34,380 matches
-
25 km2, de două ori mai mare decât suprafața orașului Xi'an, reședința provinciei Shaanxi. Împăratul Qin Shi Huang a ordonat construirea ansamblului funerar imediat după urcarea sa pe tron, la vârsta de 13 ani. După ce a reunificat întreaga Chină, împăratul a ordonat recrutarea a peste zece mii de lucrători pentru continuarea lucrărilor, care au durat în total 37 de ani, până la moartea sa. Potrivit informațiilor din arhivele istorice, mormântul a fost săpat sub un izvor și consolidat în bronz. În interior
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
obiecte prețioase de artă. Pentru a preveni un eventual jaf, a fost instalat un sistem complex de apărare. În cazul în care cineva ar fi pătruns înăuntru, mii de săgeți se declanșau automat asupra acestuia. Sala unde se află înmormântat împăratul a fost realizată extrem de somptuos. Bolta a fost împodobită cu mii de perle și pietre prețioase, reprezentând cerul și stelele. Lângă catafalc era așezată macheta împărăției, inclusiv munții și fluviile, iar pe cursul fiecărui fluviu curgea mercur, pe care pluteau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
iar pe cursul fiecărui fluviu curgea mercur, pe care pluteau rațe poleite cu aur. Sala era luminată cu lămpi ce ardeau cu ulei de balenă. În afara încăperii mortuare, o imensă armată de teracotă îl "apăra" zi și noapte pe defunctul împărat. Fiecare colț al mormântului, era de fapt o reprezentare a manifestării puterilor și statutului împăratului. Împăratul Qin Shi Huang a murit în anul 210 î.e.n, pe când se afla în localitatea Shaqiu, cum se numea pe atunci actualul sat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
era luminată cu lămpi ce ardeau cu ulei de balenă. În afara încăperii mortuare, o imensă armată de teracotă îl "apăra" zi și noapte pe defunctul împărat. Fiecare colț al mormântului, era de fapt o reprezentare a manifestării puterilor și statutului împăratului. Împăratul Qin Shi Huang a murit în anul 210 î.e.n, pe când se afla în localitatea Shaqiu, cum se numea pe atunci actualul sat Dapingtai din ținutul Guangzong al provinciei Hebei. La două luni de la moartea sa, corpul neînsuflețit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
luminată cu lămpi ce ardeau cu ulei de balenă. În afara încăperii mortuare, o imensă armată de teracotă îl "apăra" zi și noapte pe defunctul împărat. Fiecare colț al mormântului, era de fapt o reprezentare a manifestării puterilor și statutului împăratului. Împăratul Qin Shi Huang a murit în anul 210 î.e.n, pe când se afla în localitatea Shaqiu, cum se numea pe atunci actualul sat Dapingtai din ținutul Guangzong al provinciei Hebei. La două luni de la moartea sa, corpul neînsuflețit a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
e.n, pe când se afla în localitatea Shaqiu, cum se numea pe atunci actualul sat Dapingtai din ținutul Guangzong al provinciei Hebei. La două luni de la moartea sa, corpul neînsuflețit a fost transportat în capitală și organizate ceremonii funerare. Noul împărat, Hu Hai a ordonat ca toate servitoarele împăratului decedat să fie îngropate de vii împreună cu acesta, la fel și meșterii care au construit mormântul. În Istoria Dinastiei Han scrie că mormântul împăratului Qin Shi Huang a fost distrus în anul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cum se numea pe atunci actualul sat Dapingtai din ținutul Guangzong al provinciei Hebei. La două luni de la moartea sa, corpul neînsuflețit a fost transportat în capitală și organizate ceremonii funerare. Noul împărat, Hu Hai a ordonat ca toate servitoarele împăratului decedat să fie îngropate de vii împreună cu acesta, la fel și meșterii care au construit mormântul. În Istoria Dinastiei Han scrie că mormântul împăratului Qin Shi Huang a fost distrus în anul 206 î.e.n. de către împăratul statului Chu, Xiang Yu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
transportat în capitală și organizate ceremonii funerare. Noul împărat, Hu Hai a ordonat ca toate servitoarele împăratului decedat să fie îngropate de vii împreună cu acesta, la fel și meșterii care au construit mormântul. În Istoria Dinastiei Han scrie că mormântul împăratului Qin Shi Huang a fost distrus în anul 206 î.e.n. de către împăratul statului Chu, Xiang Yu. Conform scrierilor, ar fi fost atât de multe obiecte scoase din mormânt, încât cei 300.000 de oameni trimiși să le aducă n-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ordonat ca toate servitoarele împăratului decedat să fie îngropate de vii împreună cu acesta, la fel și meșterii care au construit mormântul. În Istoria Dinastiei Han scrie că mormântul împăratului Qin Shi Huang a fost distrus în anul 206 î.e.n. de către împăratul statului Chu, Xiang Yu. Conform scrierilor, ar fi fost atât de multe obiecte scoase din mormânt, încât cei 300.000 de oameni trimiși să le aducă n-au reușit să le transporte pe toate timp de 30 de zile. Ulterior
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
proporții care ar fi durat 90 de zile și ar fi distrus tot mormântul. Cercetătorii spun însă că în cunoscutele Însemnări istorice ale lui Sima Qian, cărturar din dinastia Han, nu e menționat niciun cuvânt despre marele incendiu din mormântul împăratului Qin Shi Huang. Între scrierea operei lui Sima Qian și moartea lui Qin Shi Huang e un interval de doar o sută și ceva de ani. Ciudat este însă faptul că Li Daoyuan, care a trăit între anii 472 și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de vest, amândouă cu un diametru de 90 cm și o adâncime de doar 9 m, care nu atinseseră nici măcar marginea palatului subteran. Între aceste orificii și centrul mormântului există o distanță de 250 m. Armata de teracotă din Mausoleul Împăratului Qin Shi Huang (Foto: Felicia Gherman) Mai mult, arheologii au constatat că stratul care acoperă palatul n-a fost săpat și nici n-au fost identificate urme de intervenție în zidul acestuia. Observațiile vin să întărească convingerea că palatul subteran
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nici n-au fost identificate urme de intervenție în zidul acestuia. Observațiile vin să întărească convingerea că palatul subteran este bine păstrat și n-a fost deteriorat sau jefuit, iar povestea incendiului din mormânt este lipsită de temei. Potrivit analizelor, împăratul Xiang Yu a distrus doar o parte din construcțiile auxiliare ale mormântului. Dacă această deducție este corectă, putem să ne imaginăm cât de somptuos este acest palat subteran. Știați că Drumul mătăsii avea și un traseu maritim? Drumul mătăsii a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nu era dornic doar să-și înscrie numele pe tabelă. Marele Zid se termină în partea de vest cu trecătoarea Jiayu, ce se află în orașul Jiayuguan, provincia Gansu. Lucrările construcției acesteia s-au încheiat în anul 1372, în timpul domniei împăratului Hongwu din dinastia Ming. A primit acest nume datorită Muntelui Jianyu pe care îl traversează. Trecătoarea "Femeia" din ținutul Pingding, în provincia Shanxi din vestul țării traversează un masiv muntos foarte abrupt și de o mare importanță strategică. Locul este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de o mare importanță strategică. Locul este prielnic apărării, făcând dificile atacurile inamicilor așa că este considerată și "Poarta provinciei Shanxi". În trecut, trecătoarea se numea "Weize", dar în primii ani ai dinastiei Tang, cea mai înfloritoare din istoria Chinei, primul împărat al acesteia, Li Yuan, și-a trimis cea de-a treia fiică, pe prințesa Pingyang, în fruntea câtorva zeci de mii de soldați staționați în trecătoarea respectivă. Prințesa Pingyang cunoștea foarte bine artele marțiale. Trupele sale erau numite din acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Yang Ying) De ce chinezii se mai numesc și ,,moștenitori ai dragonului''? Chinezii se consideră drept moștenitori ai dragonului, animal mitologic, totem al populațiilor locale, devenit faimos datorită legendelor antichității. Legendele spun că înainte de a reunifica statele mici din centrul Chinei, împăratul Huangdi și-a ales ca simbol ursul, iar după ce l-a învins pe Chiyou, pentru a împăca triburile subordonate, a renunțat la acest totem în favoarea altuia nou, o combinație mitologică, dragonul. Acest animal fabulos are capul unui urs și corpul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și de oase de animale, dar figuri de dragon se găsesc și pe fragmentele ceramice descoperite în siturile așezărilor din perioada dinastiei Shang, descoperite în provincia Henan din centrul Chinei. În China circulă multe povești despre dragon. Se spune că împăratul Yandi, unul dintre strămoșii națiunii chineze, a fost născut de o femeie numită Deng. Ea s-a rugat zeului-dragon din cer și așa l-a avut pe Yandi, iar împăratul Huangdi a fost conceput după ce mama sa, Fubao, l-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În China circulă multe povești despre dragon. Se spune că împăratul Yandi, unul dintre strămoșii națiunii chineze, a fost născut de o femeie numită Deng. Ea s-a rugat zeului-dragon din cer și așa l-a avut pe Yandi, iar împăratul Huangdi a fost conceput după ce mama sa, Fubao, l-a impresionat cu rugămințile ei pe dragonul Beidou. O poveste asemănătoare vorbește și despre Yao, un alt strămoș al națiunii chineze. Iată de ce chinezii au fost numiți și urmașii dragonului. Numele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
își luau familiile, soldații și prizonierii de război și se stabileau pe noile teritorii. Acești oameni cu nume diferite, își însușeau un semn ce reprezenta zona respectivă și care a devenit astfel prenumele lor. În secolul al III-lea î.e.n., împăratul Qin Shi Huang a reunificat mare parte din teritoriul Chinei de azi, în acest proces de continuă evoluție socială, numele moștenit din societatea matriarhală și cel asumat în cea patriarhală au fost combinate. În următorii peste 2000 de ani cât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
privind diferitele forme de organizare socială din perioadele mai sărace în consemnări istorice. Potrivit experților, o serie de caracteristici fundamentale ale societății chineze, pornind din antichitate, precum monarhia autocratică, structura socială bazată pe familie, concepția etică clădită pe devotamentul față de împărați și părinți pot fi reflectate de cultura numelui. Cum a ajuns în Occident tehnica creșterii viermilor de mătase Metoda creșterii viermilor de mătase ar fi fost inventată de Leizu, una dintre soțiile împăratului Huangdi, acum mai bine de 5000 de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
familie, concepția etică clădită pe devotamentul față de împărați și părinți pot fi reflectate de cultura numelui. Cum a ajuns în Occident tehnica creșterii viermilor de mătase Metoda creșterii viermilor de mătase ar fi fost inventată de Leizu, una dintre soțiile împăratului Huangdi, acum mai bine de 5000 de ani. Între inscripțiile gravate pe oase și carapace de broască țestoasă apar și caracterele ce redau viermii de mătase, dudul, firul de pe cocon, bumbacul etc. În prima colecție de poezii chinezești, Cartea poemelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de mătase erau obținute prin înmuierea scoarței copacilor în apă. După ce au aflat că mătasea e țesută din firul obținut din coconul viermelui, au hotărât să afle cu orice preț această tehnică în China. În secolul al VI-lea e.n., împăratul roman Justinian a trimis un misionar în China pentru a fura tehnologia creșterii viermilor. Acesta a sosit în Yunnan, sudul Chinei. A aflat că duzii cresc din semințe, iar viermele apare prin încălzirea gogoașei de mătase în haine timp de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de mătase și semințe de dud și s-a întors cu ele acasă. Însă, din neglijență, a plantat gogoșile în pământ și a pus semințele de dud în haine, nereușind să crească nici duzi și nici viermi de mătase. Ulterior, împăratul Justinian a trimis în China alți doi misionari, mai inteligenți. Sub pretextul misionarismului, aceștia au reușit să fure încă o dată gogoși de vierme și semințe de dud, pe care le-au ascuns în bastoane și le-au transportat așa în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mică, numită Gostana, a vrut să afle metoda creșterii viermilor de mătase și a cerut statului Beiwei (386-534 e.n.) să dezvăluie secretul mătăsii. Acesta a refuzat și a întărit apărarea la frontieră pentru a preveni răspândirea secretului fabricării în străinătate. Împăratul din statul Gostana a căutat atunci altă metodă, a cerut în căsătorie o prințesă din statul Beiwei, sub pretextul întăririi relațiilor de prietenie. Tatăl prințesei a acceptat cererea. Înainte de a avea loc nunta, împăratul din Gostana i-a cerut prințesei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
preveni răspândirea secretului fabricării în străinătate. Împăratul din statul Gostana a căutat atunci altă metodă, a cerut în căsătorie o prințesă din statul Beiwei, sub pretextul întăririi relațiilor de prietenie. Tatăl prințesei a acceptat cererea. Înainte de a avea loc nunta, împăratul din Gostana i-a cerut prințesei să-i aducă gogoși de vierme și semințe de dud. Înainte de a pleca de-acasă, prințesa a ascuns comorile secrete în acoperământul capului. La frontieră, soldații au examinat toate obiectele prințesei, dar n-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
chinezești deveniseră autonome. Potrivit studiilor arheologice, în primii ani ai dinastiei Shang, civilizația chineză era deja destul de dezvoltată. O bună dovadă în acest sens o reprezintă apariția inscripțiilor gravate pe oase sau pe carapace de broască țestoasă. În acele vremuri, împărații aveau și îndatoriri ritualice. Înainte de a întreprinde orice acțiune aveau datoria de a vedea ce spun prezicerile, dacă sunt favorabile. Caractere chinezești (Foto: Wang Zhi) Pe baza caracterelor gravate pe oase și pe carapace de broască țestoasă au luat naștere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]