8,189 matches
-
ari de pământ primiți de la sovhoz, pe care cultiva cartofi - mici ca nucile: „Munca la fermă era foarte grea. Mama trebuia să mulgă zilnic până la o sută de vaci, să le hrănească. Mâinile-i erau mereu umflate, nici nu putea îndoi degetele. La rugămintea ei, conducerea sovhozului a trecut-o ca paznic de noapte la fermă. Acolo avea grijă să nu se stingă instalațiile de căldură , care erau puse în funcțiune în timpul iernii. Trebuie să amintim că gerurile durează acolo mai
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
că „Viața este dar suprem” - poetul și-o închină Aceluia de la care vin toate. Galina Furdui - poetă și publicistă basarabeancă - oferă Antologiei grupajul său liric având frumusețea și vigoarea versului Leonidei Lari. De reputatul poet Ion Horea nu se mai îndoiește nimeni, fiind un nume notoriu în poezia românească. Expresie a convingerilor și a Crezului său religios și artistic, poemele sunt mărturii creștine ale omului devotat Creatorului, tulburătoare experiențe mistice pe care autorul le împărtășește semenilor. Scrise în vers orchestrat amplu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
de pandemie la adulți, chiar dacă este contaminat cu endotoxină, subliniind că el s-ar vaccina dacă A.N.M.D.M. ar confirma că este în regulă. Cred că domnul ministru are nevoie acută de un vaccin cu supliment de IQ, deși mă îndoiesc că i-ar îmbunătăți gîndirea. Totuși, cine va plăti paguba de 6,5 milioane de lei produsă statului român? Dar sănătatea persoanelor pe care s-a testat vaccinul, fără să fie informate despre toxicitatea dozelor? Ministerul, în afară de concedierea directorului de la
To’arășu cu număratul căpițelor e cuminte și va face ce i se dictează [Corola-blog/BlogPost/93434_a_94726]
-
3, 18-19).” Afirmațiile Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa făcute în alte împrejurări, se potrivesc foarte bine și aici, căci, „dacă ai îndoieli asupra mântuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrășmașului văzut și nevăzut prin puterea credinței și a rugăciunii, dacă te îndoiești de iubirea lui Iisus Hristos și de eficiența pocăinței” acest volum, acest document duhovnicesc, te va convinge, deoarece protagonistul lucrării acesteia și toți eroii închisorilor comuniste și politice în general, au căutat în primul rând, să-și pună în ordine
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
în această privința au fost (așa cum indică o anchetă a The Telegraph, The great olive oil farce) Portugalia și Italia, autoritățile lusitane și italiene introducând amenzi între 1000 și 40 000 de euro pentru contravenția servirii în restaurante a extravirginului “îndoit” cu ulei de mai slabă calitate fie el de măsline sau nu. Cronica unei bătălii pierdute Prin Comisarul pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, românul Dacian Cioloș, Comisia Europeană a vrut să facă un prin pas în războiul împotriva falsificării extravirginului
UE a decis:uleiul de măsline falsificat este legal [Corola-blog/BlogPost/93513_a_94805]
-
Articolele Autorului CALUL NEGRU Îi trebuise atunci vreo lună până să-i poată convinge pe ai săi să-l lase să se înscrie la secția de hipism. Abia, abia le smulsese consimțământul. Mai ales mama se opusese, fiindcă nu se îndoia, argumenta mereu, în cele din urmă îi va dăuna la școală, și e periculos, și se produseseră accidente, n-auzise de cazul fetei lui Corjan? Firește, a lui Vasile Corjan însuși!... Nu îndrăznea să rostească funcția ștabului, sau o bâiguia
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
-ntreb unde ești. Căci sînt al iubirii paharnic, Beau ca să trăiesc sau să mor, Avînt spre înalt ori zadarnic Proiect, frînt anarhic, în zbor. Sînt omul ce arde sub ploaie Și crede că încă e loc, Cînd arborii lumii se-ndoaie, De dragoste și de noroc. În dorul brutal de pereche Stau zîmbet și lacrimi, și fum, Tu - rană adîncă și veche, Amestec de flăcări și scrum... Spre capăt îmi ești întîmplare ... Citește mai mult Prin schijele lumii terestre,Ca pe-
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
iarăși mă-ntreb unde ești.Căci sînt al iubirii paharnic,Beau ca să trăiesc sau să mor,Avînt spre înalt ori zadarnicProiect, frînt anarhic, în zbor.Sînt omul ce arde sub ploaieși crede că încă e loc,Cînd arborii lumii se-ndoaie,De dragoste și de noroc. În dorul brutal de perecheStau zîmbet și lacrimi, și fum,Tu - rană adîncă și veche,Amestec de flăcări și scrum... Spre capăt îmi ești întîmplare... VII. RĂCOAREA DIN URMĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Și...ce târăști după tine? -Asta e nuiaua mea fermecată. E de alun. -I-auzi! Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă! -Nu! Că nu mă despart de ea niciodată. Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful în tavan. ... Citește mai mult Tudorel începu colinda alergând din poartă-n poartă : bună ziua la Ajun, mâine la Crăciun!... Ieșeau gospodinele și-i dădeau bolindeți, alintându-l cu vorbe blânde și glumețe. Și traista...se umplea. Dar el
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Și...ce târăști după tine? -Asta e nuiaua mea fermecată. E de alun.-I-auzi Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă!-Nu! Că nu mă despart de ea niciodată.Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful în tavan. ... XX. NUIAUA FERMECATĂ-5, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015. În acest moment vă mărturisesc că mi-a înghețat pasta în pix de atâta frică. Degeaba mă implorați să fac ceva
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
făcu pe Criști să devină de nerecunoscut. Plin de nervi, nu suportă, nu avu răbdare să bea cafeaua dimineață. Delia simțea de un timp schimbarea soțului, dar nu reușea să-i găsească explicație. Știa că o iubește, nu s-a îndoit de sentimentele lui Criști. La serviciu, care se desfășura în clădirea de lângă spitalul unde lucra soțul ei, nu putea afla nimic. Criști era un medic excelent, cu multă dăruire meseriei, cu ceilalți colegi avea relații bune, atunci ce se întâmplă
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383291_a_384620]
-
prostit? / Nu mai sunt alți iezi, negreșit! Dar nu-i nimic. Mă odihnesc / Puțin, ‘nainte să pornesc Spre casă. Nu am de cosit, / Nici fân de strâns: deci nu-s grăbit.” Se mai învârte prin odaie, / Apoi se-oprește, se îndoaie Cu greu de șale și oftează / În timp ce pe cherșin se-așează. Nu știu, cherșinul a crăpat / Sau lupul o fi strănutat Când să se-așeze a voit, / Căci numai ce l-a auzit Pe iedul mijlociu cum spune: / „Să ai
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
perimetrul Stațiunii. Și-apoi, ascendenții Castelanului în linie bărbătească - cel puțin cinci generații - au fost oameni neobișnuiți. S-au ocupat cu alchimia, cu profețiile, au făcut parte din societăți secrete. Femeile deslușeau viitorul anterior. Castelanul, când era de-o șchioapă, îndoia lingurițele cu privirea. Distingea culori cu buricul degetelor. Spărgea - c-un țipăt - geamurile. Trimiterea lui într-un loc ferit - de către părintele său - a fost mai mult o îndepărtare; hotărârea a venit după ce odrasla, tot mai imprevizibilă în manifestări, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
proclama Republica. A invadatorului, când vom face parte din Imperiu. Ne creăm dușmani pe măsură. A coborât o toamnă lungă. Tot mai rece. Peste Domeniu plutește, aproape tot timpul, un fum violet. Se ridică dintr-unul din coșurile donjonului, se îndoaie după vântul ce îl duce, șuvițe, până deasupra Stațiunii. Câțiva bărbați au aflat - de la Romancier - că în donjon, Castelanul plămădește piatra filozofală. Cu ajutorul acesteia, poate să prefacă aproape totul în aur! A făcut, în acest sens, o demonstrație uimitoare în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu și-a ținut promisiunile: pensii, conturi în bancă, dreptate - doar mânjeli -, iar Castelanul se dovedește a fi o fantomă ce bântuie locul, încurcând și mai mult lucrurile. Apariția și dispariția lui au adus numai derută. Romancierul, nu se mai îndoiește nimeni, este, la rândul său, unul din marii vinovați. I-a fost răscolită casa: manuscrisele citite în Piață, în fața mulțimii, cărțile arse. CRONICA INFAMĂ aproape că a explodat. Cei trei, separat, au dus Stațiunea la dezastru. Asumându-și responsabilități excepționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pietrele pot fi clădite Întru rău. Voia să fie lăsat singur. Simțea nevoia să respire, În speranța că aerul de afară Îi va domoli spasmele. Se gândi la mica rezervă de aconit pe care o avea În chilie, dar se Îndoia că ar fi fost suficientă pentru a-i potoli durerea. Iar, la ora aceea a dimineții, era cu neputință să găsești deschisă prăvălia unui spițer. Îi reveni În minte unul din actele lui publice, săvârșit cu ceva vreme În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și se oprise, legănându-și ușor șoldurile și scuturând tăblițele rotunde din metal pe care le ținea legate la Încheieturile mâinilor. Îi fixa cu niște ochi cum nu se poate mai negri, ca două pietre de onix. Își plecase capul, Îndoindu-și voluptuos pe spate gâtul Împodobit cu o cascadă de cercuri subțiri din aur. Apoi Își mișcă umerii ca și când ar fi fost pe punctul să plece, agitându-și bustul și șoldurile splendide, până când Întregul trup prinse a i se ondula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rămășițe omenești. Alunecând de-a lungul deschiderilor, lumina lămpii parcă Însuflețea acele membre descompuse. Orbite goale Îl urmăreau pe poet și mâini scheletice se alungeau din nișe, ca și când o Întreagă legiune infernală Îl aștepta acolo. Simți cum genunchii i se Îndoaie. Probabil că era vorba de un cimitir uitat. Mai coborî câteva trepte, sugrumat de frică; apoi se opri, căutând să-și Învingă suferința care devenise insuportabilă. Din pământul de sub picioarele sale se ridica o ceață gălbuie. Toată căldura toridă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de la membrii celui de Al Treilea Cer, cu excepția lui Iacopo Torriti. Era evident, observând chipurile celor de față, că fiecare dintre ei ar fi preferat această soluție. — Pe ce elemente Îți Întemeiezi ipoteza? Întrebă Dante prudent. În sinea lui, se Îndoia că acea teorie ar fi avut vreun temei, dar, Încurajând discuția, poate că ar fi surprins vreun indiciu ulterior. — Gândiți-vă la felul În care a fost asasinat mozaicarul, răspunse Ammannati. Recurgându-se la materia primă a meseriei sale, varul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dumneata și toată Comuna florentină. Rosti aceste cuvinte cu o sfidare care spunea multe despre sentimentele zbirilor lui Bonifaciu față de orașul său. Accentul Îi trăda originea Îndepărtată. Trebuie că era unul din mercenarii francezi ai cardinalului. Dante se aplecă Încetișor, Îndoindu-și genunchiul, până când ajunse În dreptul feței sale mari și urâte. — Anunță-mă de Îndată cardinalului dumitale! Prin reaua voință și prin lenea dumitale Întârzii o misiune de care pot atârna triumful justiției și relațiile dintre patrimoniul Sfântului Petru și nobila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de trupul ei. Trebuia să o vadă. Acum. Singur. Ca să afle mai multe despre ea, firește. În aceeași zi, la Începutul după-amiezii Taverna lui Baldo era aproape pustie la ora aceea. Doar doi servitori Își făceau de lucru În preajma vetrei, Îndoiți sub greutatea legăturilor de nuiele pe care le adunau pe lângă perete. Cruciatul ședea pe una din băncuțe, bând niște vin dintr-o cupă de metal, În timp ce, din ochi, supraveghea munca acelor oameni truditori. Când Îl văzu intrând, Baldo așeză cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a traversa marea vieții, și pe care Încercăm să o capturăm În pânzele noastre. Își Îndreptă privirea spre dansatoarea care tocmai se apropia. — Nec tecum nec sine te, murmură. Poetul mai goli o cupă. Vinul alb și rece, un pic Îndoit cu apă acidulată, Îi oferea la fiecare sorbitură o clipă de odihnă, urmată de reaprinderea unor noi văpăi. — Cum ai interpreta atunci, messer Alighieri, versul acesta? „Vine din văzută formă care se Înțelege“... zise Augustino. Vrei oare să spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ipoteza că moartea meșterului din Como nu era esențială În Înlănțuirea evenimentelor; o simplă divagație pe calea scelerată a crimei. Desigur, aceasta Îi dezmințea toate convingerile. De fapt, așa cum Învață Filosoful, orice eveniment e determinat de un Motor. Nu se Îndoise niciodată că Într-o serie de fapte ordinea temporală urma o logică necesară și că, prin urmare, primul act de violență era la originea celui următor, și așa mai departe, Într-o Înlănțuire cumplită. Dacă, Însă, vinovatul ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru că se lăsase copleșit de elanul cunoașterii, ducându-se acolo dezarmat și neînsoțit. Nimeni nu știa unde se afla, nimeni nu Îi putea veni În ajutor. Unica armă pe care o avea era daga păstrată În buzunarul secret, dar se Îndoia că celălalt avea să Îi lase prilejul de a se folosi de ea. E mai bine așa, Își zise. Nu va avea nevoie de ajutor, dacă Dumnezeu și justiția erau de partea lui. Își ridică și el mâinile, repetând gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a lui Dante se potolise ca prin farmec. Coborî pumnalul. Sub mâna lui, trupul lui Veniero zvâcnea vlăguit. Slăbi strânsoarea, lăsându-l să respire, iar apoi se ridică, făcând doi pași Înapoi. Ea Îi luă locul, aplecată peste trupul bărbatului, Îndoindu-se din genunchi cu o mișcare sinuoasă, asemenea unui șarpe. Priorul Își aminti ce Îi povestise un călător pe tărâmuri Îndepărtate despre dansul de dragoste al marilor cobre de peste mare, ce poate fi văzut În nopțile cu lună printre dunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]