6,950 matches
-
de primăvară, dar bărbatul știa că Tina e friguroasă și făcuse focul pentru eas dimineață, după ce Loredana îl sunase pe mobil și îi spusese că o aduce la ei, vine Alex, dar vine și Tina, una tu, unul eu. Acum, înăuntru era cald și bine, unde-i cald și bine, ehe! Cum eram eu odată!, oftează bărbatul din el, nasul lui mare e mai adâncit în pământ, ca și cum ar fi pierdut din putere, cum erai?, îl întreabă ea parșivă, e printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
niciodată. Bărbatul, în salturi înalte, fără să se mai gândească la femeia aia în tunică romană, se uita numai la munte, poate comori nenumărate mă așteaptă acolo, sus, poate aur și pietre, poate alte hârtii cu harta Europei mă așteaptă înăuntru... Din când în când, trăgea spre Împăratul Kogaion, spre vârf, cu arcul făcut din corn de cerb și curbat cu vână de cal, lua câte o săgeată înmuiată în venin de viperă și trăgea în sus, vroia să-l enerveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și cum respiră, cearcăne și burtă, miroase urât, a bătrân, urât îmi e mirosul ăsta, dar!!! Frumoasa Neli le pregătise masa, îi servise repede, apoi plecase acasă la ea, Tara lătra pe afară, nefericită, Loredana ar vrea s-o aducă înăuntru, dar Maestrul fusese categoric: miroase a câine prea tare în casa asta, să mai stea și afară! Acuma, bărbatul e rezemat cu fruntea de ușa de la intrarea în casă, ușă decupată pe toată înălțimea, pusă sticlă la mijloc, așa încât, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Păi, vino, că nu te văzui de mult! Și femeia tăiase repede o găină grasă, pusese la cuptor doar copanele și pieptul zburătoarei, din rest făcuse repede o ciorbă acră-acră, c-așa îi plăcea băiatului. A lăsat cuptorul aprins, friptura înăuntru, să se facă bine, și-a ieșit la poartă, se uită în lungul drumului, se uită, se uită... Și timpul, și timpul, și timpul. Băiatul meu, vine băiatul... Atât. Și mașina se apropie de sat și de casă, înăuntru, spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
friptura înăuntru, să se facă bine, și-a ieșit la poartă, se uită în lungul drumului, se uită, se uită... Și timpul, și timpul, și timpul. Băiatul meu, vine băiatul... Atât. Și mașina se apropie de sat și de casă, înăuntru, spațiul e mic, nu prea are aer, deschide fereastra din stânga, culorile toamnei se amestecă însă cu doina aia tulburătoare: Ană, zorile se varsă,/ lasă-mă să merg acasă!, vocea Maestrului e caldă, masculină, te unge pe ovare. Ană, mândra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aia a mea, din liceu, ce ziceam?, am trădat totul, ca valul care întoarce capul, apoi altceva, nu mai știu bine, continuam altfel, ceva de genul, sunt un poem cu o mie de degete, cad în mine, transcris și ajuns înăuntru, nu știu din seva cărui Orfeu am supt. Nu se mai poate face nimic. O întreagă poveste se naște din mine... mama, ce ar fi zis maică-mea în situația asta?, mama ar fi zis că Teatru, eu pentru Teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și-i va saluta din cap pe domnii ce vor sta paralizați În preajmă, adunați În grupuri mici pentru a se apăra reciproc. Un majordom (unul dintre cei trei existenți În Minneapolis) i-a deschis larg ușa. Amory a pășit Înăuntru și s-a dezbrăcat de pălărie și palton. Era ușor surprins de faptul că nu auzea rumoarea stridentă a conversației din camera alăturată și a decis că Întrunirea era extrem de protocolară. Era de acord cu acest lucru, așa cum era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sistemului social. Îi plăcea Însă foarte mult de Amory, care-l interesa și distra În același timp. Burne, bălai, tăcut și preocupat, Își făcea apariția În casă numai ca un fel de vedenie cu multe treburi pe cap, lunecând tăcut Înăuntru seara și afară dis-de-dimineață, când se ducea să citească la bibliotecă. Dorea să câștige premiul The Princetonian și concura cu alți patruzeci de Îndârjiți care râvneau la premiul Întâi. În decembrie a căzut la pat cu difterie, iar concursul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de iarnă colorând cerul afară și zvon vag de tobe urcând de la etajele de jos... Se foiesc și umblă țanțoș prin hol, mai luând câte un cocteil, scrupulos Îmbrăcate, așteptând. Pe urmă ușile mari de sticlă se Învârt și pășesc Înăuntru, mărunt, trei ghemuri mari de blănuri. Urmează teatrul și apoi o masă la Midnight Frolic - desigur, mama va fi și ea prezentă, dar rolul ei se va limita la a face lucrurile să pară și mai pline de taină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Întâlnești vreodată, nu? — Nu - dar așa vorbești cu toate fetele? Cu ce-am greșit eu? Și nu te-ai obosit de atâta dans, nu vrei o țigară sau altceva dintre lucrurile de care vorbeai? Voiai numai să fii... — Of, hai Înăuntru, l-a Întrerupt ea, dacă vrei să analizezi! Să nu mai vorbim despre asta. Când erau la modă jerseurile croșetate manual, fără mâneci, Amory, Într-un acces de inspirație, le-a botezat „veste de pipăială“. Numele s-a răspândit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de voci, un tropăit de pași repezi. Iute ca fulgerul, Amory a Întins brațul și a aprins lumina, iar când ușa a zburat În lături și trei băieți - printre care Froggy cel furios și iubitor de dans - s-au repezit Înăuntru, Amory răsfoia revistele de pe măsuță, În timp ce Isabelle ședea nemișcată, senină și defel rușinată, Întâmpinându-i cu un zâmbet de bun venit. Dar inima Îi bătea să-i spargă pieptul și se simțea foarte frustrată. Evident că vraja se rupsese. Voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îl arăta cu degetul pe cel din urma sa. Sloane, care Încheia plutonul, negase că i-ar cunoaște sau că ar fi răspunzător de Îndată ce pretenii săi se amestecaseră cu publicul. Pe urmă, când un plătitor de bilet Înfuriat se repezise Înăuntru, Îl urmase cu nonșalanță. Mai târziu s-au regrupat lângă cazinou și și-au făcut planuri pentru noapte. Kerry a smuls de la paznic permisiunea de a dormi chiar acolo, pe promenadă, și, după ce au strâns o uriașă colecție de rogojini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Vocea insistentă a baborniței s-a făcut auzită cu un fel de orăcăit victorios: — E cât se poate de mort. Mașina s-a dat peste cap. Doi dintre ei, care n-au pățit nimic, tocmai i-au dus pe ceilalți Înăuntru, dar cu ăsta nu mai e nimic de făcut. Amory s-a repezit În casă și ceilalți l-au urmat purtând masa inertă, pe care o așezară pe canapeaua din sărăcăciosul salon de la intrare. Sloane, cu o gaură În umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
observat brusc că mai erau mulți alții În Încăpere. — Hello, Kerry - era foarte manierat. A, colegi de la Princeton! Majoritatea erau prieteni de-ai săi, așa că a luat plicul marcat cu „Biroul secretarului“ și l-a cântărit nervos În palmă. — Avem Înăuntru o foaie importantă de hârtie. — Deschide-l, Amory. — Ca să fiu dramatic, vă voi spune că dacă-i albastră, Îmi voi retrage numele din comitetul de redacție al lui Prince și scurta mea carieră se va Încheia. Făcând o pauză, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Pentru asta, te năpustești În biroul tău cu ochii Închiși și aprinzi lumina. Apoi te apropii de dulapul din perete și dai cu bățul de două-trei ori prin ușa deschisă. Dacă nu se Întâmplă nimic, poți să arunci o privire Înăuntru. Dar Întotdeauna, Întotdeauna să lovești mai Întâi de câteva ori cu bățul. Niciodată să nu te uiți Înainte de a o face. — Bineînțeles, a comentat grav Tom, asta-i o metodă veche a școlii celtice. Da, numai că ei, celții, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
O platitudine pentru fiecare, Cântece În vremuri de ordine, Și limbi, ca să le cântăm .“ SFÂRȘITUL MULTOR LUCRURI Prima jumătate a lui aprilie a lunecat pe lângă ei ca o pâclă - o pâclă de seri lungi pe veranda clubului, cu gramofonul cântând Înăuntru Sărmane fluture... căci Sărmane fluture fusese melodia de succes din ultimul an. Războiul nu părea să-i afecteze și dacă n-ar fi fost instrucția de front din fiecare a doua după-amiază, ar fi putut părea una din primăverile absolvenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și le pune pe gura din oglindă. Apoi stinge luminile și iese din cameră. Un moment de tăcere. Câteva acorduri de pian, ropot de tobe bătute discret, foșnet de mătase proaspătă, toate se amestecă afară, pe scări, și se strecoară Înăuntru prin ușa Întredeschisă. Siluete Încotoșmănate trec prin holul luminat. Râsul ce vine de jos se dublează, se triplează, se multiplică. Pe urmă cineva intră, Închide ușa și aprinde lumina. Este CECELIA. Se duce la șifonier, deschide sertarele, se uită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
voci, a murmurat Eleanor. Voci slabe, singuratice. Mai aprinde unul. - A fost ultimul meu chibrit. Pe neașteptate, a cuprins-o În brațe. - Ești a mea, știi că ești a mea! a strigat el năvalnic. Clarul de lună s-a strecurat Înăuntru printre vrejurile de viță, ca să-i asculte... Licuricii li se atârnau de șoapte, ca pentru a reflecta glorioasa lumină din ochii lor... SFÂRȘITUL VERII - Nici un pic de vânt nu ia În răspăr iarba; nici o boare nu suflă... Apa din bălțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zăvorând ușa În urma lor. - Ai venit cu mine, i-a spus el sever. Ai fost cu mine toată seara. Fata a aprobat din cap, cu un mic sughiț de plâns. Într-o secundă, Amory a deschis ușa celeilalte camere și Înăuntru și-au făcut apariția trei bărbați. Lumina electrică a inundat imediat Încăperea și Amory a rămas În picioare, clipind. - Te-ai prins Într-un joc prea periculos, tinere! Amory a râs: - Ei și? Căpetenia celor trei i-a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vedeau primele semne ale zorilor, aerul sărat era și mai proaspăt, și mai tăios. - Urcați-vă Într-unul din taxiurile alea și ștergeți-o, le-a ordonat Olson, arătând spre contururile șterse a două mașini, ai căror șoferi moțăiau, probabil, Înăuntru. - La revedere, a mai zis Olson. Și-a băgat mâna În buzunar, sugestiv, dar Amory a pufnit și, luând brațul fetei, i-a Întors spatele. - Unde i-ai spus șoferului să ne ducă? l-a Întrebat Jill când taxiul rula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
îi auzise gândurile. Drumul era lung și destul de plictisitor, având în vedere că Raiul se transformase acum în palatul Contesei. Ajunși în fața micului televizor alb-negru, ea îl legă pe Horațiu la ochi cu o eșarfă de mătase și-l trase înăuntru. Horațiu primi în cap o tigaie - Tom se dezmorțise în sfârșit și totul începu să se desfășoare, datorită energiei pozitive a Contesei, pe repede-înainte. Astfel, Jerry trecu pe sub fusta Contesei - privind o clipă în sus -, apoi se ascunse sub peruca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
niște chestii care au făcut vogă. Dormeam buștean când aud ciocănituri la ușă, mă scol în capul oaselor, da, la mine bate, mă duc la ușă: nevasta lui Johnny, Claudia, mă cheamă la ei acasă, că Johnny este cu una înăuntru, i-a prins ea și că să fiu eu martor. La ce să fiu martor, o întreb, l-ai prins, asta e; ea nu, că să vin, mă duc ca să n-o mai lungesc. În timp ce cobor pe scări, mă întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mă așezam în pat și citeam cu amănuntul pe fiecare din ele, mi-am reciclat cu adevărat cunoștințele de franceză. Școala lui Lecoq m-a impresionat de la prima vedere. Era un hangar imens, destul de urât la exterior, dar superb amenajat înăuntru, un parchet de culoarea lămâii, un mobilier sobru, de bun gust și foarte cald. În plus, atmosfera era extraordinară. Stilul maestrului era de a-i lăsa pe studenți să descopere singuri, prin exercițiu, ceea ce era de demonstrat, astfel încât se repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și se gândește: ce bine că pot să‑mi descarc în sfârșit ura asta puternică fără să trebuiască s‑o îndrept împotriva mea, ceea ce n‑ar fi deloc nimerit. E bine și că mă îmbogățesc. Sper că‑s mulți bani înăuntru (sunt, dar suma e mai degrabă potrivită). Și Hans cară orbește la pumni cu brațele lui obișnuite cu munca fizică. Fiind bărbat, se mulțumește cu variantele masculine ale violenței: pumni și lovituri îndârjite cu capul (berbece); afurisiteke de șuturi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ți blochezi toate căile de acces. Și oricum Anna nu prea are acces la lucrurile frumoase, fiindcă acestea trebuie cumpărate cu bani. Anna nu știe că o valoare interioară nu poate fi cumpărată; din păcate, această valoare se află chiar înăuntru, unde nimeni n‑o poate vedea. Iar Anna își dorește și accesorii exterioare, deși nu vrea să recunoască. Nu trebuie să snopești oamenii în bătaie din ură, avertizează Rainer, ci fără nici un motiv, ca scop în sine. Ceea ce contează e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]