2,268 matches
-
într-un mărfar și-am colindat toată Dobrogea. Scump peștele, dar face banii. Alaltăieri ne-am întors. - Hm! mormăi omul de la fereastră. Și veni aproape de ei. Râdea. Râseră și pungașii, mânzește, că le era inima cât un purice. O dată se încruntă comisarul: - Cui vinzi tu pepeni? Dumnezeul mă-ti de huidumă! Da când ați furat, tot la Tulcea ați fost? Caii! Unde sânt caii, că vă bag în pămînt! 238 Și-i lovi pe amândoi cu pumnii, fără milă. Pe Treanță
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i mai facă s-o țină în voie. A dat din umeri, uitîndu-se afară. Codoșul se grăbea: - Ce să-i spun? - Eu știu? Sânt în puterea lui Bozoncea, n-am ce face, să mă fure dacă poate... Gheorghe s-a încruntat. Cădea și el la bănuială: - Didino, tu -lai vândut atuncea, noaptea, pe Paraschiv... Ibovnica a început să se jure, speriată: - Să n-am parte de mama dacă-i adevărat! Ce, e nebun? - Nu-i nebun, știe el ce spune. Am
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se mai liniști. - Numai să nu pună laba pe mine, că nu vreau să mor legat! Până atunci, dac-o fi să se-ntîmple, nu mă uit! Cât e de petrecut, să petrecem, că tot la salamet ieșim! Ostenise. Tăcu. Se încruntase și degeaba erau și dezmierdările gagicii. Parcă nu mai avea poftă de nimic. Nu se atingea de mâncare. Cerea numai de băutură, cu ochii lui reci, așezați în pământ. După aia Gheorghe 1-a visat vreo lună la rând pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe rând, se cheme sergenții. Caramangiul rîdea: - De ce să nu te omor? Tu n-ai vrut să mă-nfunzi la ocnă? Da uite, am scăpat și-am venit să te caut. Picași singur, ce să-{i fac?! Și s-a încruntat la armonist: Cîntă-i de moarte! Lăutarul, vangă. Îi clănțăneau dinții. - Cântă, că mandea-ti plătește, ce te uiți?! Cântă de sufletu lui Sandu, că m-a dat presărilor, la pârnaie... 359 Și-a aruncat un pumn de bani pe masă. Gheorghe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îmi luai ciubucul și stăteam cu el aprins și culcat astfel când ai intrat și tu. Ți-aduci aminte ce ți-am spus atuncea și nu mai trebuie să ți-o repet. ["Un râs amar"] 2257 Un râs amar-sec *, încet, încrunta buzele sale împregiurate de-o spumă vânătă, apoi un țipet desperat, strălucit, cerni aerul din salon. Pin flacările-nfiorate ale căminului marmoreu învinețea în trăsuri aeriene fața cea tristă a lui Toma Nour. ["Cine a văzut o-nmormîntare-n București "] 2255 Cine a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
căile prin care "acționau comuniștii în toate direcțiile". Multe pasaje relatează despre adunările în care oratori proști, cînd se poticneau, recurgeau la salvatorul pentru ei "Trăiască Stalin" (viitorul psihosociolog nu pierde ocazia: "Nu eram singurul care se amuza, unii se încruntau ca să nu izbucnească în rîs"), sau despre formarea noilor elite, a "tineretului de aur al regimului", care-și confecționa noile pedigree-uri. Se construia "Omul nou" care trebuia să fie superior moral celorlalți, să le ridice conștiința, să-și asume
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
educaționale ale mimicii, profesorul Ekman afirmă că la școală, în sala de clasă învățăm că trebuie să zâmbim convențional, atunci când „vine inspecția”, când îl intâlnim pe profesor, și așa, copiii vor fi învățați să zâmbească din amabilitate sau să se încrunte numai pentru a primi de la cinevaceva. Unele elemente de decodificare a semnalelor minicinoase sunt: - durata manifestării nonverbale; - mișcările spontane; - nuanțele și intensitățile mesajelor verbale. De asemenea, este de menționat faptul că sunt elevi, și această manifestare îmbracă forma unor abateri
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
despre dânsul și crede că este independent - însă bufnițe - semne ale rațiunii - îl pândesc pe propria lui frunte, pentru că ele știu că el este doar o creație care depinde de orice măruntă aberație a lui mopete, când vrea să se încrunte fără motiv, și îl uită. mopete s-a răsturnat. care din ei? el - celălalt? celălalt? (mopete și ipostazele) Bănuim aici o artă poetică mascată, un text în care se face referire la scrierea poemului însuși, de unde nu lipsesc contradicțiile generate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Giandomenico a fost îndrumat spre Placanica, un sătuc vecin cu Stilo. A sosit acolo în asfințitul unei zile a anului 1582, îmbrăcat fiind cu veșmântul alb al "câinilor Domnului" cusut de Catarinella. Împlinise nu demult treisprezece ani. Geronimo, chiar dacă era încruntat, îl privea drept în ochi, dându-i binecuvântarea. Caterina plângea, îi tot spunea să aibă grijă să nu răcească, să se ferească de umezeala chiliilor și de vântoase. Să ne spui cum e de îndată ce ți se îngăduie. Și don Terentio
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
judecătorii, asistând din fotoliile lor comode, nepăsători la ceea ce se petrecea între o lovită de cravașă și alta, între o întrebare și o amenințare. Mai ales acel Giovanni Sanchez de Luna, ce se uita la el pieziș, cu viclenie și încruntat în răutatea lui fără margini. Se spune că ar fi mâncat carne de om, bucățele din cei osândiți pentru a fi sigur că au murit cu adevărat. Tommaso se uită la el din cap până-n picioare, se opri îndelung asupra
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
opri din legănat, își împinse cu două degete chipiul pe ceafă. Repetă, ca nu cumva întrebarea să vină din altă parte : — Ce altceva am putea face ? Orice, doamnă... Orice... Dar, dacă vă asumați dumneavoastră răspunderea, îi dăm drumul... Rada se încruntă, nefamiliarizată : — Dacă îmi asum răspunderea... Adică nu ne mai sunați, dacă vă treziți cu el iar pe bancă, proptit la scara blocului, că nu mai venim să-l săltăm. O fi nebun, dar atunci o să fie nebunul dumneavoastră... — Poate că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șansă. Dar nici nu-i strigă pe cei de care tocmai se despărțise, ceea ce îi păru lui Tili ca o încurajare. În cele din urmă, frânse cercul și se propti în fața ei. — Hei, Magdalena ! Ce faci ? Fata se opri, se încruntă și privi în jur, ca și cum voia să se asigure că lucrurile nu pot ajunge prea departe. Se lăsa întunericul subțire și grăbit din preajma echinocțiului. Felinarele se aprinseseră, iar puținii trecători își vedeau de drum. Fata își strânse ghiozdanul la piept
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai observă că de la o vreme indivizii care patrulau pe stradă dispăruseră. Ce mă privește pe mine? decise altă dată Ioanide, după o lungă meditație. Și eu mi-am croit viața singur!" Când însă își aduse aminte de Pica, se încruntă și-și schimbă filozofia. Ioanide avu ideea de a examina odaia lui Tudorel, de la etaj. Aceasta era mică, asemenea unei celule, cu un pat îngust, o masă simplă și un dulap de haine. O fereastră lată permitea luminii să inunde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-are gust. Am vrut să-i fac cadou o cravată și l-am pus să aleagă. Îngrozitor! A ales-o pe cea mai bălțată. N-a avut nici timp să se educe. Ascultă cu interes tot ce-i spui, încruntă din G. Călinescu sprâncene ca să priceapă, bunăvoință are, însă - el însuși mi-a spus - între cărți n-ar voi să moară, și arta i se pare o petrecere pentru oamenii efeminați. El zice că sunt destui artiști să se ocupe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce vrei, ne-am născut cu această infirmitate!). El exercită același respect și asupra bărbaților chiar și în vârstă. E curios că el nu se răstește niciodată, n-are voce aspră, e chiar molatic în gesturi, zâmbind și când e încruntat. E destul G. Călinescu să deschidă gura și să rezume discuțiile celorlalți, și toți sunt de părerea lui. Chiar dacă cedează un moment, revine calm la ideea lui și nimeni nu îndrăznește să-l contrazică, mai ales că el are experiență
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Sfântul Ioan Botezătorul! continuă enumerațiaSuflețel. Fiecare își dădea silința să citeze o construcție de Pomponescu, și fu câteva clipe ca un joc de artifițiu verbal, toți intrând circular în enumerație. Numai Gonzalv făcu o gafă, strigînd: - Casa Chiriadi! Pomponescu se încruntă, fiindcă asta era de Ioanide. În general, Pomponescu păru încîntat de atâta memorie și bău un pahar de vin cu o lumină de fericire copilărească pe față. Cu încetul, mulțumirea se transformă în emfază (semn la Pomponescu al unui complex
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era, în altă generație, un fel de alter ego al lui Pomponescu, însă fără șansă. - Las', c-am să vorbesc eu cu Jean, se oferi Pomponeasca. Și într-adevăr vorbi. Dar Pomponescu, așa de concesiv cu alții, de data asta încruntă ușor din sprâncene. - Ce-i trebuie lui Smărăndache post? Pomponescu se lăsa călăuzit de soția sa, totuși erau cazuri când rezista printr-o moliciune decisă și o schimbare politicoasă a problemei. Acesta fu cazul cu Smărăndache. . - Nu pricep ce are
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aude, întrebă Pomponescu pe preotul în chestie,de ancheta de care mi-ai vorbit? Ar fi interesant să cunoaștem rezultatul ei, ca un îndreptar pentru arhitecți. - S-a dus un comitet de preoți, văd totuși că Patriarhia tace. Pomponescu se încruntă și căzu într-o meditație laborioasă. Printre curtenii săi era un funcționar superior la sectorul Cultelor, specializat în alcătuirea bugetului departamentelor. Primarul obținuse o subvenție de la acest minister, exclusiv spre a plăti pe arhitect și constructori. O mică sumă o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu vreau să las un monument, ci numai să mă agit. Mărul nu se întreabă dacă nu e zadarnic a face atâtea fructe, se îndoaie sub povara lor. Prin urmare, te-nșeli crezând că sunt indispus." G. Călinescu Butoiescu se încruntă din nou la incidentul de la Școala de Arhitectură. " Te-nșeli, îi zise în același chip Ioanide, că mă turbur de asemenea fleacuri. În fond mă jignești socotind că niște manopere ale lui Pomponescu sunt de natură a-mi strica liniștea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
noi la discuțiile voastre și, Împreună, să cădem de acord asupra subiectului care ne-a venit În minte În legătură cu locul unde ne aflăm acum și care, din cauza divinității tutelare, ne privește pe toți. Așa că Încercați vă rog să nu vă Încruntați sprâncenele”. 7. Prin urmare, ne-am alăturat lor, am luat loc pe scaune și, (413) de Îndată ce Demetrios a propus subiectul ce urma a fi dezbătut, Didymos, cinicul, poreclit „Rătăcitorul” șPlanetiadisț 2, sări ca ars de pe scaun și strigă, lovind de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
strămoșii, frații și părinții. Cei care mai scriam pe timpurile acelea, ne adunam în cămăruța poetului Vasile Vecinu și uneori mai ascultam Europa Liberă. Până cineva ne-a „turnat" la Securitate. La ușa mea au apărut doi gealați spătoși și încruntați la vederea cărora nevastă-mea era să dea colțu'. S-au recomandat, căpitanul Rumbeț și locotenentul Nu Mai Știu Cum îl Chema. Am fost invitat pentru a doua zi la ora 17 la sediul Securității Statului din Vaslui. Am fost
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
trebuia să le păzească de un hoț ipotetic. Întrebă-i așa într-o doară: „Și stai demult aici?”. Se scutură deodată, își ridică spre cer ochii să-i spălăciți de parcă ar fi vrut să citească mai știu ce scris acolo, încruntând din ce în ce mai mult sprâncenele crescute haotic, mormăind un timp ceva neinteligibil, ceva poate numai de el știut și înțeles, apoi mormăitul se transformă în cuvinte ce puteau fi înțelese: „ ... ani atâția au trecut de când sunt aici, parcă ar fi viață
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
e sigur și nu te încrede în puterile tale fizice. Nu te îmbăta de succesul tău. Bucură-te de Paris, așa cum te-ai bucurat până acum de viață, cu noblețe și mândrie. [...] Trebuie să te păstrezi sănătoasă și sobră. Nu încrunta sprâncenele, nu zbârci fruntea în enervare și nici nu lăsa colțul gurii spre stânga ca'n clipele de vină și de danse devant le miroir. Nu rupe de tot cu trecutul, cum scrii că ai impresia că ți s'a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
rezumă drama recenzentului: "pe de o parte își spune el mereu, cu dinții strânși, în timp ce scrie să am grijă să nu-l supăr cu ceva pe autorul respectiv; este un om influent; pe de altă parte își aduce imediat aminte, încruntându-se nici să nu mă compromit și de aceea să nu fac nicio afirmație care să mă angajeze; și, în sfârșit mai adaugă cu zâmbetul cuiva care trăiește o voluptate vinovată și secretă să strecor așa, pe neobservate, și câte ceva
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și realitate, pe care l-a zugrăvit atît de artistic Mihail Sadoveanu, în Dumbrava minunată. Vizitînd lacul din codru, cu fantezia sa foarte bogată, el trăiește, în adevăr, o lume de basm: "Văd apa ce tremură lin Cum vîntul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu aripi de fiori Muiate în miros de flori Văd lebede, barcă de vînt, Prin unde din aripe dînd, Văd fluturi albaștri ușori, Roind și bînd miere din flori. De ce nu am aripi să zbor! M-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]