4,962 matches
-
Membru al Uniunii scriitorilor din România • Premiu de Excelență, Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor din România, 2007 Cărți publicate: 1 ) Versuri • Prețul alegerii Ed.Junimea Iași 1976 • Cuvinte învinse Ed.Junimea Iași 1978 • Perioada de instrucție Ed.Junimea Iași 1981 • Împăcarea cu Faust Ed.Junimea Iași 1986 • Școala de îngeri Ed.Junimea Iași 1991 • Teroarea clepsidrei Ed.Cronica 1996 • Donatorul de umbră Ed.Junimea 2000 • Sertarul cu emoții Ed.Junimea 2006 2)Dramaturgie 1. Hora întreruptă Casa de creeație Iași 1975
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ratări. Procedînd consecvent pe povîrnișul aceleiași alienări și părăsind pe rînd soluțiile cărora viața le semnează decesul, personajul atinge faza înaintată a descompunerii: după o încercare de regrupare febrilă a rămășițelor propriei identități în jurul unui ultim spasm de oportunism (avantajele împăcării cu Pandele) asistăm la delirul mini-grandomaniei ("șmecheria e să fii mare atât cît să nu fii mic"), cumplită convertire a fricii de a fi în personalism procustian; criza absenței identității se agravează și culminează prin "conștiința" pierderii identității; adus în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de aia vrem să te-ntrebăm: sîntem vinovați sau nu? Autorul: Dar voi ce credeți? Gh. P. unu: ...Păi..., la drept vorbind... sîntem vinovați (de accentuat derizoriul în care cade cuvîntul "vinovat"; în continuare, șarjat "banchetul" cu pîrjoluțe, vin... și împăcarea cu sine... adică cu propriile porcării...) Gh. P. doi: Da, sîntem vinovați... Gh. P. unu: ...Și nevinovați... Gh. P. doi: ...da, și nevinovați... (simultan vor spune aceste două cuvinte din ce în ce mai neclare, cu literele inversate, în așa fel încît nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de fel de tertipuri explicative, care de fapt ascund nefericirea. Oare semenii noștri sunt chiar atât de nefericiți? Sau poate că nu știu ce Înseamnă să fii fericit? Fericirea este o stare ce rezultă din acceptarea a ceea ce ți se dă, din Împăcarea senină și definitivă cu o existență așa cum e, cu limitele ce ți se dau, cu zăgazurile pe care singur ți le impui. Este momentul când Îți identifici limitele și ții cont de ele. E o stare de suspensie pozitivă a
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cu bucuriile și durerile fiecăruia. E locul În care Îți lingi rănile, cauți vindecare, te războiești cu tine Însuți, urli, țipi și plângi fără să te vadă nimeni. E locul războiului lăuntric și poate cu cei din jur. E locul Împăcării mierii cu fierea, a dulcelui sărut cu nepoftita tristețe. Așa stând lucrurile, rezultă că putem avea o locuință fără a avea cămin; putem deține o casă fără a beneficia de esența sau temeiul ei, Întrucât căminul Înseamnă unitate, integralitate, fericire
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
chiar la alterarea sau „golirea” prin abolire a spațiului de timp. Casa este una dintre cele mai puternice spații de integrare a gândurilor prezente cu amintirile sau speranțele omului. Ea este locul de unificare și regăsire, este paradigma tihnei, a Împăcării omului cu sine Însuși, cu lumea și cu Dumnezeu. Pe baza reveriei se Înalță și casa din viitor. Pe baza imaginii casei natale se construiește casa mult visată, care va fi mai solidă, mai mare, mai frumoasă decât toate locuințele
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
aceleași valori, oamenii se Întâlnesc și se regăsesc, dând o nouă consistență corpului social. Având o funcționalitate eminamente colectivă, sărbătorile aduc o nouă dimensiune funcțională unei societăți, dincolo de afirmarea identității, imprimându-i și o anumită performativitate În raport cu alta. Sărbătoarea aduce Împăcare la nivel individual și la nivel comunitar. Gândurile noastre triste se risipesc, iar lumea În care trăim devine mai bună. Timpul acesta este un timp al evaluărilor, al reechilibrărilor, al noilor Întemeieri și creații. Omul se Împacă cu sine și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
creat, în cea mai mare parte, între anii 1867 și 1869. E o poezie a peisajului rustic, contemplat de un horațian care degustă farmecul fiecărui anotimp, exultând la venirea primăverii, dar savurând și pitorescul decorului hibernal. Totul respiră armonie, o împăcare senină cu rânduiala veșnică a firii. Un spirit, clasic, de ordine și cumpătare domnește pretutindeni. Îmbătat de splendoarea peisajului scăldat în lumină sau înveșmântat în straie de iarnă, poetul, retras în casă, la gura sobei - el are teroare de intemperii
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
acestor pagini preferă vârstele de hotar - în special copilăria și bătrânețea -, cu linii caracterologice incerte și cu posibile alunecări în vis, superstiție, fabulos și mister. Bine surprinsă e psihologia omului aflat în pragul marii treceri, de neliniște existențială și de împăcare cu destinul. În memorialul de călătorie Misterul Fluviului Galben. China în 15 cărți poștale (1993), realitățile chinezești, descoperite de autor în cursul unei neașteptate vizite în Extremul Orient, sunt luate drept puncte de reper pentru a evidenția elementele definitorii, comparabile
ANDREIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285354_a_286683]
-
un anumit grad de indiferență față de violența reală (sau mediatică); b) banalizarea violenței, ceea ce echivalează cu atenuarea reacțiilor oamenilor față de violența din jurul lor, formarea unor atitudini de acceptare a violențelor ca un „rău necesar”. Atitudinile se distribuie de la insensibilitate până la împăcarea oamenilor nu doar cu acte izolate de violență, ci chiar cu o societate sau cu grupuri și acțiuni tot mai violente (de aceea, trebuie contracarat serios riscul banalizării terorismului și al reducerii reacțiilor societății față de terorism). 3. Teoria fricii care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
determină destinul tragic: voința de creație coincide cu asceza, cu jertfirea „izvodului”, a materiei, în „rodul” spiritului. Ultima piesă publicată, Hoțul de mărgăritare (Întoarcerea fiului risipitor) (1993), scrisă în 1952, urmărește semnificațiile parabolei biblice a fiului risipitor, tema salvării, a împăcării cu Tatăl și a sacrificiului regenerator. Romanul exotic Străinii din Kipukua (1979) și volumul de nuvele Amintirile peregrinului apter (1990), ce împrumută aparența unui roman memorialistic, aparțin fără îndoială tradiției prozei fantastice românești. Concepția asupra fantasticului s-ar distinge, în
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
de Richmond, de Beaufort, lorzii Sefton, Jersey, Willoughby d’Eresby, Craven. Și câți alții. Chiar și vechiul său curtezan, ajuns rege, trece pe la 1821 prin Calais. „Cu moliciunea unui suflet blazat a aranjat lucrurile astfel Încât să poată avea loc o Împăcare; dar Brummell nu a acceptat decât pe jumătate aceste combinații oficiale. Cum vanitatea nu dispare niciodată, nici măcar pe stradă, nu a dorit defel să-i ceară audiență prințului, care nu era, după el, decât un dandy mult inferior sieși ș
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mișcat prea mult egoismul puternic al lui George al IV-lea. E drept, când a trecut prin Calais În drum spre regatul său de Hanovra (1821), cu moliciunea unui suflet blazat a aranjat lucrurile astfel Încât să poată avea loc o Împăcare; dar Brummell nu a acceptat decât pe jumătate aceste combinații oficiale. Cum vanitatea nu dispare niciodată, nici măcar pe stradă, nu a dorit defel să-i ceară audiență prințului, care nu era, după el, decât un dandy mult inferior sieși. Aflat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
oameni, cu scopul de a căpăta bunăvoința 189. El este unul reciproc 190, atunci când se desfășoară între oameni, dar nu țintește satisfacerea unei nevoi materiale. Acest tip de schimb neeconomic este unul absolut irațional, parte a unor ritualuri primitive de împăcare a spaimelor și fricii. Schimbul neeconomic este prima formă de schimb, primul impuls al omului de a folosi lucrurile și bunurile din jurul său la "ceva". Acest "ceva" chemându-se apropierea bunăvoinței oamenilor sau zeilor. El presupune o anume conștiință a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
a prins atât de bine în economie și anume permanenta putere a sa de a impulsiona activitatea producției și mai ales ocuparea. După modul în care expansiunea monetară încurajează cererea, cererea impune ocuparea deplină, iar ocuparea înseamnă progres, liniște și împăcare socială. În aceste condiții putem spune că expansiunea monetară nu este o simplă teorie care poate fi combătută și la care putem renunța oricând ca fiind invalidă. De fapt, ocuparea este, până la urmă, finalitatea domeniului economic și a economiei ca
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
unui membru al propriei comunități. Confruntați cu spectrul autodistrugerii comunității lor, cei din Igamba au anunțat solemn că Încetează cultivarea pământurilor din Ibala, iar cei doi lideri au organizat o ceremonie În onoarea strămoșului lor comun pentru a confirma această Împăcare (A. Harwood, 1995, p. 76). Vrăjitoria apare ca un liant Între evenimente disparate: ea le asociază În lanțuri de tip cauză-efect, care fac obiectul a numeroase discuții intrași intercomunitare, a unor interpretări diverse care, după un timp se coagulează Într-
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
autoreferențialitate, nu se fixează în erotic. Sensibilă și instruită, mai degrabă retractilă, știe că spiritualitatea e una singură, fără frontiere, și face din poezie „un crez trăit”. Cu migală de miniaturist, culege sunetul „păcatelor gândirii” și vrea să atingă o împăcare luminoasă, stăpânită de solaritate, grație, discreție și, neapărat, distincție. De o candoare creativă deloc mimată, poeta dovedește „un calm tensionat”. Marcel Pop-Corniș deslușește, desenând cu generozitate un posibil profil liric, „unele sensuri cvasiezoterice” chiar în versurile ei de început și
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
1926; Examen de bacalaureat, Craiova, 1928; Amintiri, București, f.a.; Ancheta, Craiova, 1930; Monumentul eroilor, București, 1931; Țucu, Craiova, 1931; Reprezentație de adio, Craiova, 1932; Belfer îndrăgostit, Craiova, 1934; Escapada, Craiova, 1935; Castelul preutesei, Craiova, 1942; Chipuri de copii, București, 1944; Împăcare, București, 1947; A deraiat un expres, București, 1957; Vâltori, București, 1958; Stea de cinema, îngr. și postfață George Muntean, București, 1971. Traduceri: Boris Galin, Schițe, București, 1956 (în colaborare cu M. Friedman); L. Davâdov, Uriașul din Ural, București, 1956 (în
DONGOROZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286826_a_288155]
-
la români. Din examinarea lui rezultă că Domine/deus, în forma veche, populară, Domne deus este, în Dacia și Moesia, o invocație păgână, preluată apoi și de creștinism. Alți termeni creștini semnificativi sunt: Crăciunul, Rusaliile, duminica, sărbătoare (termen simbolic al împăcării între păgânism și creștinism), lege, în sens de credință religioasă, termen popular romanic. 10 Strâns legate de creștinismul românesc, în aceste secole ale începuturilor sale, sunt și o serie de aspecte doctrinare și de organizare pe care trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la alegerea făcută, apare și semnătura lui "Paternus, misericordia Dei, episcopus provinciae Scythiae metropolitanus". Următorul episcop cunoscut este amintit în contextul disputelor de la mijlocul secolului al VI-lea, în legătură cu "Cele trei capitole", iar monofiziții cereau condamnarea lor, ca preț al împăcării cu Biserica. Acestea se refereau la persoana și opera lui Teodor de Mopsuestia, scrierile lui Teodoret al Cirului și scrisoarea lui Ibas din Edesa. În cele diun urmă, împăratul Justinian a condamnat "Cele trei capitole", în 544, urmat de papa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe arhiepiscopul Vasile ca "primat" al Bisericii bulgare, egal în rang cu patriarhul de Constantinopol. Însă după cucerirea orașului de cruciați, în 1204, Asăneștii au ajuns la o înțelegere cu bizantinii, care au pus bazele Imperiului de la Niceea (1204-1261). După împăcarea politică a urmat și cea bisericească, biserica bulgară intră sub ascultarea patriarhiei de la Niceea, iar titularul ei Gherman a recunoscut, în 1235, autocefalia bisericii cu centrul la Târnovo și titlul de patriarh lui Ioachim. Patriarhia de Târnovo a cunoscut o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
toată țara ce o conduceau, în urma ajutorului însemnat, real, dat de regele Ungariei pentru eliberarea țării de tătari. (Atunci când Basarab, vasal al regelui, a ocupat Banatul de Severin, aparținând Ungariei, suzeranitatea s-a întrerupt, ceea ce nu excludea reluarea ei, prin împăcare, aspect specific evului mediu). Dar la numai câțiva ani după lupta victorioasă împotriva tătarilor, Basarab se împacă cu ei și luptă alături de aceștia și de bulgari împotriva sârbilor la Velbujd (1330). Această schimbare în orientarea lui Basarab era determinată de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a ucis" (DRH D, I, p. 65-66). Finalul campaniei este controversat, ca și traseul și detaliile ei. Situația oastei ungare în fața Argeșului era grea, lipsită de provizii, n-avea nici o ieșire. În aceste condiții dificile, fără o luptă decisivă, soluția împăcării regelui cu voievodul român s-a impus și se ajunge la o pace (de fapt, armistițiu), o "pace fățarnică", spunea regele mai târziu, în 1332, învinuindu-l pe Basarab. După "împăcare", voievodul i-a indicat regelui un drum direct și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În aceste condiții dificile, fără o luptă decisivă, soluția împăcării regelui cu voievodul român s-a impus și se ajunge la o pace (de fapt, armistițiu), o "pace fățarnică", spunea regele mai târziu, în 1332, învinuindu-l pe Basarab. După "împăcare", voievodul i-a indicat regelui un drum direct și scurt de întoarcere.20 După părăsirea Argeșului, nu știm prea bine ce s-a întâmplat, lucrurile sunt confuze. Oricum ar fi fost, era previzibilă o acțiune, o ripostă zdrobitoare a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
câmp), eșecul erotic, care înseamnă anularea unei posibile existențe desăvârșite (Terține patriarhale, Elegia celor doi) - și îndeosebi trăirile provocate de moarte, de la regretul după bucuriile vieții (Elegie) la melancolia grea (Comoara) și angoasa terifiantă (Vis, Cântec de seară, Scrisoare), de la împăcarea resemnată, filosofică (Geamăna, Euthanasie) la afirmarea victoriei prin intensitatea vieții (Eu am trăit), nuanțează și mai apăsat stările lirice de acum. Și expresia s-a rafinat substanțial, lexicul s-a îmbogățit mult, prin aproprierea unor plastice cuvinte neaoșe („om mistreț
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]