2,843 matches
-
lucrurile au început să se miște în direcția bună. Am primit telefon de suflet de la Doinița Trocinescu, fosta mea elevă și de la Serghei Coloșenco, semn că nu sunt singur. Serghei Coloșenco mă roagă să-i indic paginile din volumul III închinate prof. Paul Constantinescu, în vederea tipăririi în viitor a unui volum omagial pentru un om de excepție care a acționat zeci de ani în Bârlad pe ogorul școlii și care pentru mine a fost omul providențial ce mi-a schimbat drumul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
el să sufere un asemenea afront, o asemenea nedreptate prin pensionarea anticipată? Acest fapt l-a doborât, l-a măcinat, obligându-l să se retragă la Valea Teancului-Buzău, unde înjghebase o gospodărie cu câteva hectare de teren, după o viață închinată crezului militar. Declarația mea nu a fost în măsură să-l disculpe și a ispășit o vină de care nu era vinovat. Colonelul Burducea nu avea sânge albastru în vine, nu avea o familie vestită care să-l apere de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
-o cât mai sus pe scara succesului a fost munca asiduă. Nu ar fi îndrăznit, nu ar fi putut să își imagineze că ar putea să ajungă atât de departe, realizând atât de mult, dacă nu ar fi fost totul închinat convingerii tatălui și mamei ei în șansa pe care America le-o oferise de a-și îmbunătăți propriile existențe, de a le favoriza atingerea prosperității, de a le da puterea de a-și construi un viitor productiv al unor posibilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ținea să le Împărtășească prietenilor săi că avea impresia că suferă zi după zi un supliciu care Îl egalează pe acela al sfîntului Erasm. Știa cîte ceva despre suplicii, dat fiind că nu degeaba cercetase el În tinerețe nenumărate edificii Închinate cultului catolic. Văzuse, copil fiind, supliciul sfîntului Erasm Înfățișat În mărime naturală pe zidul unei capele. Un soldat Înarmat cu un cuțit spinteca pîntecele sfîntului, ajutat de un altul care depăna liniștit mațele, trăgîndu-le pe un scripete, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
punct de vedere strict tehnic, se știa În stare să termine un roman În cîteva luni. O mai făcuse deja. În cinci ani de zile, ar fi putut scrie și publica fără să fie lacom - măcar două cărți. Dar cartea Închinată tatălui său, Întîmpina cel puțin o piedică. Tatăl lui se născuse În cutare zi și murise În cutare zi. Primul lucru de care e În stare un nou-născut este să moară. De la tragicii greci pînă la filozofii existențialiști, toată lumea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
al doilea, am izbutit să detectez un anacolut la Montherlant. Iată comentariul domnului Laloux: „Caut În zadar anacolutul În fraza pe care o citezi. Unde naiba Îl vezi?“. Analizez o lucrare a lui Georges Duhamel, Consolatoarea muzică: În niște pagini Închinate lui Johann Sebastian Bach, aflu că există boogie-woogie. Mă extaziez la un „frumos pasaj“ În care Duhamel evocă o soprană cu plete lungi, blonde, (false, desigur), care se desfac Încetișor pe ultimele măsuri din moartea Isoldei („În scena aceea atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
înfățișez un nor de lăcuste care devoră o catedrală. „Dumnezeu mâncat de lăcuste, îți place ideea?” Privirea ei uluită m-a încurajat să continui: „Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, tu preoți îmbrăcați în odăjdii pe care erau țesute cu fir de aur lăcuste și cu nenumărate lăcuste care îi devorau pe toți cei ce nu credeau în ele. Mă feream să scot o vorbă, să nu se afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de pe nas, de pe gură, de pe bărbie se zbârcește, se jupoaie, e de-ajuns o clipă și, cum sunt tras din nou În sus de păr, fața mea e acum de nerecunoscut, o putreziciune, o variolă, un indicibil neant, un imn Închinat repugnanței, mă voi Întoarce În celulă cum se Întorc mulți dintre fugarii ce au avut curajul să se desfigureze ca să nu mai fie prinși din nou. Ah, urlu eu Înfrânt și, după spusa naratorului, un cuvânt iese de pe buzele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Provins, pe care am găsit-o la Centrul francez. Dar n-am terminat. La Provins există o fortăreață ce se cheamă Donjon, cum spune și cuvântul Însuși, există o Porte-aux-Pains, exista o Eglise du Refuge, erau, bineînțeles, și diferite biserici Închinate Sfintei Fecioare, pe ici, pe colo, exista, sau mai există și azi o rue de la Pierre Ronde, unde se afla o pierre de cens, pe care supușii contelui mergeau să depună monedele zeciuielii. Și apoi o rue des Blancs Manteaux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
noi, să cumpărăm mâncare. Nu visez o dată rău. Mă atrăgea că era tânără, frumoasă, harnică. Cam ca mine, puțin mai deschisă la culoare. Nu era diferență între noi ca frumusețe, cine știe ce. Dar nu vreau să mint că sunt icoană de închinat, dar n-am fost violent. Am avut și noi viața asta de amărâți, i-am dat și eu o palmă, două, nu zic, dar dădea și ea, că nu puteam să zic că eu am dat și am câștigat. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Starcov, Lahert, Malinovsky, I.P. Ond, Marconssis“. Un schimb de ștafetă, căci prezentarea numărului 5 al revistei Dzwignia în numărul 77 (martie 1928) al Contimporanului are, în bună măsură, caracterul unui necrolog dedicat lui M. Szczuka: „Dzwignia 5 este în întregime închinată lui M. Szczuka, decedat în august 1927, un vajnic luptător al modernismului pe tărîmul arhitecturii și al afișului, organizator și colaborator asiduu, alături de T. Zarnowerowna, al revistei Blok care a însemnat începutul mișcărei moderne în Polonia. Despre Szczuka scrie A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Împrăștiate În lume fără a fi altceva decât niște necunoscuți anonimi - zero. Totuși, Zero reuși să alunge Într-un colț al conștiinței sale acele gânduri apăsătoare și rămase concentrat, supunându-se acelui ritual absurd și gol, un sacrificiu aberant Închinat unor zei În care nici el și nici profesorul nu credeau. La un moment dat - În timp ce-i explica mecanic diferența dintre momentul consumat și tentativă, de exemplu furtul din supermarketuri -, În imensa aulă goală se ridică un sunet ușor, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
putut rezolva problema. Își aminti imaginea pistolului din torpedo. Apoi disperarea lui Antonio când ea coborâse din mașină și el alergase după ea, și pentru că ea nu voia să se oprească, el Îi rupsese geanta. Căzuseră amândoi la picioarele obeliscului Închinat Ducelui, iar el o Îmbrățișase și-i săruta părul și mâinile și gura care sângera și o implorase - Întoarce-te la mine, Întoarce-te la mine, Emma, Întoarce-te la mine, Întoarce-te la mine, nu pot să trăiesc fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
jucat cu pământul a creat o priveliște de basm: Plaja Neagră formată din pietre, în unele porțiuni mici și asemănătoare cu nisipul și acel portic, un Arc (Kamara în limba greacă), care a făcut parte în Antichitate dintr-un sanctuar închinat lui Poseidon, Plaja Roșie - care îți dă senzația SF că ești pe Marte, Plaja Îndrăgostiților și Plaja Albă - de unde poți admira muntele, din care mușcă marea ca un rechin de valuri albe. Arheologii identifică Santorini cu legendara Atlantidă - Insula Atlanților
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dulciuri atât de consistente că-ți strepezeau dinții, vin și bere din abundență. Muzicanții cântau la fluiere, la sistre, și la niște instrumente cu ciocănele care sunau exact ca o apă curgătoare. Erau cântece glumețe, cântece de dragoste și cântece închinate zeilor. Când au apărut sistrele, fetele dansatoare s-au și repezit, învârtindu-se și sărind și atingeau cu capetele podeaua din spatele lor. Coifurile care se dăduseră fiecărui invitat la intrare erau făcute din ceară parfumată, care se topise cu timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
memorabilele partide de-a v-ați ascunselea, de temerile dătătoare de plăcuți fiori, Încercate pe acest teren privilegiat de joacă al copiilor din insulă. TÎnăra femeie Își reaminti biletul succint primit de la Christian și se duse țintă spre mica criptă Închinată Sfintei Fecioare. Apropiindu-se, văzu, la picioarele Madonei, o fotografie așezată la vedere. Intrigată, o ridică și zîmbi iarăși. Neliniștea surdă care pusese stăpînire pe ea cînd Își văzuse marinarul Îndepărtîndu-se În larg se risipi brusc cînd Îi recunoscu scrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se duse din nou cu gîndul la bacul pe care Loïc urcase și din care nu mai coborîse niciodată. - Trebuie să ne orientăm căutările spre mare. * * * Văzută de pe vapor, minuscula capelă se confunda cu stîncile Între care se găsea prinsă. Închinată sfintei Anna, ocrotitoarea marinarilor pescari, era refugiul acelora care așteptau Întoarcerea cuiva apropiat plecat pe mare. Sau care nu mai așteptau. Jeanne Își petrecuse acolo cea mai mare parte a celor mai frumoși ani ai ei, cînd Milic pornea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
torța umană. Marie avu iarăși acel dureros sentiment de trădare a cărui intensitate n-o putea nicidecum Înțelege. - Și eu, care eram sigură că-și dăduse viața pentru mine. 24 Scrîșnetul strident al șurubelniței electrice - sunet necuviincios În acel loc Închinat liniștii - Îl făcu pe pescărușul cocoțat pe cavoul familiei Kersaint să-și ia zborul. Armelle Îi aruncă o privire Îngrijată socrului ei, căruia pălăria neagră Îi accentua și mai mult paloarea. - Ar fi fost bine să rămîi la castel Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să pară de douăzeci și șase de ani. Producerea discului se tot lungi, din pușcărie Manson pretindea sume exorbitante. David se apucă de jogging și Începu să frecventeze cercurile sataniste. California a fost dintotdeauna un loc de predilecție pentru sectele Închinate cultului lui Satan, Începând cu primele: First Church of Satan, fondată În 1966 la Los Angeles de Anton La Vey, și Process Church of the Final Judgement, care s-a stabilit În 1967 la San Francisco, În districtul Haight Ashbury
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
statului New York. Te‑a luat cu el În rundele electorale la Washington, nu? - Da. O săptămână Întreagă... - Asta‑i una din schițele tale care m‑a interesat cel mai mult... Faptul că biroul lui de la senat era ca un altar Închinat fratelui său - cu un portret uriaș al lui Jack pe perete. Era ceva sălbatic În felul În care Îl plângea... - O atitudine mai curând vindicativă, aș spune... - Lyndon Johnson era dușmanul, nu? S‑au descotorosit de Bob făcându‑l vicepreședinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
îmi arătă pantalonii în carouri alb cu negru, cămașa albă și haina de piele. —Știu ce vrei să zici și ai dreptate; nu se potriveau nici cu ce am purtat la lectură. Mi-am sacrificat excelentele sensibilități artistice pe altarul închinat enervării homofobului de Bill, cel turbat, bătrân și depășit. Dumnezeu știe ce caută el la teatru. L-aș vedea mai degrabă pe post de șef de echipă de vânzări la televizor. Tolănit pe masa de lucru a tâmplarilor, făcea rotocoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spinarea unui măgar, rânjind cu Înfrigurare. În toate fotografiile, urechile uriașe ale copilului erau vizibile, făcându-l să arate aproape ca un personaj de desen animat. Într-un colț se găsea ceva ce putea fi deschis doar ca un altar Închinat răposatului ei soț: fotografia lor de nuntă, În care Brunetti putea vedea frumusețea demult apusă a femeii; bastonul soțului ei proptit Într-un colț, cu mânerul de fildeș scânteind chiar și-n lumina aceea difuză; lupara lui, cu țevile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Roțile autobuzului“ pe niște voci anormal de pițigăiate și de vesele. Unele dintre versuri erau de-a dreptul ciudate atunci când le ascultai cu atenție - așa cum făcea Hugo în fiecare seară. De exemplu, „Nevăstuica face poc“ era, în esență, un imn închinat târârii către cârciumă: „În sus și-n jos pe șosea/Vulturul intră și iese/Asta-i calea banilor/Nevăstuica face poc“. Și Hugo intrase și ieșise de multe ori de la Vulturul. Mai ales în timpul exploziei imobiliare din zona Clerkenwell. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zidul exterior al casei Golea din comuna Bahnea o placă Întru pomenirea perpetuă a martirului Ion Golea. Intenționează să Înalțe, tot În Bahnea, o statuie pentru eternizarea memoriei fostului primar al acestei localități, Nicolae Golea (autor al jurnalului „O viață Închinată unui sat”) și a neasemuiților săi fii Ion și Traian. Deosebit de relevant este faptul esențial că toate cele trei volume sunt nu doar memoriale, ci și romane, fiind scrise cu mult har, exclusiv În duh și În adevăr, la Înalt
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
țintirimul din Stâna-Cadânei; bunica Tana În Macedonia; ceilalți trei bunici În Caugagia; tata și surorile Catea și Tana tot În Caugagia; sora Ora În Cobadin; mama În București, la Ghencea II), nu pot fi identificate. În cartea „Mărturisirea unui neînvins” (Închinată părinților mei, Stere și Zoița Derdena, și salvatorului meu de la moarte Alfred C. Prack) am scris mai mult despre ai mei și, mai ales, despre fosta-mi soție CHIRA, căreia i-am dedicat volumul de eseuri „Trei teme literare”. În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]