede cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
cânta, zăcea pe stânci cu Gilbert bând vin alb cu suc de coacăze (ultima lor descoperire în materie de băutură). Se comporta întocmai ca profitorul de ale cărui caracteristici se lepădase cu atâta mândrie. Cum Gilbert declarase că acum se temea să se mai ducă singur la cumpărături, Titus îl întovărășea și cumpărau mari cantități de hrană și de băuturi scumpe, firește pe banii mei. Nu-l întâlniseră niciodată pe Ben. Poate că Ben plecase din sat? Unde oare? La cine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Gilbert cumpărase chiar un coș mare, pătrat, pe care-l montase în interiorul cotețului de câini, pentru a se asigura că nici o scrisoare nu va putea fi udată de ploaie sau luată de vânt. Evitam orice discuție, până-ntr-atât mă temeam să nu-l aud pe Titus anunțându-mă că se va duce la Nibletts, ca să iscodească împrejurimile. Dacă s-ar fi dus Titus la Nibletts și nu s-ar mai fi întors? Firește, nu le povestisem despre inițiativa dementă cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
nu o înțelegi. Nu urmărim să te convingem... — În cazul acesta, de ce l-ați pus pe Titus să spună ce mi-a spus? — Pentru că asta face parte din argumentele noastre. E un lucru pe care Titus îl gândește, dar se teme să vorbească. — Rahat! — După cât îmi dau seama, ai de luat o hotărâre grea și destul de urgentă, ori dacă ai fi de acord să discuți cu noi, te-am putea ajuta să procedezi într-un mod rațional. Trebuie să-ți dai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
ai da voie să stau de vorbă cu ea, dar o singură dată și foarte pe scurt. — Tu? Să stai de vorbă cu ea? Ai înnebunit? În momentul acela am auzit un zgomot cumplit, de fapt, zgomotul de care mă temusem de când mă îmbarcasem în primejdioasa mea aventură. În camera de sus, Hartley începuse deodată să strige și să izbească cu pumnii în ușă: „Dă-mi drumul, dă-mi drumul!“. Am alergat afară din bucătărie, trântind ușa în urma mea, și am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
se uite fix la Titus, făcu o mișcare ca și cum s-ar fi lepădat de ceva inutil. Titus se clătină pe picioare. Ben era cel mai scund dintre toți cei de față, dar, din punct de vedere fizic, cel mai de temut. Gâtul de taur și umerii lați păreau să-l explodeze din cămașa kaki, prea strâmtă acum pentru ei. Cureaua neagră era strânsă zdravăn sub un stomac ușor proeminent, dar, în general, arăta în plină formă. Fața bronzată îi strălucea, părul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
că am supraviețuit, dar nu cred să fiu în stare să comunic esența experienței, cât de lungă a fost în timp, cât de cumplită, cât de disperată: experiența primară a pierderii absolute a speranței. Căderea este lucrul de care se teme copilul, de care se teme adultul, este însăși imaginea morții, a neputinței trupului, a fragilității și perisabilității lui, a absolutei sale dependențe de factori exteriori. Chiar și într-o banală cădere pe stradă există un mic moment de panică, în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
cred să fiu în stare să comunic esența experienței, cât de lungă a fost în timp, cât de cumplită, cât de disperată: experiența primară a pierderii absolute a speranței. Căderea este lucrul de care se teme copilul, de care se teme adultul, este însăși imaginea morții, a neputinței trupului, a fragilității și perisabilității lui, a absolutei sale dependențe de factori exteriori. Chiar și într-o banală cădere pe stradă există un mic moment de panică, în care cel ce cade își

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
parvină scrisoarea. Nu voiam să risc să-mi ratez apariția în scenă, predându-i-o eu însumi. Nu voiam nici să-i cer lui Titus s-o ducă, iar Gilbert, pe care l-am sondat, mi-a spus că se teme. Cât despre James, Lizzie sau Peregrine, nu țineam să afle nimic despre chestiunea în speță. M-am gândit la un moment dat s-o trimit prin poștă, într-un plic cu adresa dactilografiată, dar, fără îndoială, el îi deschidea toate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
am întrebat-o pe Lizzie. Ne-a văzut pe Lizzie și pe mine împreună într-un bar, explică James. Era vizibil că lucrul ăsta nu-i făcea plăcere. — Unde, firește, stăteați de vorbă despre mine? — Da. — Și cum v-ați temut că Toby o să-mi spună, ați vrut să i-o luați înainte. Altminteri ați fi continuat să mințiți în vecii vecilor. — Ți-am fi spus oricum, ripostă Lizzie. Simțeam amândoi că trebuie să-ți spunem. Începuse să fie un coșmar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
o las pe Lizzie aici. Acum că ți-am mărturisit totul pot pleca în liniște, lăsând-o pe ea aici. Ăsta-i motivul pentru care am ținut să-ți fac mărturisirea. Din această pricină am rămas până acum. — Te-ai temut că s-ar putea să te condamn pe tine și s-o părăsesc pe ea, deși am atâta nevoie de Lizzie? Pot să-ți declar că nu am nevoie de ea. — Charles, nu te distruge singur, reluă James. De ce te

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
să joace pe gentlemanul, dezmințind că, inițial, Lizzie avusese ideea de a-mi mărturisi (așa cum era înclinat să cred) și, în același timp, lăsând-o pe ea să vorbească. Așa pot arăta oribilele consecințe ale unei minciuni prudente. Lizzie se temuse să-mi povestească despre James, așa cum Hartley se temuse să-i povestească soțului ei despre mine; ei bine, toate femeile mă mințiseră, asta-i ceva ce stă în firea lor: Hartley, Lizzie, Rosina, Rita, Jeanne, Clement... Dumnezeu știe câte minciuni

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
ideea de a-mi mărturisi (așa cum era înclinat să cred) și, în același timp, lăsând-o pe ea să vorbească. Așa pot arăta oribilele consecințe ale unei minciuni prudente. Lizzie se temuse să-mi povestească despre James, așa cum Hartley se temuse să-i povestească soțului ei despre mine; ei bine, toate femeile mă mințiseră, asta-i ceva ce stă în firea lor: Hartley, Lizzie, Rosina, Rita, Jeanne, Clement... Dumnezeu știe câte minciuni mi-o mai fi îndrugat și Clement. Niciodată n-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
la hotelul Raven și a urma exemplul lui Peregrine, înecându-mi amarul la bar. Simțeam nevoia să văd făpturi omenești obișnuite, care duceau vieți omenești obișnuite, cu vacanțe, luni de miere, certuri, necazuri cu mașina, necazuri cu ipotecile. Dar mă temeau ca nu cumva să-i mai găsesc acolo pe domnul și doamna Arbelow, pentru că eram convins că nu mi-ar strica o lungă pauză până să întâlnesc din nou această pereche. Poate că o să plec într-o zi să vizitez

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
această ciudată scrisoare nu era cumva o farsă sau o greșeală. Nu aveam nici o îndoială că James se stinsese din viață. Se stinsese liniștit. Simțeam o durere profundă, care se cuibărise în mine și stătea neclintită de parcă s-ar fi temut să miște. Și mai încercam o senzație nouă, stranie, pe care n-o mai simțisem niciodată până atunci, și mi-a trebuit câtva timp până s-o recunosc drept „singurătate“. Fără James, eram, în sfârșit, singur. Cât de mult mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
vreunei relații sexuale, Lizzie a redevenit ceea ce a fost pe vremuri și ceea ce spunea că ar dori să fie: copilul meu, pajul meu, fiul meu. Așadar, cel puțin o persoană din această poveste a dobândit ceea ce a vrut. Lizzie se temea să revină la mine, ca nu cumva iubirea s-o transforme din nou în sclava mea. Era speriată de acea îngrozitoare, chinuitoare dependență a unei conștiințe umane de o altă conștiință. Și regret oare că această teamă a părăsit-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

aflat ulterior. Vi-l spun imediat... Și fuma țigări de ăstea parfumate... La un moment dat îmi oferă și mie o bomboană mentolată, din ălea disc, așa... Și l-am refuzat... A încercat să-mi ofere țigară... am refuzat. Mă temeam să nu-mi fie dăunătoare cumva... O zi, două n-am cedat deloc. Dar ce vroia să afle de la dumneavoastră? El a încercat să mă ia de la început, și eu eram atent să văd unde vrea să ajungă... Căuta să

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Sprie... Și acolo o fost o grevă, că i-o băgat la izolare pe preoți... Atunci n-o’ intrat în mină vreo 600 de deținuți. Și-apoi o fost unu’ Grigore Bașotă care o intrat în mină că s-o temut că l-or duce înapoi în Gherla la reeducare. Și-apoi ceva balenă n-o fost cum trebuie, o căzut și i-o tăiat piciorul. No, ș-apoi l-o’ dus la spital, l-o’ făcut bine și i-o

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
un căpitan, Trandafirescu, care mi-a făcut observație că știu mai multe și refuz să spun adevărul... Și am înțeles atunci ceea ce bănuiam mai de mult, că toate arestările noastre de după 1956 au avut un caracter preventiv, deoarece comuniștii se temeau ca odată cu plecarea rușilor din țară să nu se întâmple și la noi ce se întâmplase în Ungaria. Io știam ce s-a petrecut acolo în perioada aceea, cum ofițerii de Securitate din Budapesta... au fost spânzurați de crăcile copacilor

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358

-8°R. Luni, 9/21 februarie -6°R. Dimineața Brătianu la mine. Boerescu a vrut să demisioneze din cauza legii pensiilor cu efect retroactiv. Criza ministerială a fost aplanată. Procesul din Leipzig nu are efecte atât de serioase precum ne-am temut, înaltul Tribunal regional a anulat răscumpărarea făcută de noi, este însă o treabă strict platonică. După-amiaza audiențe, pozat Healy. La mine Slăniceanu, care merge la Berlin. Seara scris kronprințului până la 11½. Elisabeta la teatru. Marți, 10/22 februarie -7°R.

Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
plimbare cu trăsura la Văcărești. Aer plăcut. Elisabeta nu prea bine. Duminică, 8/20 martie Vreme splendidă, cald. +11șR la umbră. Orele 10½-12 Brătianu la mine; crede că proclamerea regatului mai poate fi amânată cel mult o săptămână, căci se teme de un protest al Austriei. Tunurile de la Krupp trebuie să sosească în curând. Modificarea guvernului trebuie să aibă loc abia după proclamare. Orele 1-4½ audiențe. Pozat Healy până la 6. Seara scris. Luni, 9/21 martie Vreme de primăvară, cald, uscat

Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
Dimineața pe șantier. Ora 2 George Lahovary la mine îmi aduce o lucrare pentru Societatea Geografică. După-amiaza scris. Seara rupere de nori. Vineri, 1/13 mai Ploaie torențială, care ține toată noaptea. Prahova, Peleșul și șpârâulț Rău enorme. E de temut că se va produce o întrerupere a căii ferate. Dimineața scris. La dejun Lahovary și Theodori, care vine de la București. După-amiază cu Elisabeta. Seara furtună și ploaie torențială. Prahova spumegă și vuiește. Camerele au votat la București Codul Militar. Sandro

Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
București cu trenul, prin Ungaria. Duminică, 3/15 mai. Sinaia-Cotroceni Uragan cu ploaie, vreme îngrozitoare. Sculat la ora 7, contramandat plecarea programată pentru ora 10. Pe verandă. Prahova din nou mare. Venit Stătescu, este hotărât să plece, căci sunt de temut întreruperi încă și mai mari. 11½ dejunat. Ora 12 plecăm cu trăsurile, pe ploaie torențială, prin Horezu pe jos. Ora 1¾ în Comarnic, unde e vreme bună. Cu un tren improvizat până la al doilea pod peste Prahova. Apoi cu o

Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]