4,088 matches
-
în primejdie. În aceeași vreme au fost arestați o mulțime de partizani de ai lui Midhat Pașa. S-au făcut încercarea de-a învenina pe Mahmud-Damat, care a fost scăpat numai prin inteligența medicului său. Astfel mine si contramine se încrucișează în viața publică de la Cornul de Aur, turburarea populațiilor e foarte mare și crește prin vestea tendențioasă ce s-a răspândit că prorocul s-ar fi arătat sultanului și i-ar fi poruncit să facă pace. Sânt dar în Constantinopol
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fiziognomie se concentrează oarecum toate trăsurile neplăcute ale tutulor națiilor semibarbare din Orient, vezi tipuri atât de pocite încît abia [o] fantazie de caricaturist le-ar putea inventa, punîndu-se într-adins să le iscodească, iar etnologul ar sta cu brațele încrucișate înaintea acelor specimine, neștiind, nu între ce oameni, dar în genere între ce soi de ființe organice să le claseze. E curios într-adevăr de-a se vedea cum un popor ca al nostru, căruia Dumnezeu i-a dat oase
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
arăta contrariul, nu se râdea numai de vechii idoli, ci și de cei noi. Cel puțin ea râdea, și la început n-o înțelesesem, până într-o zi când mă întorsei și eu acasă în prada unei mari veselii. Mă încrucișasem în dimineața aceea pe culoarele facultății cu dentistul la care mă duceam de obicei când aveam vreo carie, doctorul Vaintrub, un om simpatic, cordial, cunoscut în oraș, avea o bogată clientelă, om cu carte, iubitor de literatură și filozofie, mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să stea lângă bărbatul ei și lângă părinții acestuia, nu cum făcea ea acum, că i se auzea râsul printre străini și la ei nu venea să-i întrebe măcar de sănătate... Mă uitai la Matilda insistent, privirile ni se încrucișară, ea înțelese, se scuză și veni la noi. Dar veselia i se stinsese, " Mama vrea să-și vadă nepoțica" îi spusei. Matilda își trase mai aproape scaunul. "Adoarme greu, zise ea, are colici, o doare burta după alăptat și abia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
urcând scările. Cine dracu putea să fie? Sării în picioare. Ușa fu dată de perete și în hol apărură trei ofițeri; în urma lor, Matilda, care îmi arunca o privire neliniștită. Rămase acolo la ușă, de care se rezema și își încrucișa brațele la piept, gravă, cu chipul cutreierat de presimțiri rele. "Domnul Petrini, nu? spuse unul din ei, care nu era șeful lor, avea mai puține însemne pe epoleți. "Da, eu sânt ce s-a întîmplat?" "Găina a ouat", zise șeful
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care se găsea. Avea impresia că era așezată într-un pom de Crăciun de o frumusețe glacială și angoasantă. Microfoanele externe aduceau în blindat zgomotele Acheronului: vaietul vântului și ciocănitul fragmentelor de rocă aruncată în panourile metalice ale clădirilor. Își încrucișă brațele la piept, înfiorată. VTT-ul era solid. Pe lângă Sulaco și naveta de debarcare, el reprezenta cel mai sigur adăpost. Era o mașină de război, modernă, multifuncțională, incredibil de rezistentă: un concentrat al tuturor progreselor realizate în materie de armament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în continuare. În cele din urmă; scutură din cap. ― Dacă au făcut-o ei, au improvizat. Planurile unei asemenea chestii nu figurează în niciunul din manualele noastre. Noile structuri fuseseră adăugate la învălmășeala de țevi și de canalizări care se încrucișau la nivelul inferior al stației. Era indubitabil o construcție realizată cu un scop precis și nu rezultatul unui accident industrial. Pe alocuri umed și strălucitor, materialul folosit pentru construirea acestui adaos semăna cu rășina epoxidă sau cu cleiul solidificat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
hotărâri nechibzuite. Trebuie să acționăm cu circumspecție și să ne gândim bine înainte de a arunca apa din covată cu copil cu tot. ― Copilul e mort, dacă nu știai. ― Consider că trebuie să studiem situația în ansamblu. Vă dați seama? Își încrucișă mâinile. ― Nu, Burke, ce vrei să spui? El se gândi repede. ― Mai întâi aceste instalații reprezintă o sumă enormă. Te gândești la distrugerea ansamblului infrastructurii acestei colonii fără să ții cont de costul reconstruirii; numai transportul este ruinător. Și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
automotrice, îl întinse deasupra pe Hicks. Bărbatul dormea încă, și-l transportă până la infirmerie. Expresia infanteristului era liniștită, era destinsă. Nu asistase la deznodământ, bucurându-se de efectele binefăcătoare ale injecției practicate de către Bishop. Sintetul zăcea pe punte, cu mâinile încrucișate pe piept și cu ochii închiși. Ripley n-ar fi putut spune dacă era mort sau dormea. Alte persoane mai calificate vor stabili acest lucru când vor ajunge pe Pământ. Somnul ștergea de pe fața lui Hicks duritatea obișnuită. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să consulți memoria comună Gosseyn, ai să descoperi că noi am avut o discuție mai scurtă despre asta cu Gosseyn Doi. Memoria îi fu pusă imediat la dispoziție. Undeva, în timpul bătăliei disperate pentru salvarea planetei Venus, cei doi Prescott își încrucișaseră drumurile cu incredibil de activul Gosseyn Doi - care sărea dintr-o zonă dodecimală într-alta luptând aproape în fiecare loc în care ajungea. Așa că, atunci când cuplul își făcuse din nou apariția în compania lui Eldred și Patricia Crang, nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
îmbrăcat mai călduros. Transmise un ultim comentariu alter-ego-ului său îndepărtat: Cred că pot să supraviețuiesc fără să știu ce este clădirea din față. Și presupun că pot să trăiesc și cu regretul că n-o să am niciodată șansa să-mi încrucișez drumurile cu prizonierii străini de pe nava Dzan; primele ființe ne-umane de care am auzit noi în toate călătoriile indivizilor Gosseyn. Deși Breemeg spunea că străinii sunt semi-umani, nu-i așa? Dar chiar și așa, ar fi un eveniment unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
a dat de gândit toată povestea cu hărțile, lovitura fraților «Brothers», inscripțiile ascunse pe dedesubtul altor inscripții. Am încercat să leg lucrurile simplu, matematic. Recunosc, m-au ajutat și programele mele. Și uite la ce concluzie-am ajuns...“ Și-a încrucișat picioarele peste pernă și-a bătut cu degetul în ecranul laptop-ului. Cu cealaltă mână, mi-a confiscat repede țuica. „Textul ăsta ne spune multe. Un cutremur selectiv, fără epicentru, resimțit la Neptun și-n București. În București, știm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și pipăite. Se dansa strâns, la sentiment, cu mâinile pe talia fetei; erai la rândul tău luat de gât, încolăcit în strânsoarea degetelor și apăsat în parfumul de piele sărată și păr despletit. Câte-o fată dansa singură, cu brațele încrucișate la spate. La ora 14, suna sirena, disc-jockey-ul anunța că-i ora mesei și mulțimea se înghesuia la cantina de-o sută de metri, în formă de hală vitrată. Am ieșit cu spatele din curte și Mihnea a coborât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui Pascalopol pe stogurile de fân. Întâmplările se desfășurau exact, imprevizibil, în direcțiile dorite de mine. Ar trebui să adaug, doar de mine. Mă apuca râsul la examene. Desigur, nimeni nu bănuia nimic. Stăteam sobru alături de colegii mei, cu picioarele încrucișate sub catedră. Nu citisem nici jumătate din cărțile despre care vorbeau studenții sau le citisem demult și le uitasem. Dădeam din cap, aprobator, când candidatul spunea câte-o inepție sau cita niște date neverificabile. Colegii mei lansau întrebări dure, elaborate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întinsă (puțin cam albă), părul încă bogat, spatele drept, umerii demni, sânii bombați prin tricoul cu „Starbucks“. Între Maria și mama ei de la 25 000 de kilometri și 27 de ani distanță, desenul era trasat corect, viu, promițător. Ne puteam încrucișa liniștit familiile, lichidele, fișele de identitate. Saliva noastră putea să se contopească, sperma pretențioasă și exclusivistă a clanului Robe merita să se deșerte în pântecul sexual și primitor al familiei Dinu, ducând mai departe gena intelectualului rasat (sau poate doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi zis băieți și fete), mișcându-se flexibil pe scenă, sub niște faruri violet, stroboscopice. Se auzeau bubuituri înfundate, ritmice, ca un difuzor gata să plesnească. Corpurile tresăreau, absorbind sunetele cu ochii închiși și brațele ridicate deasupra capului. Luminile se încrucișau în valuri comprimate, pielea lucea de plăcere și transpirație. M-am uitat cu interes la mișcările mulțimii. Era un fel de ritual, o transă prin care carnea trecea egală, indiferentă, excitată. Muzica nu conta, puteai să-i spui oricum, house
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dar am fost fair-play: i-am pus doctorului somațiile în cutie, în ultima zi. Liechtenstein se prelungea cu Wipplingerstrasse, tot în pantă, spre Vechea Primărie și Stephansdom. Strada se îngusta și se lărgea după densitatea clădirilor, asfaltul sălta și cobora, încrucișând linia de tramvai sau lăsând mici podețe metalice suspendate în dreapta, cu balustradele curățate de gheață și niturile proaspăt vopsite în verde pal. Începuse să ningă, dar nu găseai un fulg, zăpada dispărea prin porii trotuarelor, parcă trasă de mâini invizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și epoci o proteja cu eleganța și răceala unui tablou medieval, de care e mai bine să te ferești, dacă nu-l poți aprecia. Doar balegile caleștilor de pe Ring, aplatizate de coloanele interminabile de mașini, mai aminteau că aici se încrucișaseră cândva drumurile habsburgilor cu-ale otomanilor. Le vedeam aburinde, căzând dezinvolt din mișcarea trăsurii, ca la noi în Colentina sau pe-autostradă. Am urmat deplasarea inelului de asfalt, mișcându-mă odată cu el. Trotuarul culisa, corpul nu resimțea nici un efort. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sincronie cu procesul de geneză culturală a cuzismului se coagula programul sămănătorist al cărui arhitect ideologic a fost Nicolae Iorga. Revista Neamul Românesc, fondată de N. Iorga în 1906, a prilejuit colaborarea dintre cei doi capi doctrinari, favorizând și fertilizări încrucișate între sămănătorism și cuzism, unite ambele în opțiunea comună pentru autohtonismul radical naționalist. Trăgându-și seva din rezervorul doctrinar compus din cuzism și sămănătorism, anii treizeci au oferit climatul pentru o îndoită prefacere a discursului de extremă dreapta. Pe plan
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
complement. Aceste rezultate încurajează eforturile pentru determinarea rolul CRP la formarea și exacerbarea plăcii ATS. S-a arătat că ATS este prețul pe care îl plătim pentru imunitatea adoptivă față de HSP-60 microbian. Factorii stresanți induc creșterea expresiei HSP și reactivitatea încrucișată dintre anticorpii față de HSP microbian ce conduc la reacția autoimună și ATS accelerată. Asocierea între infecția cu Chlamydia pneumoniae și boala coronariană au fost semnalate de variate studii efectuate în anii ’90. S-a sugerat că infecția peretelui vaselor cu
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
de insulină stimulată de glucoză. Nu a existat nici o alterare în sensibilitatea la insulină, indicând faptul că lipsa primară a UCP2 afectează secreția de insulină. Pentru a aprecia rolul UCP2 în dezvoltarea tipului 2 de diabet, șoarecii knockout au fost încrucișați cu șoareci ob/ob pentru a produce șoareci ob/ob cu lipsa genei funcționale UCP2. Datorită mutației în gena leptinei, șoarecii ob/ob prezintă o obezitate extremă și o rezistență la insulină și devin diabetici. Corespunzător cu prezența unei legături
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
o forță, spuse cu înflăcărare Adelaida. Având o asemenea frumusețe, poți răsturna lumea. Îngândurată, se retrase lângă șevaletul ei. Aglaia privi portretul doar în treacăt, își miji ochii, își împinse înainte buza de jos, se îndepărtă și se așeză deoparte, încrucișându-și mâinile pe piept. Generăleasa sună. — Cheamă-l aici pe Gavrila Ardalionovici, îi spuse ea servitorului apărut. E în birou. — Maman! exclamă cu subînțeles Alexandra. — Vreau să-i spun două cuvinte și gata! i-o reteză iute generăleasa, curmând obiecțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiar ușor, Ptițân, neliniștit, făcu câțiva pași înainte, Kolea și Ferdâșcenko iar își făcuseră apariția în ușă, se opriră mirați, numai Varia privea pe sub sprâncene, dar urmărea totul cu atenție. Nu se așezase, stătea puțin lateral, în spatele mamei, cu mâinile încrucișate pe piept. Însă Ganea se dezmetici imediat, aproape de la primele clipe ale gestului său și râse nervos. Își reveni complet. — Veți fi fiind doctor, prințe? strigă el cât putu de vesel și binevoitor. Chiar m-ați speriat. Nastasia Filippovna, dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Rogojin s-a închis în sine și a mințit, însă la gară stătuse aproape fără să se ascundă. Iar acum, lângă casă, stătuse pe partea cealaltă a străzii, la vreo cincizeci de pași, pieziș, pe trotuarul de vizavi, cu mâinile încrucișate pe piept și așteptând. De data aceasta era întru totul la vedere și parcă voia cu bună știință să stea la vedere. Stătea ca un acuzator și ca un judecător, nu precum... Adică, nu precum cine? Și de ce el, prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar fi putut crede că se aștepta aici la ceva extrem de important pentru el și că deodată se decisese să mai rămână. Prințul nu băuse decât două sau trei cupe care doar îl înveseliseră puțin. Ridicându-se de la fereastră, își încrucișă privirea cu Evgheni Pavlovici, își aminti de explicația pe care urma s-o aibă cu el și îi zâmbi binevoitor. Evgheni Pavlovici dădu din cap spre el și deodată arătă spre Ippolit, pe care îl privea cu atenție în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]