4,140 matches
-
-i las în pace, fără a mă purta așa ca ei să vadă că vreau să-i las în pace. După ce m-am mutat cu tatăl meu și cu nevasta lui, s-a întîmplat o nenorocire. Tatăl meu s-a îmbolnăvit de o boală care azi văd că a fost pneumonie. Eram în clasa a IV-a primară. Am fost foarte nenorocit. Dar am avut o satisfacție. Eu eram gospodarul. Am fost foarte mândru, când (aveam 11 ani) am cumpărat, la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
această Prezentare, am constatat că mi-am pierdut nu elanul, ci mijloacele de a putea continua să scriu despre Seymour. A crescut prea mult în timpul absenței mele. E greu de crezut. Din gigantul docil care fusese înainte de a mă fi îmbolnăvit, s-a prefăcut, în nouă scurte săptămâni, în cea mai familiară făptură umană din viața mea, unica persoană care a fost întotdeauna mult, mult prea mare ca să încapă pe fila obișnuită pentru mașina de scris - pe orice filă de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Încumetau să le mănânce nici câinele, nici pisica, nici râmătorii, nici o pasăre sau vreun animal pripășit prin ogradă. Le mânca ea Însăși, deși uneori din tot ce punea În cratiță rămânea doar tăciunele. Toți se Întrebau cum de nu se Îmbolnăvește, cum Îi rezistă stomacul sau ficatul sau gingiile cu care rodea oasele sau spărgea nucile de parcă ar fi avut niște măsele zdravene În gură. În ciuda trupului său sfrijit, babulea părea să aibă o sănătate de fier. Memoria Însă Începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Desigur, colesterolul...!” Am râs cu poftă atât eu cât și lucrătorii ce În Încheiere dâdură de gol fiecare câte o sticlă de bere, În timp ce dumnealor miliardarii, munceau zece - douăsprezece ore pe zi leșinați de foame de frica colesterolului: dacă se Îmbolnăveau și mureau, nu mai avea cum să-și numere banii...! Pentru a evita aceste neajunsuri, am să hotărăsc normalizarea cuvenită, având la bază și practicile unor descreierați ce folosesc orice metodă de-a face bani...!” „Ce vrei să spui...?” „Unii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vorbea. Cu Shula-Slawa trecuse printr-o serie de asemenea atacuri. În primul rând, nu suporta clădirea În care Îi pusese Gruner, cu scara de piatră de la intrare Într-o rână, spre intrarea de la subsol a curățătoriei chinezești alăturate. Holul Îl Îmbolnăvea, faianța ca niște dinți galbeni pusă Într-o murdărie disperată și casa Împuțită a liftului. Baia unde Shula ținu un puișor de la Paște luat de la Kresge's până se făcu găină ce cotcodăcea pe marginea căzii. Decorațiile de Crăciun ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era, după cum am spus, profesor de franceză și matematici. Nici de casă sau de tovarășii de joacă. Când trebuiau să plece musafirii, făceam niște scene grozave. Eram un băiețel adeseori plângăcios. Orice despărțire era așa un chin emoțional că mă Îmbolnăveam. Probabil că simțeam separarea lăuntric până În adâncul moleculelor constitutive și tremuram din miliarde de nuclee. Hiperbolă? Poate, dragă domnule Sammler. Dar am fost convins de la Începutul cercetării mele În biofizica paturilor vasculare (nu te voi deranja cu amănunte), că natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sau ca laptele sămânței galactice a lumilor. — Poftim. Stai jos. Scoate-ți chestiile alea din picioare. O să răcești. Pot să Îi usuc În cuptor. Îngenunchiând, Îi scoase pantofii uzi. Cum poți să stai cu ei În picioare? Vrei să te Îmbolnăvești de pneumonie? — Emil se Întoarce direct acasă sau stă după nebunul ăla? — Nu știu. De ce Îi tot zici nebun? De ce e Wallace nebun? Cum poți da definiția nebunului unui nebun? Și apoi, era el Însuși un exemplu perfect de sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în stânga și-n dreapta să pot îndepărta neaua care o acoperea. Era locul meu și mă întorsesem acolo pentru a mă regăsi. Așezat pe acea scândură înghețată, îi lăsam răceala să-mi intre în corp și speram să mă pot îmbolnăvi ca să pot rămâne singur în pat. Atmosfera din clasă mi se părea tot mai apăsătoare. Parcă nu mai eram eu. Devenisem un actor care căuta să-și spună rolul cât mai perfect în fața lumii ca mai apoi să mă ascund
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Ce vreți să spuneți ? Toyama: E un fel de muncă temporară. Te așezi direct În fața unei Întreprinderi și aștepți să plimbi clienți. De obicei, marile Întreprinderi nu utilizează acest sistem, dar se mai Întîmplă și la ei cînd li se Îmbolnăvește sau lipsește vreun șofer și trebuie să renunțe la cîte o mașină. Acest soi de angajați nu urmăresc decît să cîștige bani și nu mai muncesc după un program fix; ei lucrează și cîte douăzeci și patru de ore nonstop, la nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dacă știu să-și facă meseria, pot ajunge și la o sută de mii de yeni În trei zile. Eu: Bună afacere. Toyama: Dacă ești tînăr și necăsătorit și-ți plac distracțiile, nu-i chiar atît de simplu. Dacă te Îmbolnăvești sau ți se ia permisul de conducere, e o adevărată nenorocire, dar lumea-i a ta și nu te mai gîndești la ziua de mîine pentru că ești tînăr. Eu: Vin mulți din aceștia la Camelia ? Toyama: Nu, doar la Tokyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
trei zile pe teritoriul Segelmessei, pentru odihna oamenilor și a animalelor, procurarea de merinde și repararea câtorva ustensile; era însă scris că aveam să rămânem acolo mai multe luni, căci, chiar a doua zi de la sosirea noastră, unchiul s-a îmbolnăvit. I se mai întâmpla să tremure de friguri în timpul zilei, când căldura era sufocantă, și să asude prin toți porii în timpul nopții, când era la fel de frig ca în vârf de munte. Un neguțător evreu din caravană, foarte priceput în îngrijiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-a binelea din cauza grijii și a nervilor, incapabil să mănânce și să doarmă. Mama lui încerca asta și aialaltă ca să-i trezească pofta de mâncare, ca să-i reînvie obrajii rozalii care-i păleau, dar nimic nu părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
e vorba de așa ceva, spuse ea. Oamenii țipă la tine. Un căcățel de câine n-a făcut niciodată rău nimănui. Nu, e foarte toxic, mai cu seamă că și copiii se joacă pe străzile astea. Rahatul de câine te poate îmbolnăvi. Ce nu te îmbolnăvește? Vreau să spun că, despre iei problema în amănunt, orice te îmbolnăvește. Lopățica și fărașul te pot îmbolnăvi. Probabil și copiii. Uite, spuse ea. Când am ajuns la colțul străzii cu stația de taxiuri de pe Eighth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spuse ea. Oamenii țipă la tine. Un căcățel de câine n-a făcut niciodată rău nimănui. Nu, e foarte toxic, mai cu seamă că și copiii se joacă pe străzile astea. Rahatul de câine te poate îmbolnăvi. Ce nu te îmbolnăvește? Vreau să spun că, despre iei problema în amănunt, orice te îmbolnăvește. Lopățica și fărașul te pot îmbolnăvi. Probabil și copiii. Uite, spuse ea. Când am ajuns la colțul străzii cu stația de taxiuri de pe Eighth Avenue, Shadow s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
făcut niciodată rău nimănui. Nu, e foarte toxic, mai cu seamă că și copiii se joacă pe străzile astea. Rahatul de câine te poate îmbolnăvi. Ce nu te îmbolnăvește? Vreau să spun că, despre iei problema în amănunt, orice te îmbolnăvește. Lopățica și fărașul te pot îmbolnăvi. Probabil și copiii. Uite, spuse ea. Când am ajuns la colțul străzii cu stația de taxiuri de pe Eighth Avenue, Shadow s-a oprit. A scâncit. Și-a ațintit privirea spre nord, către raiul păcătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
foarte toxic, mai cu seamă că și copiii se joacă pe străzile astea. Rahatul de câine te poate îmbolnăvi. Ce nu te îmbolnăvește? Vreau să spun că, despre iei problema în amănunt, orice te îmbolnăvește. Lopățica și fărașul te pot îmbolnăvi. Probabil și copiii. Uite, spuse ea. Când am ajuns la colțul străzii cu stația de taxiuri de pe Eighth Avenue, Shadow s-a oprit. A scâncit. Și-a ațintit privirea spre nord, către raiul păcătos de pe Twenty-Third Street, Chelsea, capătul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bine cu ele. Iocasta intră în camera favoritei sale. — S-ar părea că în seara asta suntem amândouă libere, spuse Media. Stătea în picioare, goală și cu spatele către fereastră, arătându-se nopții. — închide fereastra, Media. E ceață. O să te îmbolnăvești. Media o ascultă fără să comenteze. Madame știa mai bine. Dacă tot avem puțin timp liber la îndemână, sugeră ea, mă întreb dacă nu ați avea chef de un pic de exercițiu, madame. — Așa-mi place, Media, spuse madame Iocasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nici vrabia, nici graurul, nici viermele care se târăște sub pămînt nu sunt preocupați de viitor. Îngrijorarea sa „absurdă” contaminează tot ce-l Înconjoară. Tot ce ating mâinile sale se transformă În boală. În consecință, după opinia lui Oliver, munca Îmbolnăvește nu numai omul, ci și pomul. Meditând asupra naturii, Oliver trăsese concluzia că „nici un animal sălbatic nu este bolnav psihic”, cu atât mai puțin plantele ce cresc pe câmp, cu excepția celor semănate de mâna robace a omului, care, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pomul. Meditând asupra naturii, Oliver trăsese concluzia că „nici un animal sălbatic nu este bolnav psihic”, cu atât mai puțin plantele ce cresc pe câmp, cu excepția celor semănate de mâna robace a omului, care, nu se știe din ce cauză, se Îmbolnăvesc. Ați văzut vreodată un copac marcat de schizofrenie, vorbind doar cu sine Însuși? Nu. Un astfel de copac nu există. Ați Întâlnit vreo salcie care să se creadă Cleopatra? Vreun bob de grâu care să-și Închipuie că e Iulius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de minune, erau foarte fericiți. Se duceau împreună pe deal, își luau în suflet întâlnirea cu soarele și totul le mergea bine. Într-o zi avură un copil, trecu o vreme și mai avură doi. Unul, însă, mic fiind, se îmbolnăvi. Făcu febră mare și zăcea fără a mai cunoaște pe nimeni. Îl duseră la vraci. Acesta învățase multe de la Copacul Gros și de la alte buruiene ce-i ieșiră în drum. Îl privi atent, undeva deasupra capului: - A trecut, din joacă
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
a-l căuta În afara cadrului. Nu-l găsește, dar În curtea școlii, În recreație, Într-o dimineață Însorită de mai, un nepot de-al lui Bobocică, un băiat de clasa a opta, Îmi explică mie că bunicul lui s-a Îmbolnăvit și e la spital din F. Trebuie să merg să-l văd. Abia peste o săptămână, Împreună cu Zare Popescu, merg să-l vizitez pe bătrân. E acasă acum și spunea că s-a Însănătoșit, de a doua zi ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fascinante ale lui Philip despre ciclurile de creștere ale manechinelor sud-americane sau sugestiile lui Marco despre cele mai eficiente tehnici de Înfometare, așa că le-am dat mesaje de un rând lui Philip și Elisei În care pretextam că m-am Îmbolnăvit brusc și m-am prăbușit pe bancheta din spate a unui taxi. M-am uitat la ceas - unu treizeci noaptea. Oare mai erau Încă la Black Door? Am obținut răspunsul când Michael mi-a mormăit un salut, după a cincea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
promis că o să-i pun capăt, deși până În acel moment nu aveam nici un plan realist În privința asta. Știam că trebuie s-o sun pe Abby și s-o Înfrunt direct, dar până și gândul că o să-i aud vocea mă Îmbolnăvea de groază. Desigur, Philip Își ținuse gura; era ușurat, probabil, că fotografia prezenta indiscreția mea - chiar dacă asta Îl făcea să pară un fraier a cărui iubită Îl Înșela pe față sau, după cum Îl numise Will, un Încornorat. Cel puțin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bunăcuviință și nu mai împart grații. La fel, pungași specializați, paraziți sociali, buzunăresc și trândăvesc. S-a ridicat o lume interlopă trândavă care acoperă pe cel virtuos. Simt o mare durere când aștern pe hârtie aceste desfrânări sinistre. Comunismul a îmbolnăvit atât de crud sufletul bietului român năucit încât ascuțimea minții lui parcă s-a stins iar aprigul lui braț, pieptul lui călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune munți. Țăranul nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și a aștepta plecarea trenului. Nu aveau chef de vorbă. Mintea fiecăruia era doldora de gânduri... Unul și-a lăsat nevasta gata să nască. Altul avea de terminat casa pe care a început-o în toamnă. Altuia i s-a îmbolnăvit mama chiar cu două zile înainte de a pleca. Trebuia dusă la spital... Se însera. Un soare stacojiu își lua rămas bun de la cea de a doua zi petrecută în așteptare de cei chemați sub arme... ― Ia uitați-vă ce soare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]