2,617 matches
-
î.C. și la începutul primului secol d.C. constatăm existența în Israel a unor grupuri diferite, fiecare cu doctrinele, etica și practicile sale. Deseori, în bisericile creștine întâlnim prejudecata că iudaismul mijlociu ar fi fost o mișcare fosilizată în doctrină, încremenită în practici reci și legaliste, orientată total spre observarea literei moarte a preceptelor antice, fără să fie preocupată deloc de realitatea care o înconjura, ajunsă la momentul potrivit pentru a fi înlocuită de o mișcare mai vie și mai dinamică
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și cu încântare. Se uita drept în ochii lui, dar îl vedea oare? Da și nu. Ghiocul îmi spune că am să ajung un manechin foarte-foarte apreciat. Cum așa? Ea era vie și avea pielea albă-albă. Să ajungă oare să încremenească într-o bună zi pe un piedestal și pielea să i se coloreze în bej de ciorapi de iarnă? Și să mai fii și încântat de un asemenea viitor catastrofal? Nestor își aminti de manechinul de pe palierul magazinului de confecții
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și peretele negru al tenderului. Apa curgea astfel preț de câteva minute. Poate cinci, poate zece. Apoi apa se oprea, lucrătorul învârtea la loc brațul pompei, din gura căruia se scurgeau ultimele picături, readucându-l în lungul peronului, unde rămânea încremenit până la următoarea alimentare cu apă. Opreau acolo, pe una din linii, locomotivele trenurilor care se îndreptau spre București. Iar pe cealaltă linie, de partea cealaltă a peronului, deservită de aceeași pompă, al cărei braț era rotit în sens invers, opreau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu peria cea aspră. "Lasă-ți ceva de dorit!": poate că ăsta era preceptul după care se călăuzea mama, alături de criza veșnică de timp, amânând crearea lucrului nou. Poate că și pentru mine fiecare ghem ar fi rămas un proiect încremenit în timp, în așteptarea noii jachete sau a noii veste, care firesc ar fi fost să mă bucure nespus dacă n-ar fi fost perfecțiunea sferei din fir de lână colorată, care o făcea să devină în ochii mei scopul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
alături al eroului principal zăcea în aceeași poziție, dar mort, cu casca străpunsă de un glonț. Doar capul îi căzuse și fața i se înclinase inexpresivă într-o parte; poate numai cu o ușoară expresie de îngrijorare sau de uimire, încremenită pe figură... Mitraliera aceea, pe care continua să n-o vadă, trăgea de undeva cu atâta înverșunare încât nimeni dintre soldați nu putea să facă vreo mișcare fără să-l trăsnească moartea țăcănitoare de foc. Din când în când se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
toate direcțiile prin apa limpede și puțin adâncă a Prahovei, încercând să scape cu viață... Pe ecran, trupuri de soldați recădeau la pământ rând pe rând, la cea mai mică încercare de a o porni înainte în asalt, și rămâneau încremenite fără suflare. Casca de pe cap nu-i proteja în niciun fel de gloanțele prădătoare de viață... Îl înțelegea pe eroul filmului că nu se putea împăca cu o asemenea situație de neputință în fața unui cuib de mitralieră. Dar nu bănuia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
până la ultima, departe, către intrarea terenului de fotbal Ileana... Cioburile de geam zăceau împrăștiate în iarbă... Mascat și cu pătratul de metal în creștetul capului, Datcu sărea de pe trambulină, cu mâinile încleștate pe coarnele ghidonului și pentru o clipă rămânea încremenit în aer în timp ce trecea în zbor prin rama înaltă cu geam, izbind peretele de sticlă, învăluit într-un nor alburiu-sclipitor de țăndări... În odăița de la mansardă, Rareș stătea lungit, cu privirea în tavan. Tavanul era înclinat și pe jumătate umbrit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întâi! Nici vorbă de-așa ceva! Înaintea ei, pe masă, rămăsese deschis un catalog. Mâna doamnei Mușat căuta pe dibuite colțul unei file. Tocmai urma să întoarcă foaia. Sub ochii lui Rareș catalogul zăcea întins cu cele două aripi de carton încremenite în umbra cancelariei... Era oare cel din anul care se încheiase? Sau te pomenești că deja scriseseră catalogul din anul viitor, când nimeni încă nu știa ce avea să se întâmple... Rareș se întoarse și o porni spre ușă. Rareș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dar după nici un minut se ivea din nou trecând în sens invers, iute-iute pe după gardul de sârmă, înfruntând c-un zâmbet sfidător săgețile privirilor. Stai!... Ciurea îl oprea de la serviciu pe Iova c-un strigăt fals alarmat. Iova, dincolo de tușă, încremenea cu mingea deasupra capului, rânjind. Toți de pe teren se opreau din joc și rânjeau. Hai Dragoș! își continua Ciurea zeflemeaua. Dă fuga la gard! Fă ceva! Nu poți lăsa fata fără niciun răspuns! Departe de a se supăra, Viviana dispărea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în trecere pe-acolo. Adică asta ce să fi însemnat? Că își recăpătase încrederea în oameni? Greu de admis. Mai degrabă intrase într-o nouă fază când începuse să i se fâlfâie de tot și de toate. 15 Și am încremenit. 16 Grețoasă, evident. 17 Scund și vânos, iute și neliniștit ca un dihor. Se lăuda că practicase luptele greco-romane și ne invita deseori să-l admirăm făcând un tur de cap în vârful patului; pretindea că, în concursurile la care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
secolului XX să apară rețelele cu un flux neîntrerupt al informației, în care contactul psihic cu opera de artă și specificitatea sa, prin lumea virtuală creată de noile tehnologii au devenit complementare demersului tradițional. Muzeul rămăsese undeva, în umbră, parcă încremenit între zidurile sale, prizonier al propriilor sale colecții. Soluții și ipoteze de lucru la începutul anilor '90 au condus către o atitudine de valorificare în sistem a acestor mutații, transformînd muzeul dintr-un spațiu al reculegerii într-un spațiu permisiv
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
vizuale ritualizate" în care vizitatorii își pot manifesta în mod natural, nedisimulat trăirile 2. Noile scenografii muzeale tind să promoveze un spațiu incitativ care reduce dezumanizarea, recunoscîndu-se din ce în ce mai mult rolul publicului ca actor principal, prin remodelarea funcțiilor sale mult timp "încremenite", asemenea colecțiilor "dispersate" între zidurile sale. Muzeele în aer liber stabilesc o dinamică aparte a relației pe care o au cu publicul, în primul rînd prin prezența unui spațiu de expunere care nu impune un anumit comportament, lăsînd posibilitatea dezvoltării
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
semnalele mele. În spațiul din fața noastră, o liniște ca de mormânt. Continuăm înaintarea cu mers de pisică. La un moment dat, simt mâna întinsă a lui Toaibă, ceea ce însemna <atențieă. Am transmis semnalul și celorlalți. Cât ai clipi, toți au încremenit... Ce-i, Toaibă? Domn’ locotenent. Mi s-a părut că am auzit o tuse ușoară. O fi vreo sentinelă. Dar, după felul cum a tușit, se pare că le cam soilește omul. Am ascultat cu mare atenție, ca să prindem vreun
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
una cu pământul. Au rămas în așteptare, pentru a desluși vreo mișcare în jur... Totul însă părea prins în plasa nopții. Au pornit mai departe. Călcau ca și cum ar fi pipăit cărarea de pe malul pârâului... O plescăitură în apă i-a încremenit în poziția ogarului de vânătoare când simte vânatul... „O fi vreo vidră care, simțindu-ne, s a aruncat în apă” - a gândit sergentul. Când pârâul dădea semne că se depărtează spre stânga, de undeva, din față s-a auzit pufăit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
atât de mari încât, păstrându-și prietenia soldaților, a reușit să domnească tot timpul fericit, cu toate că a asuprit poporul. Însușirile lui îl făceau să pară soldaților și popoarelor lui atât de minunat, încât acestea din urmă stăteau uimite și ca încremenite în fața lui, pe când cei dintâi se arătau plini de respect și mulțumiți. Și, pentru că faptele lui au fost deosebite pentru un principe nou ce era, vreau să arăt pe scurt cât de bine a știut el să adopte natura vulpii
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
statice, ci și a celor în mișcare, extinzând astfel capacitatea de “memorare” a clipei, aducând-o la un nivel de evoluție superior și mult mai atractiv pentru ochiul uman. Aceasta însă, fără a înlocui complet frumusețea contemplării unei fotograme unice, încremenită cu ajutorul tehnologiei într-un tipar de biți ... Capitolul III Aparate fotografice digitale “A face fotografii reușite este de multe ori o artă la care contribuția aparatului este cel puțin la fel de mare ca și flerul și talentul celui care-l manevrează
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
aste bioenergetice dar, oricum, fiind deasupra pe poziție, ghici ghicitoarea mea, ideea că de-s deasupra, supra senatorului, nu dau nume, cine poate fi persoana de mai sus de senator dacă nu însuși... GRASSU Președintele! LELLA Exact. Și-am rămas încremenită în ideea asta. Sper să-mi revin după terminarea mandatului. S. LABOU Și ce ne propuneți? LELLA V-aș propune să mergem la o ciorbă de burtă dar cum simt refuzu’ pe buzele astea frumușele, mânca-le-ar mama pe
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Într-o după-amiază, când mă întorceam acasă, mi-a ieșit în față un individ slab, cu ochelari, care mi-a pus în mână un plic alb, murdar de transpirație, și s-a îndepărtat fără o vorbă. Când am citit, am încremenit. Într-un stil vulgar, era relatată acolo o poveste întreagă despre necunoscutul cu care vorbeam la telefon. Că era un individ fără scrupule, care-și tortura nevasta și copiii, că era un escroc, un individ dubios, urmărit de poliție și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
festă în seara când a început șirul unor întîmplări greu de explicat și azi. Mă întorceam spre casă, când am auzit un zgomot sec în spatele meu și deodată pe stradă, o stradă mai puțin populată, s-a făcut întuneric. Am încremenit. După colț, la câteva sute de metri, mai ardea un felinar, dar lumina aceea, filtrată printre case, mi se părea foarte departe. Inima îmi bătea puternic și, paralizată de teamă, câteva clipe nici n-am avut curaj să mă întorc
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din nou acel clopot... Apoi am rămas singur cu meandrele vieții mele... Mă credeți că n-am mai izbutit niciodată să plîng? Și n-am mai avut reflexe prompte în fața primejdiei... Mergeam, așadar, căutând o ieșire din mlaștină, când am încremenit. Printre trestii, am zărit lucind un foc în fața căruia, nu-mi venea să-mi cred ochilor, trei inși cântau cu fluierele unor cobre așezate pe niște butuci înalți și rotunzi. Cântecul nu-l auzeam. Am mai făcut câțiva pași, cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
așteptare să ne așteptăm moartea. Singurul lucru pe care vom mai avea putere atunci să-l așteptăm. Și aveam dreptate. Pustiul te reduce întîi la tăcere, nu te mai lasă să întorci capul, te silește să mori puțin câte puțin, încremenit în propria ta tăcere, în propria ta frică de moarte. Dar Eleonora m-a contrazis: ― Lucrurile pe care le-am dorit eu, profesore, nu le-am putut obține niciodată cerîndu-le sau luptîndu-mă pentru ele. Cum poți să lupți pentru tandrețe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
perdea de stuf, deoarece nu ezitau deloc. Am zărit, mai întîi, licărind prin stufăriș, o lumină roșie care creștea pe măsură ce înaintam. Am priceput apoi că era lumina unui foc. Curând am văzut clar flăcările focului, și în aceeași clipă am încremenit recunoscând locul. Eram în fața colibei unde îi văzusem pe îmblînzitori și pe care o căutasem în zadar. Mă izbea un miros îngrozitor pe care nu-l puteam defini. Era un miros dulceag și grețos în același timp. Te făcea să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înaintam un pas, pământul gelatinos m-ar fi prins ca într-o capcană. La întoarcere, tot uitîndu-mă la urmele pe care le lăsasem mi-am dat seama că acestea semănau întru totul cu cele care mă călăuziseră în mlaștină. Am încremenit. Nu-mi venea să cred. Cum puteau fi urmele acelui bărbat necunoscut chiar urmele mele dacă eu nu trecusem niciodată pe acolo până atunci? Mi-am adus aminte că la pantoful meu stâng tocul era rupt într-o parte și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să ne aventurăm spre ei ca să ne devore. Și pentru că noi nu înaintam, s-au culcat să-și facă digestia... ― Să ne întoarcem, i-am zis Eleonorei. ― Unde? murmură ea. ― În gară... Dar nu ne-am mișcat din loc. Parcă încremenisem acolo, hipnotizați de ochiul dogoritor și orb care ne fixa de peste tot. Deodată am tresărit. Am auzit un cuc. Și-a strigat numele de patruzeci și unu de ori, după care a tăcut. Și iarăși s-au auzit scâncetele ori
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ei. Așteptarea s-a culcat pe șine ca o pisică, fără să se teamă că va fi tăiată de tren... Numai ceasul mă irită. Minutarul care nu se oprește și care se învîrte fără nici un rost. Dacă și el ar încremeni, totul ar fi perfect în această gară. Dar se vede că perfecțiunea nu poate exista. Ceva trebuie să strice armonia... Să ne închipuim, prin urmare, că nici n-am fost dincolo de pădure și poate nu ne vom mai duce niciodată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]