20,977 matches
-
fata Lenței, sora dumneavoastră... Bravo, Mihăiță, mînca-te-ar norocul! a rîs fericit bărbatul, luîndu-l pe după umeri. Ți-amintești cum te țineai după căruța mea și, pentru că nu te lăsam să te urci pe inimă, îmi strîngeai frîna la deal, cînd veneam încărcat cu snopi, ce diavol! Și tu, și Ion al lui Arbore. Știi că l-am văzut și pe el? E electronist tot la "Valea Brîndușelor", el mi-a spus de tine. Să vă fac cunoștință se întoarce el spre soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oricum, nu toți onorează invitațiile primite, ba cei mai mulți își trimit femeile de serviciu sau curierele. Trage puternic pălăria, să nu-i fie smulsă și-și ridică gulerul. În pauzele lungi dintre rafalele vîntului se oprește să privească cum ninge abundent, încărcînd brazii ce străjuiesc piața, făcîndu-i să semene cu pozele cărților de povești citite în copilărie, cînd încă nu știa cum arată munții, iar brazi văzuse doi, și-aceia ciuntiți, în curtea fostului conac boieresc din sat. Zînele din poveștile preferate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de apel. Imediat, tovarășe director; numai să iau hîrtia. Așa, avem în cursă, pe trasee, următoarele mașini... Vlad înclină capul, mulțumind cu glas scăzut. Se întoarce încet și iese. Afară, pe peron, agitația e în toi. O mulțime de oameni încărcați cu tot felul de bagaje, între care predomină sacoșele cu pîine albă și sacii cu pîine neagră, pui congelați, sticle cu ulei și pești mititei, congelați, lipiți aiurea unul de altul asemeni scoicilor dintr-un fragment de rocă preistorică, aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acasă, că prea e parfumată spune întorcîndu-se cu două pahare pline. Poate mă-mbăt și mă fac de rîs în fața Sorinei. Noroc! Sorb amîndoi încet, pe îndelete, din paharele fierbinți. În jurul lor e un du-te-vino de oameni grăbiți, nervoși, înfrigurați, încărcați cu tot felul de bagaje. Difuzorul din perete, spre care se ridică mereu privirile celor mai mulți, ca ochii drept-credincioșilor spre icoană, tace cu încăpățînare, după ce, mai de mult, chemase la șeful autogării pe un șofer. Să-ți dau o invitație pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spune Paula încet. Amintește-ți că tu închizi mereu telefonul cînd vii, să nu te deranjeze. Fără apropo-uri, știi! Tot îmi dai atîta peste nas. Mai bine... Mai bine ce? întreabă Paula după o pauză lungă, dar, ca să nu încarce și mai mult atmosfera, se bagă sub cearșaf, lăsîndu-l pe Radu să-și reverse furia pe ce apucă, așa cum face uneori la spital, ca, apoi, să se liniștească. *** Toată noaptea telefoanele orașului au zbîrnîit, s-au dat dispoziții, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce se simte pe jos, pe lîngă pantofii ei, cît mai ales de romul băut, coborît deodată în pulpe și în tendoanele de sub genunchi, în vreme ce mintea, puțin încețoșată, e lovită mereu de același gînd: "Trebuie să divorțez de el!" Oameni încărcați cu bagaje circulă dintr-o parte în alta iar Aura, cu pieptul apăsat în bara de aluminiu, cu nasul lipit de geamul în care se zbate viscolul, simțindu-și agățat de colțul unui geamantan ciorapul stîng, frîntă din cauza oboselii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai plusat; știați că-n vreme ce alții au caré de ași, dumneavoastră, culmea ironiei, aveați chintă roială. Șoferul, care a urmărit cu privirea scena, s-a apropiat să-i despartă: Chiar dacă aveți ceva de împărțit, vă rog să nu încărcați și mai mult atmosfera de aici; se uită lumea la dumneavoastră. Avem de luptat cu foamea, cu frigul, cu viscolul... Aveți dreptate clatină din cap profesorul, retrăgîndu-se mai spre fereastră, la o masă liberă. Zău, nu te supăra... devine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
umbră: Vincențiu, vreau să-ți vorbesc; să m-ajuți..., un sfat... ...Și groaza lui imediat ce și-a eliberat mîneca din strînsoarea degetelor firave, pe care nu le-ar fi putut bănui de o asemenea forță... Zgomotul cu care ușa mare, încărcată de fier forjat, a căzut în urma sa... Fuga spre tramvaiul hodorogit, amestecul printre oameni, gîndul că e urmărit, că va fi prins de umăr, iar mai apoi, după ce tramvaiul a întors la capăt și el, ultimul pasager, a scos bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
viță, în care s-a retras, amintirea lui naște surîsul fetei, cel de atunci, cînd a împăturit actul de naștere, cu linie la "numele tatălui", a troznit încuietoarea poșetei și s-a pierdut în lumina soarelui de toamnă, dincolo de ușile încărcate cu fier forjat. "Bătrîna bănuie, ori, mai precis, știe totul. Altfel, la ce bun toată povestea cu sentimentele paterne ale ăstuia cu doi copii?! Și ce dacă n-am crescut-o eu!? Pot acum, la ceasul maturității, să încerc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca un semn de întîmpinare, i s-a făcut milă. A început să plîngă, dar nu de mila cățelușei. Abia tîrziu, cînd suspinele i s-au mai potolit, a înțeles că vorba femeii aceleia, de undeva de pe la mijlocul rîndului, grasă, încărcată de sacoșe, probabil gospodină, mamă a cîtorva copii, care i-a strigat că n-ar fi în stare să ia un copil de la leagăn, a durut-o profund. Cu mulți ani înainte, cînd a născut-o pe Doina, în toamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a porcului; laptele de asemenea. Moș Ion, bunicul tău, era un simplu țăran, într-o perioadă de răstriște, cînd se dădea grîul cu doi-trei bani kilogramul, preț simbolic, și-n zilele de foame ascultam trenurile pline cu tot ce le încărcasem noi, cei de la țară, cum urcă gîfîind spre Pașcani, ori gonesc spre Iași. Eu, copil fiind, am văzut perceptorii scoțînd din casa mea, dar și din cea a bunicului tău, toate bunurile de valoare pentru o restanță la cotele fixate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unul care, în timpul războiului a strîns un tun, să fie la casa omului, băgîndu-l sub stogul cu paie de grîu. Cînd a văzut că nu-i lăsat în pace de cei cu colectivizarea, a scos tunul în bătătură, l-a încărcat și l-a îndreptat spre poartă. Acum, la rece, e ușor să stai și să faci filozofie, dar atunci? se întreabă Săteanu. Eu, flăcăul de bună credință, plecat din sat, pe cine să fi ascultat? Să mă fi întors acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mașinile din faza finală cară spre banda rulantă bobine mari, de zece-cincisprezece kilograme. Cîte una, obosită, stă pe vreo bobină goală, cu spatele rezemat de carcasa mașinii, cu bărbia lăsată în piept și doarme. Cele treze, care au terminat de încărcat mașinile și așteaptă să se umple bobinele, văzîndu-l pe Mihai, se grăbesc să-și facă de lucru, scoțînd bumbacul din buzunar, cu care șterg porțiuni din carcasa emailată ori iau mătura și o împing de ici-colo, să adune vreo eventuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trăiesc peste 2.300 de specii de animale, multe rare și prețioase. Munții Emei reprezintă unul dintre cele patru masive importante în istoria budismului din China. Răspândirea acestui curent religios, construcția templelor și pelerinajul credincioșilor au imprimat zonei o atmosferă încărcată de spiritualitate. Cultura budistă constituie specificul regiunii Emeishan, toate construcțiile, statuile, elementele religioase, muzica și picturile au un pronunțat caracter religios. Munții sunt împânziți de temple budiste, opt dintre acestea, situate pe creștetul muntelui, fiind cele mai renumite, printre care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bucăți de lemn putred. A început evacuarea apei și odată cu scăderea nivelului acesteia a ieșit la suprafață o adevărată comoară peste 15.000 de obiecte din aur, jad, lac și bambus, multe dintre acestea cu forme atipice, dar expresive și încărcate cu motive ornamentale foarte frumoase. Cea mai interesantă descoperire este însă un set de 56 de clopote din bronz. Acest set de clopote, un instrument muzical cunoscut sub numele de Bianzhong, este cel mai mare de acest gen descoperit până în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au fost transportate la ambasada americană din Beijing, gata pentru a fi transportate în America. La scurt timp, fosilele au dispărut misterios și n-au mai fost găsite nici până astăzi. Unii au susținut că cele două cutii au fost încărcate pe vaporul poștal "Președintele Harrison" în portul Qinhuangdao, vas care s-a scufundat la jumătatea drumului spre America. Alții au susținut că vaporul poștal a fost oprit de japonezi, iar fosilele au ajuns pe mânile unor persoane interesate și în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
capătul navei de comandă. Au văzut că Huang Gai venea conducând zeci de bărci mici. Împinse de vânt, acestea au ajuns într-o clipă în apropierea navelor lui Cao Cao. Huang Gai a făcut un semn cu mâna. Toate bărcile încărcate cu paie, ulei și alte materiale inflamabile au fost cuprinse de flăcări. Purtate de vânt, focul s-a răspândit și la navele de război ale lui Cao legate între ele cu lanțuri. A izbucnit imediat un incendiu puternic. Toatele navele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
este celebrată împreună de toate cele 56 de etnii naționale din țară. Multe dintre acestea au un specific propriu de petrecere a acesteia. Etnia li (majoritatea în provincia sudică Hainan): de Revelion, toți membrii familiei se reunesc în jurul unei mese încărcate cu mâncăruri delicioase și cântă împreună cântece specifice de Anul Nou. În prima sau a doua zi din Noul An, bărbații merg împreună la vânătoare. Etnia yi (majoritatea în provincia sud-vestică Sichuan): un element specific este dansul, modalitate prin care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ani încoace, cam de pe când a început să bântuie moda iraționalului născător de artă, ne stăpânește obsesia că tot ce e popular, ancestral, născut din masa neinstruită, musai să aibă profunzimi în fața cărora intelectualul e dator să se simtă umilit. Încărcăm deci prostul gust, vulgaritatea declarată onest cu felurite „isme”, născute din cealaltă prostie, cea instruită. Și mie mi s-a întâmplat să tresar la două stihuri de pe crucea lui însuși Stan Ioan Patraș: „Vai săracă lumea mea/ Că greu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
despre acea după-amiază ploioasă. Nu, m-am hotărât: cel mai bine ar fi să vă povestesc despre Bogdan și cu asta, basta, fie ce-o fi, îmi trece sau nu-mi trece, gata, punct, pentru că deja simt că v-am încărcat prea mult cu toate mârșăviile, ticăloșiile și fărădelegile mele și veți vrea, eu știu, să vă odihniți și voi puțin, să vă clătiți mintea sau să mergeți la culcare. Habar n-am. Fiecare cu ale lui. Eu, de exemplu, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era greu, ciolănos și mă sufoca, i-am spus asta, ce joc tâmpit, însă el ținea musai să continuăm, murea să fie taică-su, apoi l-am auzit pe tataia la ușă, suna ca disperatu’, o fi avut plase, era încărcat, tataia ăsta era un tataie rău, am văzut asta după disperarea lui Bogdan, care a sărit să se îmbrace, îmbracă-te și tu, repede, repede, să nu ne prindă, m-am îmbrăcat și, înainte ca tataia să intre în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu doar în timpul reprezentațiilor, ci și la menajerie. A trebuit să organizez un fel de excursie, eram cinci sau șase băieți de pe aleea Băiuț, mama ne-a plimbat prin sala pustie, prin cabinele actorilor, prin atelierul de tâmplărie, prin culisele încărcate de decoruri, prin biroul unei scenografe care tocmai alegea stofe și broderii pentru rochița lui Grettel, am mers apoi pe un culoar strâmt, la capătul căruia, într-o încăpere fără geamuri, dar cu multe lămpi de neon, se aflau nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dus totul, până la ultimul ac, la tomberoanele de gunoi, am măturat și am spălat pereții cu furtunul. N-a fost greu să facem curat, fiindcă familia Pascu, având frigiderul plin cu cotlete, cașcaval, șuncă de Praga și whisky, nu-și încărca beciul cu saci de cartofi, butoaie de varză, gemuri, gogonele și vin de țară. De altfel, proiectul ăla se bizuia pe o confrerie lingvistică, transformând o boxă într-o sală de box. Domnii Pascu, tată și bunic, și-au scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și visa la mîncare. Strada din fața casei avea o gaură mare În mijlocul ei, acolo unde căzuse bomba. Oamenii o acoperiseră parțial, Însă tot nu fusese astupată de tot și, Într-o zi, din capătul străzii s-a apropiat un camion Încărcat cu cărbuni. Șoferul n-a observat craterul la timp și camionul s-a izbit frontal de el, zdrang. A fost o zdruncinătură cumplită și din camion au căzut o groază de cărbuni. Însă mașina nu s-a oprit. A mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-o În viața mea. Vreme de cîteva zile aproape că nu m-am putut mișca, și durerea era atît de cumplită că nu mă lăsa să dorm. Stăteam cumințel În cutia mea și dădeam nume lucrurilor. Mesei, care era mereu Încărcată cu diverse chestii, i-am spus Camel. Cutiei mele i-am zis Hotelul. Fereastra a devenit La Fontaine Lumineuse, iar fotoliul de piele l-am botezat Stanley. Am dat nume lucrurilor și m-am uitat la Jerry. Ziua am urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]