2,778 matches
-
zise Bill evaziv. Mai vrea cineva un aperitiv? O luă la goană ca un elefant care își dă dintr-odată seama că toți camarazii săi dădeau târcoale ochiului de apă de mai bine de zece minute. Helen făcu imediat stânga-mprejur și o luă după el. Îi plăcea de Tabitha la un moment dat, dar acum cred că e vorba de Liza, zisei eu, pronunțând numele celei care juca rolul Moth. N-o scapă deloc din ochi. — Ce noroc pe capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
habar vreodată. Și de data aceasta mă ațâțase să spun chiar niște cuvinte de macho, lucru care mă enerva peste poate. Violet se holba la mine, oripilată, cu ochii ei violeți larg deschiși, ca o adevărată femeiușcă. Am făcut stânga împrejur și am ieșit din cameră. Hugo țipă după mine, cât îl țineau plămânii: —Bravo, Sam, salvează domnițele la ananghie și apoi ia-ți tălpășița. Nu care cumva să-ți pierzi firea! Tu chiar te crezi Modesty Blaise, nu? Am trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cum îl cheamă. I s-a scris numele pe un ecuson care i-a fost prins de reverul hainei. Și astfel etichetat, i s-a dat drumul să se întoarcă împleticindu-se, la scaunul de lângă soția lui. A privit iute împrejur. Imaginea atâtor femei gravide îi dădea o stare de nervozitate. Burțile femeilor păreau umflate peste limita maximă admisă. Parcă stăteau să explodeze din secundă-n secundă. Hugo și-a imaginat explozia unui tun uriaș: o salvă de douăzeci și unu. Lotti a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
strâns din buze. Sunt o ziaristă destul de cunoscută, l-a corectat ea, în timp ce Hugo simțea cum pumnii și degetele de la picioare i se chircesc de rușine. Sunt foarte cunoscută în State. Dar presupun, a adăugat ea aruncând o privire disprețuitoare împrejur, că nimeni de aici nu cumpără revista Style. —Eu o iau uneori, a anunțat o tipă cu un machiaj gros, cu pielea lucitoare, un nas enorm și un păr șaten nețesălat. Pe ecusonul ei scria „Laura“. —Te referi la revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o pereche de blugi ponosiți. Cu capul lui frumos dat ușor pe spate și balansându-se lent, dar constant de pe un picior pe celălalt, Jake era în largul lui. — Înainte de a începe, aș vrea să spun că- Jake a aruncat împrejur o privire intensă și hotărâtă - eu, unul, nu mă aflu aici numai de decor. Cred că noi, tații, trebuie să luăm parte, în mod activ, la tot ce are legătură cu nașterea. Ce vreau să zic este că, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a spus avocatul, îndreptându-se de spate. Eu mă deplasez cu o tricicletă. Și-a frecat mâinile ca și cum ar fi vrut să îndepărteze praful. Întreaga lui atitudine sugera faptul că era pe punctul să plece. Hugo s-a uitat disperat împrejur. Dacă nu reușea să vândă apartamentul prostului ăstuia, comisionul lui se ducea pe apa sâmbetei. Pe oriunde ar fi curs ea. Așa că a încercat o altă tactică. Copiatorul e inclus în preț, a spus el indicând cu mâna mamutul uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a zguduit fața de pernă. —O să ne jucăm ca la o petrecere. O să dăm perna din mână-n mână și, când muzica se oprește, persoana care ține perna în mână scoate ceva afară, da? Hugo s-a uitat de jur împrejur după niște boxe uriașe, dar n-a văzut nimic. Se întreba de unde avea să vină muzica. —Ca la „ Dă cutia mai departe“, da? a insistat Lotti. —Pachetul, a spus Amanda enervată. „Dă pachetul mai departe.“ —„Dă pachetul mai departe“, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Lotti. Vaginul se recuperează uimitor de repede. Bărbatul de lângă Martha, un avocat cu părul cărunt și cam răruț, s-a luminat vizibil la auzul acestor cuvinte. Laura părea și ea mulțumită. A clătinat din cap și s-a uitat veselă împrejur. Hugo i-a evitat dinadins privirea. Apoi toată lumea a tăcut. —Altceva? a intervenit Lotti. După care a zâmbit. Atunci ce ziceți dacă v-aș pune eu niște întrebări? Hugo și-a îndreptat privirea spre propriii pantofi. —Cum te simți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a lui Hugo - detalii originale, atmosferă, interes istoric - se împotmolise. Potențialul cumpărător nu părea impresionat. În realitate, arăta din ce în ce mai puțin ca un potențial cumpărător. Eu căutam, de fapt, o proprietate în sens de investiție, a spus el privind de jur împrejur cu ochi neconvinși. O casă pe care s-o pot închiria pentru o sumă frumușică. Nici că se putea să veniți într-un loc mai potrivit, l-a asigurat Hugo mieros. Disperarea sa dădea întotdeauna cep celor mai mari resurse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asemenea, dădea senzația că era obișnuită cu lucruri mai bune. Când și-a văzut dormitorul de la Fitzherbert Place, cu crăpătura adâncă dintr-un zid și cu pata de igrasie de pe un altul, asistenta Harris a aruncat o privire de jur împrejur, dar fără să scoată nici un cuvânt, apoi a pufnit prelung și dezaprobator și a remarcat: —La lordul Fairbourne nu era așa. Hugo și-a dat seama că s-o întrebe cum era în casa lordului ar fi fost o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce-a făcut? — A sunat imediat la Harrods, a chemat pe cineva acasă și a instalat tot ce trebuia. În casa lor nu se făceau nici un fel de economii. Ochii parcă fierți ai asistentei Harris s-au rotit de jur împrejur într-o manieră dezaprobatoare. Apoi s-au oprit asupra fundului în mare măsură dezgolit al lui Gary, pictorul pe care Amanda îl angajase de curând ca să picteze ceea ce ea numea „dormitorul cel mare“ și scara în culori antichizante. Lui Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
luminoase, de un alb orbitor, strălucind din cauza numeroaselor suprafețe metalice. Hugo s-a gândit că arată mai curând a sală de operații pe cord decât a spațiu în care să mănânci și să-ți întreții oaspeții. Hugo s-a uitat împrejur cât a putut de mult înainte de a-și întoarce ochii către Laura. Pe lângă stratul de farduri obișnuit, femeia purta papuci din satin roșu cu tocuri înalte, asortate cu neglijeul. —Îți place? Laura și-a pus mâinile în șolduri și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o cameră minunată. De fapt, e chiar uluitoare. În ce sens? a vrut Hugo să știe. Nu știu. Are ceva, s-a confesat Alice. Chiar vizavi de pat e o cameră de baie uriașă, cu mozaic pe jos. De jur împrejur sunt așezate lumânări. Mai e și o cabină de duș enormă, cu podea din lemn și un raft plin de sticle enorme cu loțiune de corp. În toată camera sunt împrăștiate niște sofale gigantice. Patul e colosal și e înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
intrat: un fotograf frumos, cu un păr ciufulit în mod deliberat, asistenta lui blondă și minionă, o jurnalistă cu părul tuns scurt, ochelari tehno, cizme până la genunchi și o haină strâmtă cu un imprimeu cu pătrățele. Toți priveau de jur împrejur cu ochi care parcă-și cereau scuze. Acesta e soțul meu, a spus Amanda când Hugo a coborât scările. Jurnalista i-a zâmbit de complezență. — Deci, tu ești bărbatul cel norocos? Bărbatul căsătorit cu superfemeia asta? a zis ea indicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a șuierat ea, clipind des ca să-și alunge picăturile de ploaie din gene. Haide, Alice, a îmboldit-o el. Urcă-te în mașină. Am niște vești pentru tine. Niște vești grozave. Nu pot. Ochii lui Alice au privit de jur împrejur îngroziți. —Poate să mă vadă Jake. Ședința lui trebuie să înceapă din minut în minut. —Alice! Haide! Plouă cu găleata. Te rog, l-a implorat ea. Pleacă. Lasă-mă-n pace. Hugo a avut o ezitare. Nu putea să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sinceritate, m-a ajutat să fiu onest cu mine însumi. Alice era acum mult prea furioasă ca să mai poată vorbi. Cum de-și permitea Jake să stea în fața ei și să-i ridice osanale iubitului lui? Femeia s-a uitat împrejur după ceva cu care să-i arunce în cap. Jake, în schimb, îi dădea înainte cu seninătate. — M-a ajutat să-mi dau seama că faptul de a deveni soț și tată a fost ceea ce am avut nevoie ca să conștientizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sus. Nu. Unul în sus și altul în jos. - Da, vă rog? Autografele după spectacol. În spatele său, clovnul desfăcu pumnul și o ploaie de confetti urcă înspre tavan. Apoi suflă într-o trompetă. Își puse mâinile la urechi, făcu stânga-mprejur și ieși pe ușă. Am înnebunit. Sau visez. Da, e vis, nu se poate altfel. Se ciupi de mâna stângă până văzu cum crește vânătaia. Durerea era reală. Dincolo de fereastră, parașutistul îi făcu un semn din care reieșea că ar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
astfel că senzația era una de surpriză totală. Pentru câteva fracțiuni de secundă își putu imagina consternarea spectatorilor din sala de cinematograf, privirile holbate și gurile întredeschise. Înainte de a se porni sarabanda fluierăturilor, reveni în realitate. Se uită de jur împrejur și fu șocat. Oamenii înghețaseră, rămăseseră nemișcați, ca niște stane de piatră (de carne...) mașinile nu se mai mișcau, vântul încetase. Doar picăturile de ploaie cădeau nestingherite, iar Scriitorul își spuse drace, bine că nu plouă de jos în sus
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nedeslușite care discutau în adunări, rosteau sentințe fără nicio urmă de logică... ”- Prea târziu!” striga unul. Apoi, strigau cu toții, ”Prea târziu... Prea târziu!” și dispăreau în beznă. Simțea cum îl cuprinde o disperare nemărginită. Se trezea și se uita uimit împrejur, asculta cum șuiera vântul afară prin pereți și pe acoperiș, pe multe glasuri, cântând ca la orgă prin toate crăpăturile... ” Prea târziu... Prea târziu”. Un om fuge cu obrazul ascuns în palma încleștată... fuge spre margine de lume... fuge unde
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
șoptit un gând. ”Numără de la unu, la o sută...!” - Unu, doi, trei... cinci... zece... cincizeci... ! Sperate mizeri, cuvete felices! Sfârșit de octombrie... în cimitirul "Eternitatea”. ... Toamna descfrunzea, din ce în ce, copacii din cimitir. În tăcerea care se lasă repede împrejur, freamătul lor pare a fi glasuri omenești, care povestesc întâmplări dureroase din vremurile de demult... Indiferent de vreme, mai mult singur, tăcut, meditând, Iorgu zi de zi bătea la porțile cimitirului. În grupul de cerșetori, -oameni sărmani-, cu "domiciliul fix
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o vacanță de Paști la Zahorna... când, s-a dus la Biserică cu ea la Prohodul Domnului. - Sărmana bunica, sărmana...! murmură Iorgu. Deodată tresări... revenind în realitate. De la bisericile din apropiere se urca glasul clopotelor ca un zvon, de jur împrejur... dangătele lor se întâlneau sus pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci omenești. Iorgu își simțea bătăile inimii... Vocile clopotelor parcă îl îmbiau: ”vinoo... vinoo!” Fiori fierbinți îi străbătură tot trupul... Era miracolul sufletului pe care l-a atins mila
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ferăstruicele ei mici de-o palmă și visatoare ca niște ochi osteniți de gânduri... În spatele ei se înălțau, ocrotitor, câțiva copaci bătrâni de-o seama cu ea. Căsuța albă, cu pereții muruiți proaspăt cu var, cu prispă îngustă de jur împrejur, acoperită cu stuf, stătea aplecată pe-o parte, de parcă s-ar fi mirat de trecătorii de pe drum. Salcâmul bătrân de la poartă, oalele de lut ars, puse cu gura în jos în gărduțul din fața casei, căsuța albă și bătrânii copaci din spatele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Toate erau așa cum le știa de în urmă cu un an... Laițe pe două laturi, pe măsuță un ștergar lat alb cu flori roșii și frunze verzi, și un opaiț cu mucul ars aproape tot. Pe brâul sobei, de jur împrejur, erau înșirate câteva mere... iar pe peretele dinspre răsărit, în colț... iconița Sf. Gheorghe și un smoc de busuioc, de la ”Ziua Crucii”, pe policioara candelei. E curat, e liniște, e răcoare si miros bun a busuioc si mere... Aerul din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de credință este aceea întemeiată pe cercetare, pe justificare și concluzie!... Deodată, bătrânul tresări smuls din fiorii reci ai gândurilor. gândurile risipindu-i-se. De la bisericile din aproapiere, se înălța glasul clopotelor, apoi, de la mitropolie clopotul cel mare. De jur împrejur, dangătele se întâlneau pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci. Iorgu își simțea bătăile inimii, parcă le-ar fi numărat. Vocile parcă îl îmbiau: ”vino. vi-no cu noi... vino..!”, stingându-se în depărtări. Nu bătuse, încă, ceasul de crucea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lipsesc duminicile de la biserică, să citesc cărțile sfinte și să respect cele zece porunci. mi-a scris pe o hârtiuță câteva numere de capitole din Biblie, pe care să le citesc de urgență și apoi, tămâindu-mă bine de jur Împrejur și făcând de nenumărate ori semnul crucii, s-a ridicat și a ieșit. Am părĂsit casa parohială năucită, de parcă primisem o măciucă În cap, și cu coada Între picioare, ca și cum aș fi fost chemată la cancelarie și directoarea școlii mi-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]