9,411 matches
-
aia de fiară... Nu cred că ai altă soluție. Valerius își miji ochii. — Mai e ceva, dacă mă gândesc bine... Skorpius se lasă descoperit foarte ușor. E atât de sigur pe el, încât de multe ori lasă garda jos. Da, încuviință Marcus. E adevărat. Skorpius e întotdeauna sigur de victorie. Poate că trufia nemăsurată e punctul lui slab. Nu uita însă că rănile pe care le face sunt groaznice... Evită-le, pe cât poți. — L-a ucis pe Salix, zise Valerius. Amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alături de mine? De ce stă la adăpost, fără să riște? — Te trimite pe tine înainte. El va veni în urma ta, să culeagă laurii victoriei. Va face orice ca să-l întoarcă pe Vespasianus împotriva ta. Auzind acele cuvinte, bărbatul așezat la masă încuviință, tăcut. — Și ce-ar trebui să fac? întrebă Antonius nervos. Ar fi trebuit să atac imediat Roma... Poate aș fi reușit să-l salvez pe Flavius Sabinus și Capitolium-ul. Dar, din cauza Saturnaliilor, armata mea a rămas pe loc o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aibă ceva atât de interesant de făcut. Da, ai creat chiar o situație aici. În momentul acela intră unul dintre polițiști și șopti ceva de urgență. — Ce? spuse. Ești sora bărbatului care stă sus în copac? Baba este fratele tău? Încuviință din cap cu un aer sumbru. Superintendentul ieși din încăpere și reveni însoțit de câțiva polițiști curioși. Îmi pare rău, îi spuse, n-am știut numele de familie. Vă rog să veniți cu noi. Vă vom escorta înapoi la familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cheile zornăitoare. M-am sprijinit cu ambele palme de perete... Tipul avea ochii deschiși. Cuțitul nu era departe, dar puștiul era epuizat. Nu mai era bun de luptă, cel puțin în seara asta. — Ești singur? l-am întrebat eu. A încuviințat trist cu o mișcare a capului, ceea ce am făcut și eu. Adrenalina sau combustibilul bătăii își domolise acțiunea asupra mea și îmi simțeam picioarele grele. Poți să ieși învingător dintr-o bătaie, poți câștiga chiar foarte ușor, dar la vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a stat inima în loc. — Ești sigur că vrei să știi? l-a întrebat serioasă doamna Cramm. Vultur-în-Zbor s-a gândit: o spune de parcă aș avea de ales. A privit-o în ochii ei nerăbdători, strălucind de grozăviile aflate, și a încuviințat. Livia Cramm a închis ochii și a recitat: — Vei trăi mult și, cu excepția unei boli grave, vei fi foarte sănătos. Boala este o afecțiune a minții, dar te vei face bine, deși ar putea avea un efect profund asupra destinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un rânjet plin de ură era de fapt un zâmbet. Dolores O’Toole era cea mai urâtă femeie pe care-o văzuse vreodată. își reveni. — Pot să vă pun o întrebare stânjenitoare? îi zise el. Unde mă aflu? — Bună întrebare, încuviință Virgil Jones. — Printre prieteni, îl liniști Dolores O’Toole, rânjind cu simpatie. Vultur-în-Zbor se simți foarte nedumerit. NOUĂ — Ești la poalele muntelui, îi spuse Virgil Jones. Aceasta este insula Calf, iar muntele se numește muntele Calf. în realitate muntele reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spuse Virgil Jones. Mai sunt, desigur, păsările și puii și câteva animale sălbatice inofensive. Vreți să spuneți că pe insulă nu mai sunt alte ființe umane? — O, spuse Virgil Jones. Nu, nu pot spune asta cu mâna pe inimă. — Nu, încuviință Dolores, nu cu mâna pe inimă. Vultur-în-Zbor avu impresia clară că amândoivorbeau cu o anume șovăială. Atunci unde sunt? insistă. — Ah, spuse Virgil. Foarte departe, zise Dolores. Pe Vultur-în-Zbor îl durea capul. îi era rău. Cu greu găsea forța necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a îndărătniciei lor de a nu vorbi despre insulă, nu putea să nu-i îndrăgească. Se întrebă dacă făceau dragoste unul cu altul. Le spusese povestea lui după-amiază, ceva mai devreme iar ei îl ascultaseră în liniște, vrăjiți precum copiii, încuviințând din cap și căscând gura. Domnul Jones nu vorbise decât o dată, când Vultur-în-Zbor l-a amintit prima oară pe Nicholas Deggle. Atunci sprâncenele i se ridicaseră mult spre frunte și domnul Jones spusese: — Așa, așa. Când Vultur-în-Zbor a terminat, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
câțiva pași până lângă Dolores. — Brațul meu, se oferi el. Ea tresări scurt. Vă mulțumesc, domnule, spuse apoi și-i acceptă oferta. — Pe aici, cred, spuse Virgil Jones. Lângă fântână e o vâlcea domoală, acoperită cu iarbă. Ea înclină capul, încuviințând. Merseră până la marginea luminișului cu un pas afectat, studiat, iar apoi copacii se mișcară în jurul lor. în vâlcea Virgil Jones se așeză cu greutate pe jos, oftând din rărunchi. Nu avea habar ce anume ar putea face acum Dolores și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sau două experiențe care în mod normal ar putea fi considerate supranaturale. Acceptarea nemuririi, de exemplu. Mulți oameni ar numi asta vrăjitorie. Așa deci. Trebuie să accepți că lumea în care trăiai nu era un loc simplu, unul obișnuit. Vultur-în-Zbor încuviință. — Chanakya, zise Virgil Jones, prin care nu mă numesc pe mine însumi, ci pe anticul rege filozof cu acest nume, obișnuia să spună că lumea nu este nici ceea ce pare, nici ceea ce nu pare, nici mai mult și nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
foarte rău. — Nu. E rândul meu să-mi cer scuze, spuse Vultur-în-Zbor. Mă port ca un copil mofturos. — E întru totul de înțeles, dragul meu, răspunse binevoitor Virgil Jones. — Ai putea oare să-mi explici treaba cu monștrii? Virgil Jones încuviință trist. — Chiar ești hotărât, nu-i așa? — Da, îi răspunse Vultur-în-Zbor. Fie ce-o fi. — Ceea ce ți-am descris anterior sunt Dimensiunile Exterioare, spuse domnul Jones. Mai există și Dimensiunile Interioare. Nu știi niciodată ce universuri zac zăvorâte înăuntrul minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se mișca și, poate, de a schimba mersul timpului lor. Astfel, pentru un Gorf de pe insula Calf care știa ce știa el, care era ce era el era perfect normal, să acționeze așa cum credea de cuviință. Gorful dădu din cap, încuviințând vesel în sinea lui. Aproape că spera să se întâmple ceva special înainte de Ordonarea Finală. Aproape că spera ca Vultur-în-Zbor să cadă sub vraja înspăimântătoare și adesea fatală a Febrei Endimiunsei. Desigur, își spuse gorful, va trebui să fie foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scoase un oftat de ușurare. — Atunci, dacă binele este de o parte a banului, înseamnă că răul este de cealaltă. Dacă pacea este de o parte, războiul este de cealaltă. — Discutabil, spuse Mallit. — De dragul discuției, îl rugă Khallit. — De dragul discuției, încuviință Mallit după ce dădu cu banul. — Și atunci, dacă viața este de o parte, moartea trebuie să fie de cealaltă, spuse Khallit. — Numai în cazul de față, spuse Mallit. — De dragul discuției, ziseră cei doi la unison și-și zâmbiră unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
asculta. Virgil vorbise sacadat. îi venea greu să scoată cuvintele din el. Ele erau o cerere de ajutor, un strigăt al unui om ajuns la nevoie și care îi salvase deja viața de două ori. — De acord, spuse el. Virgil încuviință din cap. Stăteau de ceva timp la marginea pădurii. Noaptea se lăsase demult. — Ei, mergem? întrebă Virgil Jones. Așa, dintr-odată, Vultur-în-Zbor își petrecu brațul stâng peste brațul drept al lui Virgil și plecară pas la pas, tovarăși de arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la mânuirea scobitorii aurii. împinse ușa și Alex îi zâmbi larg, numai inocență și farmec copilăresc. — Alex! spuse Norbert Page, amenințându-l cu un deget pe cât de sever putea. Nu cumva ai fost pe-afară? Era o întrebare disperată. Alex încuviință fericit: — Da. Te-a văzut cineva? Alex clătină din cap, zâmbind în continuare fericit. — Alexy, spuse plin de ușurare domnul Page, o să mă omori, cu siguranță o să mă omori. Dacă ai fi fost văzut... dacă mama ta ar fi aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să încerci, i-a spus Iocasta. Noi, ceilalți, suntem norocoși - vreau să zic că suntem imuni. — Precum regele care lua otravă în mod regulat, ca să se asigure că n-o să fie ucis, a zis Virgil cu o ironie apăsătoare. Da, încuviință serioasă Iocasta. Exact așa. Virgil a căzut înapoi pe pernă. — Iată ceva ce n-o să înțelegi niciodată, a zis el. Nimic nu se compară cu călătoritul. Nimic din tot ce-a fost inventat vreodată. — Las-o baltă, Virgil, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a întors amabilitatea. Așa că el i-a vorbit mai răspicat și a întrebat-o: — Ești din Casă? — Da, într-un fel, a spus vocea, părând de-acum amuzată. — Atunci spune-mi, te rog, dacă Virgil Jones e aici. Silueta a încuviințat ușor din cap, continuând să fixeze cu privirea bordelul, așa cum făcuse în tot acest răstimp. — Unde altundeva? a rostit ea pe un ton egal. — Bine, a zis scurt Vultur-în-Zbor și a pornit către ușă. — Vultur-în-Zbor, a zis silueta. — Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și leșină cu capul în supă. PATRUZECI ȘI PATRU — Elfrida, spuse Vultur-în-Zbor, tu ai cunoscut-o pe sora mea, Prepelicarul? Ochii Elfridei s-au mărit. în cele din urmă a bâiguit: - Eu... eu cunosc numele ăsta... Sora ta? Vultur-în-Zbor a încuviințat și a văzut cum Elfrida își regăsește siguranța de oțel când îi spuse: Mi-e teamă că am niște vești proaste pentru tine. Prepelicarul a murit. Vultur-în-Zbor zise cu o voce calmă: — De unde știi? — Ignatius, spuse ea. Ignatius zicea... că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că asta l-a atras în primul rând la tine? Nu de Prepelicar era el interesat. Ci de tine. Născut-din-Moarte. Știa multe despre el... — Sispy, spuse indianul. Sispy și Grimus sunt una și aceeași persoană? Silueta ascunsă, trântită pe pat, încuviință din cap: — Atunci, dacă fața mea e atât de asemănătoare cu a lui, zise Vultur-în-Zbor, de ce Prepelicarul nu mi-a spus-o? Ar fi putut pomeni de asta... Pe atunci eram apropiați. — Grimus este un maestru al deghizării, spuse Liv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
perfecțiunii acelei viziuni. Liv știa cum să-și arate corpul, cu suficientă îndrăzneală cât să-i sporească frumusețea, dar fără să devină ostentativă. O venus fără cap într-un muzeu de mahala. — Nu e un altar potrivit? spuse ea. El încuviință din cap, rămas fără cuvinte, iar atunci, cu o mișcare bruscă a mâinii drepte, ea își scoase vălul cu ferestruică. Acesta căzu, fluturând, pe podea și se alătură tovarășei ei, mantia. Indianul știuse că trebuia să fie frumoasă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îDin nou senzația ușoară că ceva îi intrase în suflet.) N-a prea schimbat natura experimentului. Și a sprijinit alienarea necesară. E important ca oamenii din K să nu mă placă. Pentru Moartea mea, înțelegi. Pentru Moartea mea. — în regulă, încuviință Vultur-în-Zbor, nemaivăzând nici o altă alternativă. Vorbește-mi despre asta. E simplu, spuse Grimus. Am supus-o pe Prepelicar unei ședințe de hipnoză profundă. La o comandă anume, va Călători până la casa lui Liv. Bineînțeles că eu voi deschide Poarta. Prepelicarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spun că nu există nici un risc. Ne-ar putea aneantiza pe toți. — Mașinăria lui Grimus nu merită salvată, a răspuns Media. Fă-o acum. Poate că e mai bine să mori decât să trăiești cu frica de... asta. Eul-Vultur a încuviințat și a coborât în adâncurile minții mele, ca să-l găsească pe eul-Grimus și să-l forțeze să dezvăluie secretele Trandafirului. Nu voia, căci știa de ce le ceream, dar a fost înfrânt. Am găsit informațiile înăuntrul lui și am făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
el. — Când are loc dezvelirea? zise uitându-se la un ceas, care probabil îl costase cât avansul meu primit pentru instalație. —La șapte jumătate, nu? Vreau să fie și Henry aici. Ai tu grijă să-l așteptăm, OK? David Stronge încuviință din cap și zise pe un ton servil: — Fără îndoială, Richard. —Spune-mi, mi se adresă Akis Georgios, cum de-ai reușit să faci să intre monstrul pe ușile astea? — L-am asamblat aici - am explicat -, a fost sudată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
îndepărtată a barului îl zăream pe Dominic, înconjurat de blonde lingușitoare, părând clar neimpresionat de asta. Nota de plată m-a făcut să clipesc, iar pe James să arate ca un om bolnav. Am înșfăcat cele două sticle și am încuviințat din cap spre James. Belinda și Charles se sărutau pasional pe o canapea, Suki și Simon dansau în camera alăturată. Era deja timpul să plecăm. —Mulțumesc din suflet. Trebuie să facem asta mai des. Vii, Sebastian? am arătat cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Nu, o făcea frecvent, a spus el imediat. Un set complet de urme vechi. — Nu avea cum să o facă de prea multe ori, totuși, am obiectat. Probabil un consumator de weekend. Un fel de relaxare după stresul de la muncă. Încuviință din cap. Asta crede și Brand. Nu avea corpul ciuruit de semne; doar câteva pe mână, majoritatea mai vechi. Nu băga în fiecare zi. — Au găsit doar heroină? am întrebat curioasă, având timp să reflectez. Mă privi mai atent. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]