1,815 matches
-
excelente, [ei] serveau numai covrigi și crenvurști. Mititeii, „renumiții mititei“, cum li se spunea, din carne to cată cu satârul ținut pe după mijloc, la spate, și dreși cu usturoi, cu cimbru și cu schinduf, sau patricienii pe care, când Îi Înțepai cu furculița, săreai, măi vere, Într-o parte, ca să nu te stropeas că cu zeama lor fierbinte, astfel de mititei și de patricieni gă seai la Ploiești, În cârciuma vestită a lui Potcoavă, starostele cârnățarilor și al grataragiilor, sau La
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cunoscuți sau chiar, s-ar putea considera, vechii amici, cum ar fi el, Vlad. Când a rostit „vechii amici“, Cameniță a râs mătăhălos, cu fața lui de brută neîmblânzită, iar fratele meu a simțit deodată cum ace de spaimă îl înțeapă în inimă, era acea spaimă infinită pe care o cunoscuse în timpul detenției în temnița Securității. În preajma lui Cameniță, în fratele meu se trezea copilul neajutorat care stătea ațipit în sufletul său: Vlad, autoritatea intelectuală de prestigiu național, acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se rezema în bastonul cu un cui în capăt, pe care și-l confecționase singur, și se uita lung după trecători. Cum azvârlea unul un ambalaj de bomboane sau un pachet de țigări gol, cum sărea ca ars și-l înțepa. Lumea zicea că s-a țicnit, dar nu era adevărat. Profesorul pensionar Popa ura dezordinea și murdăria. Suferea cu toată ființa când vedea cum mâzgălesc copiii pereții caselor. Însă cel mai tare suferea din cauza gunoiului. „Nu mai arunca, domnule, gunoiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
m-am ales cu aceeași privire contrariată. Dacă le ceream contul din bancă sau cheile de la mașină, n-ar fi fost mai surprinși. Cu un pix poți să scoți ochii la oameni, să scormonești într-un mușuroi de furnici, să înțepi în fund domnișoarele când e înghesuială în metrou, și alte treburi ciudate. Însă nouăzeci și nouă la sută dintre locuitorii întregi la minte ai României înțeleg că le ceri un pix ca să scrii ceva. Se vede treaba că nimerisem exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
grătar pe care Îl Îngurgitaserăm. Dar, cînd ne-am așternut iarăși drumului, am observat că era lăsat cauciucul din spate, iar de atunci a Început o luptă obositoare cu camera de aer. De fiecare dată cînd lipeam o parte, se Înțepa altundeva, pînă am rămas fără plasturi și am fost nevoiți să ne petrecem noaptea acolo unde ne găseam. Un Îngrijitor austriac, care participase la curse de motocicletă În tinerețe, ne-a oferit găzduire Într-un adăpost gol, prins Între dorința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
juca șah în verandă, înăuntru în atelier eu îmi făceam peruci din úmbrele de rindea scurte. Iar din spiralele lungi - cordoane, volănașe și șaluri. Într-o cutie mare se găseau litere de aur al căror miros pătrunzător de lac îți înțepa nasul. Tâmplarul alcătuia din ele numele morților, lipindu-le apoi pe capacul sicriului. Iar eu îmi făceam inele, lănțișoare și cercei. Astăzi, umbrișul de rindea și literele acelea m-ar speria. Pe-atunci însă văzusem tare mulți morți pe care
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Cimitirul era împrejmuit de ziduri de beton foarte înalte și era știut ca un loc unde Statul își îngropa victimele. Era pe la ora amiezii în plină vară, o căldură toridă. În cimitir înfloreau buruieni înalte până la genunchi, culorile lor îți înțepau cu stridență privirea. Pe cărările din iarbă, câini de pripas jigăriți cărau în bot bucăți de cadavre, urechi sau degete de la mâini și picioare. Am găsit un mormânt cu numele lui Ion Săracu. Pe el se afla un buchet de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
apuce pe lângă viață pe drumul spre moarte - sau invers. Se uită la bucățica de cartof înfiptă în furculiță până ce a dus-o foarte aproape de gură; ochii i se dau peste cap, umezindu-se. Niciodată până acum n-am văzut-o înțepând cu furculița atât de adânc încât să sfărâme cartoful. și nu lasă niciodată în farfurie firimituri de cartofi. Încă de copil nu-mi plăcea să mănânc cu ea împreună, ca să nu ajung de fiecare dată să mă rog de lampa
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cât este de plăcut să fumezi o țigară. Furată, cumpărată, că pă tată - țigară să fie. „Dacă mama lui Lenin și-ar fi făcut raclaj...“ R.P. Spuneați la un moment dat că v-ar plăcea să fiți viespe, ca să-i înțepați pe cei pe care-i detestați. Cine sunt sau cine-au fost ei? Cum arată organigrama sentimentelor negative pentru dumneavoastră? Care dintre ele este acceptabil și care nu? Și ce ați practicat mai mult, antipatia, sila, resentimentul sau altceva? A
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
adevărat însă, un mariaj de șase decenii înseamnă concesii reciproce, ba chiar compromisuri. Nu te poți regăsi mereu în celălalt. Nu-ți poți identifica identitatea ta cu identitatea lui. Noi doi ne cunoșteam reciproc punctele vulnerabile și în ele ne înțepam cu sadism. Șase decenii înseamnă accese de nervi, accese de independență, de gelozie, de temeri, de frustrări, probleme financiare, cicăleli (soțul meu mi-a scris odată în Statele Unite că-i era dor de „cățăreala“ mea). Înseamnă mici derapaje inevitabile și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
injecție. Și, în sfârșit, ferice de ziarele epocii noastre care pot pierde un cvadrat pentru a anunța, lângă deplasările de pe sol pe Lună și de submarine pe pământ, că Patrick Vanditelli a intrat în panică la gândul că va fi înțepat cu un ac lung, lung de tot, mai lung decât țeava unui tun de 155. După cum se anunță, helvetul Gaspard Holzgang și-a părăsit postul de pază la Cetatea Vaticanului, dispărând fără să lase adresă, urmă sau umilă înștiințare. Secretariatul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
a devenit brusc și doctor chirurg. Pregătirea operației a constat în dezinfectarea a unui ac de cusut mare prin ardere la flacără și trecut prin spirt sanitar. Același lucru s-a întâmplat și cu o forfecuță, după care ușor ma înțepat până a început să curgă puroiul. Apoi a decupat pielea cât a permis zona puroiată, a spălat cu rivanol și cu spirt sanitar dar nu a descoperit cauza care a dus la infectarea călcâiului. Trebuie să menționez că această operație
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ce a mai zis Băsescu, despre ce ia mai răspuns Tăriceanu - își dovedeau ridicolul. Am încetat să urmăresc presa din țară, iar când mam întors la București, după un an, am regăsit, fără nici o schimbare, exact ceea ce lăsasem: Băsescu îl înțepa pe Tăriceanu, acesta îi răspun dea în felul lui, iar Realitatea TV și Antena 3 întorceau decla rațiile politicienilor pe toate părțile și construiau scenarii, în ore și ore de emisie. Acum, după ce alegerile sau consumat, după tonele de vorbărie
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de moarte într-altul, făcându-le să-și imagineze desfătări și plăceri senzuale, pentru a le păstra și a le face să se afunde și mai mult în viciile și păcatele lor; în aceste persoane, spiritul cel bun acționează invers, înțepându-le și dându-le remușcări de conștiință prin puterea de judecată a rațiunii. 315. A doua regulă. Cu persoanele care se curățesc cu râvnă de păcatele lor, iar în slujirea lui Dumnezeu, Domnul nostru, merg din bine în mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sale obișnuite. 335. A șaptea. Acelora care înaintează din bine în mai bine, îngerul cel bun le atinge sufletele într-un mod blând, delicat și tandru, ca un strop de apă care intră într-un burete; iar cel rău atinge înțepând, cu tumult și neliniște, ca atunci când picătura de apă se izbește de piatră; în schimb, pe cei care înaintează din rău în mai rău spiritele de mai sus îi ating în mod contrar. Aceasta întrucât dispoziția sufletului față de îngerii pomeniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
același : mai mulți evrei convingeau sau, mai adesea, corupeau cu bani un creștin să le aducă de la biserică o bucată de ostie. Apoi - În casa unuia dintre ei sau la sinagogă -, evreii profanau ostia (de regulă, În prezența unui crucifix), Înțepând-o, arzând-o sau călcând-o În picioare. În aceeași epocă, și vrăjitorilor li se punea În seamă cam același tip de ceremonii, Înfăptuite În cadrul așa-numitelor „liturghii negre” <endnote id="(85, pp. 49 și 76 ; vezi și 134, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Neculce În Letopiseț) ar fi „furat În ziua Paștilor un copil [creștin], cam de cinci ani” (Cronica Ghiculeștilor) și l-ar fi „muncit [...] În chipul muncilor domnului Iisus Hristos” (Ion Neculce). Apoi, l-ar fi pus Într-un butoi și, Înțepându-l În mai multe locuri cu niște scule speciale („trei Înfipte Într-un mâner de lemn”), ar fi colectat tot sângele În putină. „Sângele l-au Împărțit, punându-l În butoiașe, și l-au trimis marelui haham din Cracovia și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
urmă : „De Paște, ei [= evreii] trebuie să pună sânge creștin În pască [...]. Ei omorau copii pentru sânge [...]. Evreii aveau un instrument pentru extragerea sângelui : un butoi cu cuie. Înăuntru se punea un om. Când butoiul era rostogolit pe uliță, cuiele Înțepau victima și ei obțineau sângele” <endnote id="(70, p. 129)"/>. Credințe similare (inclusiv folosirea „instrumentului” de colectare a sângelui : butoiul sau albia cu cuie) au supraviețuit În epoca postbelică și În sud-estul Europei : În Bulgaria (Sofia) și Grecia (Salonic), după cum
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu picătură, Împungându-i cu acele la sărbătorile Paștelor” <endnote id="(366, p. 131)"/>. Împunsăturile aplicate de evrei copilului creștin ar corespunde, pasămite, celor aplicate lui Isus În timpul Patimilor. „După opinia populară”, ne asigură Nicolae Iorga, pasca evreiască ar fi „Înțepată cu puncte” pentru a simboliza „Înțepăturile date de strămoșii [evreilor] Mântuitorului Însuși” <endnote id="(451, p. 46)"/>. Nu numai motivul „butoiului de colectat sânge” a migrat din legenda infanticidului practicat de evrei În legendele folclorice românești, ci și motivul „azimei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și el cu aceeași hrană ? Nu-l rănești cu aceleași arme ?... Nu zace de aceleași boli ?... Nu se vindecă cu aceleași leacuri ? Nu-i e cald și frig și lui, tot vara și tot iarna, ca și creștinul ?... Dacă mă Înțepi, nu sângerez ? Dacă mă gâdili, nu chicotesc ? Dacă Îmi dai otravă, nu mă sfârșesc ? Și dacă voi ne asupriți, noi să nu ne răzbunăm ?... Dacă suntem la fel ca voi, În toate celelalte, vă vom semăna și Întru aceasta !” (Neguțătorul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
calme, beat de izbânzi, Înfricoșat/ și torturat de insuccese./ Da, fost-am om la fel ca voi” <endnote id="(492, pp. 276-279)"/>. B. Fundoianu pare să parafrazeze monologul lui Shylock, ba chiar, În unele locuri, să-l „citeze” : „Dacă mă Înțepi, nu sângerez ?” (la Shakespeare) și „răsărea pe pielea mea, străpunsă de un spin obraznic,/ o dâră proaspătă de sânge” (la B. Fundoianu). Ca om de teatru și ca poet, B. Fundoianu a cunoscut bine opera lui Shakespeare. El a discutat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
n-a scăpat nici el de acest blestem. în general, nu putea să iasă din figura omului serios, preocupat, unidirecțional. Sesiza ușor comicul din diverse situații și afirmații, nu-i ocolea pe glumeți, era uneori tare în ironii, „pișca”, urzica, înțepa, avea acuitate, dar n-avea jovialitate. Putea să surîdă, nu și să rîdă. în două decenii de relații apropiate, nu cred că l-am văzut barem o dată hohotind. În schimb, cu fruntea plecată, concentrat - mai mereu. Scrisorile sale sînt rareori
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Sadat despre Hitler În 1953. Gruson mi-a mulțumit, spunându-mi c) verific) documentul. A mai ad)ugat c), pe undeva prin dosarele lui, avea o fotografie cu noi doi „pe front”. Pe câmpurile de lang) Ierusalim, Îmi amintesc, soldații „Înțepau” p)mântul În c)utarea minelor de teren, marcând locurile sigure cu fâșii de pânz). Starea de spirit a lui Jacob Leib Talmon combin) Înfl)c)rare și, În același timp, depresie. Vorbitor plin de energie și teatral, el aduce
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
copiilor. Un rudimentar muțunachi cu arc sărea din cutia lui, speriind-o pe frumoasa mea Sarah și poza aceea Îmi displăcea profund pentru că Îmi amintea de petrecerile de copii unde o fetiță grațioasă care mă vrăjise se Întâmpla să se Înțepe la deget sau să se lovească la genunchi, transformându-se brusc Într-un spiriduș rău cu față purpurie, plină de riduri și zbierând ca din gură de șarpe. Altădată plecau Într-o călătorie cu bicicleta și erau capturați de canibali
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
într-un uriaș clește! se entuziasmează Alexandru. Marile Puteri ale Europei nu vor îngădui... Marile-micile Puteri ale Europei, îl întrerupe Țamblac cu un zâmbet ironic. Îi cunosc bine. Aceste "Mari Puteri" nu-s decât niște gogoașe umflate cu vânt. Ia înțeapă-le! Ai să vezi că numaidecât fac pfff... Gura-i mare la ei, adaugă el și apoi tace încruntându-se, bântuit de amintiri. Turcii, reia el, băteau la porțile Constantinopolului... Doamne! Cât s-a rugat de ei Împăratul Constantin: "Salvați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]