2,851 matches
-
fiecare de-acasă. Eu îl știam doar pe al meu: șterpelisem din sertarul mașinii de cusut un termometru stricat, care arăta mereu 36 de grade. Pălăria a trecut pe la fiecare și, când am scos unul câte unul obiectele ca să le înșirăm pe masă, ele erau: un inel, un ceas de jucărie, o păpușă cât degetul, în fustiță de voal pembe, un iadeș de găină bătrână, neobișnuit de mare, un creion cu bilă, transparent, dintre primele apărute la noi, o perlă găurită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi știut să găsim ieșirea și credeam că ne vom lăsa oasele pe vreun coridor, am deschis o ultimă ușă. Sala în care am intrat era foarte mare, cam cât cea a lui Rolando, de sub pământ. În paturile de țeava, înșirate de-a lungul ferestrelor, stăteau vreo treizeci de bolnave, tinere și bătrâne, unele zăcând pur și simplu, altele dormind, altele stând de vorbă peste noptierele cu flori în pahare. Pe marginea unor paturi se așezaseră câțiva vizitatori. La o femeie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau de porțelan chinezesc până la cioburile de doi lei, fuseseră scoase de prin dulapuri și umplute cu flori. Pe servante, pe măsuțe, pe marginea șemineelor, pe stâlpii balustradei de stejar a scării interioare, pe taburete și chiar pe podea se înșirau vase pline de flori, în nici o odaie nu mai aveai loc să stai de atâtea flori. Cel puțin sus, în camera lui Egor, te înăbușeai: erau crini albi și roșii, desfăcuți la limită, vărsând din ei staminele grele de polen
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în spaniolă o povestire în care REM-ul, văzut astfel, era numit El Alepb. Unii sânt convinși că există un singur REM, alții cred că există câte unul pentru fiecare om și chiar au compus o scriere curioasă, în care înșiră semnele după care oricine ar putea ajunge să-și găsească REM-ul, dacă știe să citească aceste semne. Dar care a adevărul, dacă este REM-ul o Mântuire sau o Damnațiune, numai tu ai să afli." Egor îmi vorbea cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
năpădit iar un val de tristețe. Am visat, în acea noapte, o cheie pierdută de cineva în pădure. Tocmai coborâsem lin într-o văioagă unde fagii se făcuseră rari și subțiri, iar pe pământul negru dintre tulpinile lor tăcute se înșirau pete bălțate de lumină albă și galbenă, strălucitoare. Soarele se ivea, orbitor, printre crengile scuturate de-o boare verde de vânt. Coaja copacilor se jupuia și mirosea a tananți amărui. O ceață, dar nu de aburi, ci de alean și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
veghe de la Nistru nu sunt numai propriile noastre posturi de apărare, ale formei de civilizație în care trăiesc popoarele Apusului, ele constituiesc redanul înaintat de care se izbește năvala comunistă revoluționară. A doua oară în istoria cetăților sore care se înșiră de la Hotin la Cetatea Albă își îndeplinesc misiunea de a stăpâni și de a sfărâma năvala sălbatică a Răsăritului împotriva civilizației Apusului. Vom continua să străjuim la această graniță a lumii și vom îndeplini această misiune, ca și în trecut
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
cu caracter ultimativ, transmisă prin telegrama anterioară. Am răspuns președintelui Consiliului că voi transmite cererea de care sunt sesizat, dar că, fără a voi să prejudiciez întru nimic decizia guvernului meu, țin de datoria mea să-i declar că argumentele înșirate în notă sînt cu totul lipsite de temei. I-am expus apoi drepturile noastre istorice, etnice și politice care formează temelia reunirii Basarabiei cu Patria. I-am declarat că România nu a profitat de slăbiciunea militară a U.R.S.S. și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
jigărită și amărâtă și-mbrăcată-n negru după bărba-su. Și cum el iar se amorezase de ea, că fusese el și mai-nainte, da nu-ndrăznise să-i spuie. Asta lu mutu s-o spuie că nu-ndrăznise ! îndrăznise ei mai mulți, înșirase ea, baba, destui la viața ei, că fără foc e știut că nu iese fum, și altfel la ce-ar mai vorbi-o nebuna de Cristidoaia, care și ea de la soacră-sa știe ? Da nu-i plăcea lu madam Ioaniu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rundă de telefoane. Nico Îmi spune că am picat la fix, frate-său dă o petrecere mîine seară, dacă vreau, pot să vin... — Să vin? Întreb eu, nu-mi dau seama dacă e oportun. — Cum vrei. O să fie aici și... Înșiră o serie de nume, gașca ei. O să iasă mișto, clar. — OK, vin. Nu ești supărată? — De ce să fiu supărată? — Nu știu, pentru că nu ți-am scris. — Nici eu nu ți-am scris. Nu așa am vorbit? — Corect, zic, deși simt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o iluzie - numeroasele clădiri feresc un pic zona de aburul satanic. Cineva țipă la noi să ne Întorcem repede În baterie - recunosc vocea locotenentului Stanca, care fuge spre Aro-ul comandantului Într-un echipament amenințător. Un pluton de transmisioniști stă Înșirat pe o alee În timp ce un locotenent le dă muniție. Alte plutoane aleargă pe alei În direcții diferite. Se aud un fluier și claxoane și din nou voci care zbiară ordine. Bineînțeles că ignorăm ordinul lui Stanca. Nu e posibil să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În orice caz corespunde standardurilor olimpice și e folosită, în special în lunile reci, de atleți care se antrenează. Un ceas imens cu secundar înregistrează viteza înotătorilor. Între zidul de cărămizi galbene și bazin, spre capătul dinspre Grădina Dianei, se înșiră alte câteva bazine rotunde, largi, umplute cu apă a cărei temperatură variază între 36 și 45 de grade. Fiecare dintre aceste bazine e căptușit cu dale de piatră și prevăzut cu o scară care se adâncește în apă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
există pricini de îngrijorare. Adam ajunsese în grădina Belmont și se dusese de-a dreptul la garaj. Acesta, cunoscut sub numele de „casa motoarelor“, era o clădire cu un turnuleț franțuzesc, care reproducea întocmai turnul casei mari. Sub streșini, se înșira un colan întreg de cuiburi de rândunele de anul trecut, dar anul acesta nu sosise încă nici un locatar. În interiorul garajului se afla automobilul Rolls-Royce alb, pe care Alan McCaffrey îl condusese cu grijă într-o anumită seară, cu mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai departe. Exista o părere generală că apa țâșnea „de la sine putere“, din măruntaiele pământului, și nu era canalizată prin sistemul central. Ghidul oficial al stațiunii era neclar asupra acestui punct - poate că în mod deliberat. În apropierea bazinului se înșirau câteva bănci de lemn și pe una din acestea, după ce o ștersese de brumă cu exemplarul ei din Ennistone Gazette, ședea Diane, împreună cu părintele Bernard și doamna Belton. Doamna Belton era acea „Madame“, acum foarte bătrână, care, cu mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
culoare, toate dintr-un porțelan roșu, lucios și voluptuos curbat. Dalele de pe jos erau negre. Robinetele și suporturile de prosoape, dintr-un metal auriu. Prosoape groase, pufoase, negre, tivite cu roșu, atârnau pe suporturi. Pe un raft negru, strălucitor, se înșirau borcănașe și sticle conținând (Tom nu avu nici o îndoială, totuși le încercă) spumante și unguente celeste. O arcadă din plăci de ceramică, mascată de o perdea, adăpostea un duș și o alta asemănătoare ascundea closetul. Tom hotărî că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
părul. Venea în fiecare sâmbătă să spele părul fetelor. Spălatul părului erau unul dintre „ritualurile nostime“; multe lucruri de la școală erau nostime. Domnișoara Adkin se instala într-una din sălile de baie și fetele, îmbrăcate în frumoasele lor capoate, se înșirau la rând, râzând cât le ținea gura; spălatul părului era un lucru caraghios și, totodată, ațâțător. Domnișoara Adkin era o femeie glumeață dar arăta ca o preoteasă, de parcă ar fi putut să scoată pe neașteptate o pereche de foarfeci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu poate fi remediat, să ne punem speranța în iubire. William se așeză și constată că inima încă îi bătea cu tărie. Își înclină capul și își împreună mâinile care îi tremurau. Se întreba singur: „Ce mi-a venit să înșir toate cuvintele astea înalte, de unde mi-or fi răsărit în minte?“. Apoi gândurile i se întoarseră la el și la ceea ce-i spusese doctorul, și se înfioră de slăbiciune și de frică. Tăcerea continuă, răsunând acum de ecourile cuvintelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ridică și se îndreptă cu pași lenți spre Institut. Începuse să plouă. Nu se duse la Băi, intră discret în Camere pe ușa din stradă, unde străjuia un portar într-o cabină de sticlă. În hol, pe o tăblie, erau înșirate numele ocupanților, numerele camerelor ocupate, precum și specificația dacă în momentul de față se găseau sau nu în camere. George constată cu un tremur lăuntric, dar fară surpriză, că numărul camerei lui Rozanov era patruzeci și patru. Filozoful era în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
De ce nu? Am fost, cândva, studentul dumneavoastră favorit. — Nu. — Minți, am fost! Și ce te supără dacă eu spun că ți-am fost studentul favorit? Ești atât de vanitos încât te rușinezi cu mine? — Te rog... Tot ce ți-am înșirat data trecută a fost greșit. M-am înjosit, m-am târât, asta a fost o greșeală. Știi bine ce doresc. Doresc să mă justific și numai tu mă poți justifica, doresc să mă salvez și numai tu mă poți salva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
frapantă că Tom McCaffrey e „fericit pentru că e inocent și inocent pentru că e fericit“. Ar putea oare asemenea condiție să dăinuie? Dar, pe de altă parte, nu era întocmai ce-și dorea el pentru Hattie? Totuși, când înceta să-și înșire toate aceste argumente, ce stranii fantezii îi traversau mintea! Tom mort sau fugit de acasă, și John Robert nevoit să consoleze o Hattie acum acoperită și justificată de văduvie. Ar suporta s-o vadă în casa soțului ei? Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în colțurile gurii i se adunaseră bășicuțe de spumă. Trase adânc aer în piept. Începuse și el să tremure. Stați o clipă, așteptați, am să vă spun exact ce s-a întâmplat, a fost un lucru perfect inofensiv, nu ce înșiră ăștia... Am fost la o repetiție, la Sală, pe urmă ne-am dus cu toții la cârciumă, la Omul Verde, și pe urmă, când s-a închis, eu m-am dus la Belmont și ei cu toții au venit după mine, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dorit să fi discutat... acum, când pleci, simt că... Stella se încrunta și își mijea ochii, adâncind cele două cute dintre sprâncene. Își îndreptă umerii și se lăsă pe speteaza scaunului. Brian își spuse: „Ce naiba m-a apucat să-i înșir toate astea? Se vede că-s beat și sunt lipsit de loialitate față de Gabriel, Stella o să mă disprețuiască...“ — Dar nu am de gând să plec de aici, răspunse Stella. — De ce nu, dacă el pleacă? — Vom trăi și vom vedea. — Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
materială vor deveni un singur tot vibrant. (Acesta este adevărul care mi s-a relevat la Delphi.) Forța menită să ne salveze sufletele este infinit de simplă și infinit de la îndemână. Nu mai pot continua. Ar însemna un sacrilegiu să înșir mai departe cuvinte destinate a nu fi înțelese. Țăranii mei simpli îmi înțeleg greaca veche mai bine decât vei înțelege dumneata ce ți-am scris acum în englezește. Când, cum și dacă voi fi chemat să propovăduiesc unei turme mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Magazinele erau desigur închise, dar parcă ți se dădea libertatea o dată în viață să alegi să nu cumperi nimic și să nu-ți dorești altceva decât să te plimbi de-a lungul acelor vitrine de un bun-gust desăvârșit, care se înșirau una lângă alta cât era pasajul de lung. Nestor se opri la o vitrină unde erau expuse camere video și aparate foto digitale, cu toate accesoriile imaginabile. Prețurile erau pipărate pentru cei ce își aleseseră meserii mai puțin bănoase, chiar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
normal să rămân interesată chiar dacă nu mai suntem împreună, nu crezi? În timp ce tu ai schimbat macazul în ce mă privește, parcă așa se spunea cândva... Paul nu dădu atenție observației ei răutăcioase. Și cum se cheamă piesa în care joci? Înșir'te, mărgărite. E o piesă de Victor Eftimiu. De fapt, un basm. Și, mai exact ce faci în piesa asta? Dansez, ți-am spus. Asta fac. Ai un rol sau dansezi așa, pur și simplu? Sunt una din iele. O
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nimic nu mai era așa cum fusese în toată după-amiaza scursă în tihnă și în desfătare în sufrageria din apartamentul de la etaj al unchiului Artemie și al mătușii Iuliana. Neti Pe alee, Dragoș se îndrepta către fundul curții trecând pe lângă casele înșirate pe-o latură, pline de chiriași proaspăt mutați, care încă nu prea ieșeau la vedere. Abia într-o seară au ieșit. În seara când l-au adus acasă, în sicriu, pe domnul Prodan, cu neliniște în ochi au ieșit în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]