2,507 matches
-
și profesia persoanei ce mi se adresa. Printre rânduri, am intuit ceva din personalitatea corespondentei mele, dar adevărata ei personalitate am perceput-o clar în momentul când mi-a trimis indirect un volum de poezii intitulat „Anotimpurile iubirii”. Uimire și încântare am avut din plin atunci când am parcurs volumul cu titlul amintit și tot ca primă impresie am telefonat Doamnei poete din Novaci - Gorj - spunându-mi părerea asupra valorii volumului trimis. Un fapt incitant e acela că astfel am aflat că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și unde, da, trenurile chiar circulau conform programului. Nicăieri nu se simțea Baruch Kishon atât de bine ca în Elveția, unde puteai să iei prânzul pe peronul gării și să îți fixezi ceasul după trenuri. De aceea a simțit doar încântare când Guttman i-a pomenit de Geneva în acel lung și dezlânat monolog pe care i l-a ținut la telefon duminica trecută. Un telefon care, se gândea acum Kishon, ar fi putut fi ultimul pe care l-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
întregi - „Iată dovada că Avraam a lăsat Ierusalimul evreilor!“ - decât dacă era sută la sută sigur că era adevărat. Erau prea multe lucruri în joc pentru a face o greșeală. Așa că a căutat pe Google „cuneiforme, Geneva, expert“ și, spre încântarea lui, a găsit un nume. Profesorul Olivier Schultheis. Mai avea cam zece minute până acolo. Nu s-a obosit să sune înainte: nu avea sens să-i dea sursei șansa de a spune nu. Mai bine să ajungă în persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spart sau ciobit de angajații brutali ai căilor ferate, hotărâți să ducă definitiv la ruină societatea feroviară prin despăgubirile pretinse de expeditorii de marfă, urmând apoi să facă grevă și să distrugă gara centrală din Illinois. În timp ce Ignatius medita la încântarea pe care micul joc mecanic de baseball o oferea umanității, cei doi ochi triști și plini de râvnă se îndreptau spre el prin mulțime, ca două torpile ce trebuiau să atingă o țintă mare și lânoasă. Polițistul se năpusti asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
devenind iritat. Se uita mereu la camera video. Lui Gerard nu-i plăcea să fie pus în situații stânjenitoare. — Scrie cincisprezece fără șapte. — Opt, răspunse imediat papagalul. Gail rezistă tentației de a se întoarce spre cameră și a striga de încântare. În loc de asta, întoarse calmă pagina, ca să-i arate un alt exercițiu. — Acum. Cât face dacă din douăzeci și trei scădem nouă? — Paisprezece. — Foarte bine. Și acum ... — Mi-ai promis, zise Gerard. — Ți-am promis? — Da, mi-ai promis, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
borcan cu ayran. Era o rețetă americanizată, cu prea multe cuburi de gheață. În castroanele de lut de nuanțe diferite se aflau multe din felurile sale de mâncare preferate: fassoulye pilaki, kadin budu köfte, karniyarik, chureck abia făcut și, spre Încântarea unchiului Dikran, bastirma. Deși spumega Încă, furia i s-a domolit la vederea castronului cu bastirma și s-a topit cu totul când lângă acesta a zărit celălalt fel preferat al său: burma 2. În ciuda faptului că dieta sa fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Shushan a deschis speriată ochii. Doar Armanoush a rămas calmă și stăpână pe sine. Cu pași voit măsurați, s-a Îndreptat spre ușă sub privirile Încremenite ale mătușilor ei și a deschis-o. — Tati!!! a spus Armanoush cântând parcă de Încântare. Parcă aveai o Întâlnire În seara asta. Cum se face c-ai ajuns acasă atât de devreme? Însă, Înainte să termine Întrebarea, Armanoush intuise deja răspunsul. Barsam Tchakhmakhchian a zâmbit făcând gropițe În obraji și și-a Îmbrățișat fiica, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
blond deschis, aproape cenușiu. Până acum Asya Învățase prea bine că schimbarea radicală a coafurii era semnul unei schimbări radicale de dispoziție. A cercetat chipul mătușii Feride căutând urme de nebunie. În afară de faptul că părea absorbită de televizor, urmărind cu Încântare o cântăreață pop groaznic de netalentată care se rotea Într-un dans prea ridicol ca să fie adevărat, Asya n-a detectat nici una. — Trebuie să te pregătești, știi, musafira noastră sosește astăzi, a spus mătușa Banu pe când intra În living cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
imens a cotit spre marea azurie. Zarva mulțimii dinăuntru a crescut preț de un minut Întreg și apoi a scăzut la un zumzet monoton care acompania alte sunete: zăngănitul motorului exterior, plescăitul valurilor și țipetele pescărușilor. Armanoush a observat cu Încântare că pescărușii leneși de pe țărm veneau după ei. Aproape toată lumea din feribot Îi hrănea cu bucăți de simit - pâinițele acelea În formă de inele, presărate cu semințe de susan, fiind o tratație pe care păsările acelea carnivore o găseau irezistibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vizibil gânditor și distant. În timp ce decolau stătea nemișcat și nu și-a schimbat decât foarte puțin poziția după ce au atins altitudinea de zbor. Se simțea obosit, epuizat de călătoria aia obligatorie care abia Începea. Rose, dimpotrivă, era cuprinsă de o Încântare nervoasă. A dat pe gât ceașcă după ceașcă de cafea ordinară de avion, a ronțăit covrigii anemici care i-au fost serviți, a frunzărit revista gratuită, s-a uitat la Bridget Jones: La Limita Rațiunii, deși mai văzuse filmul Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
djinni care Îi urmăriseră cu atenție fiecare mișcare de la locurile lor obișnuite de pe umerii ei. — Ce-ai să faci, stăpână? a Întrebat domnul Bitter cu o nuanță de bucurie răutăcioasă În glas. Nu-și dădea deloc osteneala să-și ascundă Încântarea de a-și vedea stăpâna atât de neajutorată și de necăjită. Priveliștea neputinței celor puternici Îl amuza Întotdeauna. Mătușa Banu s-a Încruntat doar puțin. Nu a răspuns. Atunci domnul Bitter a sărit jos și s-a așezat lângă pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dulapului de haine. Când s-a Întors, copilul râdea, pentru că tocmai reușise să se ridice În picioare. A rămas așa preț de o clipă, a făcut un pas, apoi altul și a căzut brusc În fund, În timp ce teama plină de Încântare a primului său pas Îi strălucea În ochi. Dintr-odată, copilul a Început să zâmbească cu gura lui fără dinți și a rostit: — Ma-ma! Întreaga casă a căpătat o luminozitate rară, aproape fantomatică atunci când Shermin Kazanci și-a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sau ceva similar, purta blugi, îmi amintesc perfect chiar și cele mai insesizabile nuanțe ale ochilor ei albastru-argintiu amestecat, îmi amintesc șuvițele ei crețe ude de ninsoare și zîmbetul și căldura imensă de a sta lîngă ea, sentimentul reciproc de încîntare... atunci, am simțit și regretul ei cînd am plecat atît de repede, i-am promis că vorbim la telefon, dar nu știam că de văzut, n-aveam să ne mai vedem de atunci încolo... iar ea a simțit, a știut
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de oțel în privirea ei, poate involuntar, ceea ce mă amuza mai mult... Ce bine îi stă în jacheta asta neagră și blugi, mă gîndeam eu într-o doară, observînd aspectul ei nonconformist pe care l-am apreciat mereu, constatînd cu încîntare că poartă vreo doi-trei cercei în fiecare ureche... “Acum ne potrivim mai bine”, mă gîndeam, avînd în vedere că eu adeseori și mai mereu mă îmbrac în blugi, dacă se poate din cap pînă în picioare, de la șapcă, la jachetă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
o noapte cu frigul Îi dădu fiori. — Kitty, așază masa asta lungă și scaunele În zigzag sau Într-o formă geometrică mai neobișnuită, Îi zise Charlie, de Îndată ce o zări la rulotă. Să mute scaune și mese grele pentru Charlie? Ce Încântare! Charlie Jones avea tot soiul de sarcini pentru ea și Își dădea toată silința să ajute, dar nu era prea pricepută la aranjarea lucrărilor de artă, știa asta. „Ai putea, te rog, să faci asta?“ sau „Ai putea, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
interioară, cu mai multe aripi și etaje, exact așa cum i-o descrisese la petrecere. Spre deosebire de casele și apartamentele frumoase pe care le mai văzuse, casa lui Matthew era o oază de căldură, avea un stil bine definit. Era o adevărată Încântare și, pe deasupra, se afla chiar pe plajă. Intrară Într-o cameră de zi mare, cu tavane Înalte și cu un candelabru superb de fier forjat deasupra unei mese de lemn, lângă care se opri Matthew mai Întâi, să-și verifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
acum așezat pe scaunul lui de odihnă, se simțea împăcat. E binecunoscut că mulțumirea spiritului nu e deloc insensibilă la o alimentație îndestulătoare a trupului, totuși, dacă, în acest moment, Cipriano Algor se simțea împăcat, dacă trăia un soi de încântare în toată ființa, nu se datora numai faptului material că mâncase. În ordine, contribuiau la această fericită stare de spirit incontestabilul avans câștigat în domeniul tehnicilor de modelare, speranța că de acum înainte se vor termina în sfârșit problemele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-mi ude pantalonii valurile care pătrundeau uneori peste o parte din mica plajă, spălând pietrele sau, dimpotrivă, acoperindu-le cu ghemotocuri de alge; spectacol care se joacă zilnic pe toate țărmurile din lume dar care atunci mă umplea de o încântare copilărească; am luat chiar o scoică enormă, înlăuntrul căreia vuia stins marea și m-am jucat multă vreme depărtând scoica și lipind-o apoi din nou de ureche, cum fac copiii. În cele din urmă, toropit de soare, am ațipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eu însumi, treptat, de boala deșertului. Și într-o noapte chiar mi-a fost frică în clipa când m-am gândit că într-o zi eu însumi, poate, pe fotoliul acela mai înalt... Altul în locul meu ar folosi, poate, pentru încântarea mea de atunci un cuvânt urât. Eu n-o fac, cu toate că n-am nimic împotrivă. Mă mulțumesc să spun că mi s-ar fi părut mai normal să mă scol dimineața și să nu mai găsesc marea, să descopăr în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mult la soare”, își dădu cu părerea Siminel. Dar mă răcorisem. „Am glumit”, le-am spus și toți s-au liniștit, după care mi-am reluat obișnuitele istorii zilnice, fără să-mi mai pese de Mopsul; îmi era de ajuns încântarea din privirile celorlalți. Nu-i silea nimeni să stea în soare și să mă asculte. Dacă o făceau însemna că exista ceva în ce le povesteam eu care le trezea interesul. Ce? Poveștile mele despre Bătrânul? Ele nu erau altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să fie prigonită de cei bolnavi. Și poate că încercarea de viol din bălării fusese tocmai o formă de prigoană, deoarece sănătatea ei reprezenta o sfidare. Nu văzusem eu însumi în ironiile Laurei un risc, care-mi punea în pericol încântările din sala cu oglinzi? Dar eram furios pe ea fiindcă nu avusese tăria să mă iubească împotriva mea însumi. Nu era ceva nou în asta, mereu aruncasem apa primită în dar, așteptând clipa când mi se va da să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În măslinii dulci, cu parfum Întunecat, o statuie aurită a lui Jeanne d’Arc strălucește În parcul de peste drum și un rus nu lipsit de farmec le flatarisește, cu accentul lui delicios. Ce le-ar mai trebui? Ivan le Împărtășește Încîntarea, dar pentru Wakefield nu e atît de simplu. Își imaginează șir după șir de dinți de un alb amețitor umplînd o imensă sală de conferințe. În mod ironic, el ține o prelegere despre evoluția omenirii și dezvoltarea dinților. La Începuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
chicoteli cît ar fi vrut Wakefield. Motivul ar putea fi că soțiile Companiei lucrează tot pentru Companie și sînt, la rîndul lor, tot atît de repetitive. Numai copiii nu se plictisesc de repetiție: pe ei Îi surprinde. O așteaptă cu Încîntare. Cum e cu putință ca un lucru fermecat să apară În exact aceeași formă, doar o secundă mai tîrziu? Pe de altă parte - și vorbesc acum din punctul de vedere al copiilor - cum pot lucrurile să nu se repete? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se aprind În momentul În care intră În casă și o voce plăcută de bărbat le spune „Bine ați venit acasă, Neva și Sherrill! Cine sînt oaspeții voștri?“ — Wakefield și Maggie, răspunde Sherrill și vocea repetă după ea, plină de Încîntare „Wakefield și Maggie! Bine ați venit În Casa Viitorului, Wakefield și Maggie!! — Du-te dracului, spune Sherrill. Niște mașinării Încep să robotească În bucătărie. Mașina de cuburi de gheață pune cuburi, Într-un pahar și Îl umple cu apă. „Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fi mulțimea care asistă la o execuție. Burdihanele lor grase și tricourile lor stupide Îi par cu deosebire sinistre. De multe ori a auzit oameni veniți din Franța sau Japonia remarcînd cît de „european“ pare orașul. Înțelege acum că sursa Încîntării lor este fumul unei istorii criminale, care le pătrunde În creier cînd respiră. Wakefield comandă un amaretto și un espresso și așteaptă să apară Zelda. Cineva a aruncat o carte de telefoane veche În coșul de hîrtii de sîrmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]