12,158 matches
-
eflorescență economică între cele două războaie. Tipologia, precum și numele, de obicei, cu rezonanțe simbolice, al personajelor trimit nu o dată la Groapa lui Eugen Barbu, care imortalizase, cum se știe, o altă mahala, pe aceea a Cuțaridei. Mai întâi, memorialistul ne înfățișează topografia cartierului, cu străzi, purtând în genere nume de bresle: Făinari (unde se născuse autorul), Birjari, Precupeții Vechi, Mașina de pâine. Printre prăvăliile de tot felul se detașau mai cu seamă cârciumele, aflate "la tot pasul", cu grătare peste grătare
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
viață, după cum se știe, în hotelul Alla Trinacria, al cărui nume reprezintă chiar vechea denominație a Siciliei, legată de forma sa aproape triunghiulară. Simbolul heraldic al insulei, de obârșie antică, păstrat până astăzi și popularizat prin profuziunea de obiecte comerciale, înfățișează tocmai "Trinacria", adică trei picioare feminine orientate în sensul acelor de ceasornic. O primă observație pe care mi-a prilejuit-o vizitarea acelor locuri este că, spre deosebire de imaginea larg răspândită a istoricului sărac și marginalizat, hotelul cu pricina nu se
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
de reușite, s-a numărat printre cele trei legende ale clubului Arsenal care au fost onorate cu statui, cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la înființare. Statuia a fost dezvelită vineri, informează presa engleză. Celalalte statui dezvelite vineri îi înfățișează pe Tony Adams, care a fost căpitanul echipei în cele cinci campionate câștigate pe parcursul a trei decenii, și fostul antrenor Herbert Chapman, care a condus clubul către primele titluri din istorie, în 1931 și 1933.
Arsenal i-a construit o statuie din bronz fotbalistului Thierry Henry () [Corola-journal/Journalistic/76337_a_77662]
-
1892 de Păcat..., iar în 1898 de în vreme de război. Aceluiași interval îi aparține drama Năpasta (1890). Scriitorul care, în opera sa comică, surprinsese pasiunile umane sub aspectul lor derizoriu și efemer pășește acum pe calea opusă, năzuind a înfățișa ura tenace și răzbunarea implacabilă, împletite cu disperarea, cu nebunia și moartea. Surpriza contemporanilor a fost mare, dar nu mai puțin scontată de autor. "Trebuie să-ți ții publicul cu răsuflarea reținută", "să-l duci din emoție în emoție", îi
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
te înscrii pe acest trend, ești pierdut. Ai proasta inspirație să-ți reprimi exhibiționismul, egocentrismul, histrionimsul - n-ai ce căuta printre noi! Ura față de normalitate, de non-excepționalitate și, finalmente, față de modestie amenință să ne desfigureze definitiv. Oricine îndrăznește să se înfățișeze altfel decât locuitorul unei planete unice, încă nedescoperite, excentric și vulgar, e aruncat fără milă în groapa cu lei a disprețului public. Mica, banala normalitate a ajuns un lucru de rușine. Normal, astăzi, e să-ți trăiești intimitatea sub ochii
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]
-
omului fără însușiri. Zbuciumările nu-i plac lui David Pop și nu-i place nici munca. Mânat de ambiția tatălui său - un țăran dârz și muncitor - petrece ani mulți prin universitate fără să treacă examenele. Și doar ca să se poată înfățișa năsăudenilor într-o lumină favorabilă se apuca el și Ťtrece cu bineť examenul de ofițer. (...) Militarul de profesie care dormita în dosul incapacităților și leneviei sale tihnite îl va arunca mai pe urmă - în vremurile războiului - în brațele unui destin
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
autoarei cu transcendentul - distruse odată cu venirea la putere a comunismului în România. Față de acest trecut descris cu duioșie în care exista o rază de speranță - de aici o primă posibilă interpretare a titlului Proiecte de trecut - prezentul sub dictatură se înfățișează ca un timp dezumanizat și dogmatic, marcat de imperative materialiste care își găsesc cea mai bună expresie în spațiul orașului. La oraș, oamenii își trăiesc existența sub semnul singurătății, neîncrederii, lașității și oboselii - acest ultim cuvânt se repetă în mod
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
disforic și distopic marcat de lunga perioadă de violență și represiune pe care România a îndurat-o în timpul dictaturii comuniste. Ne aflăm în fața unei dure mărturii care - așa cum a semnalat Hayden White în legătură cu noile posibilități ale istoriei (White: 111) -, se înfățișează sub forma unui artefact literar. Autoarea știe că are îndatorirea de a protesta dar acest lucru o istovește. Faptul acesta este sesizabil în ultimele rânduri din "Reportaj", în care protagonista își dorește să vorbească despre Paris - orașul care reprezintă evaziunea
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
luptei: (...) îngerii cad nu din păcat, ci din oboseală (La cules de îngeri, 42) Dar, în ciuda momentelor descurajatoare, obligația de a spune adevărul este prezentă în fiecare nuvelă, fiecare dintre acestea încheindu-se cu emoționante epifanii prin intermediul cărora ni se înfățișează o realitate pe cât de sordidă în prezent, pe atât de frumoasă în trecut. De aici putem intui o a doua interpretare a titlului oximoronic în care timpul viitor și cel prezent se îmbină pentru a neutraliza situația actuală sub semnul
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
spune altceva", iar alegoria ni se arată realistă în scopul și limbajul pe care le utilizează și ne permite să clasificăm nuvelele de față drept fantastice și testimoniale în același timp. Alegoria modernă rupe coerența și ordinea pentru a ne înfățișa un univers fragmentat și pentru a frustra percepția oricărui sistem nou, ceea ce explică finalul deschis al titlurilor precum "Zburătoare de consum" sau "Imitație de coșmar". În aceste nuvele, poate cele mai sumbre din volum, incertitudinea finalului obligă cititorul să ia
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
Arta propagă ideologia epocii sau Dominanta culturii este întotdeauna de natură colectivă, sau Arta reprezintă spiritul colectiv în mod individualizat, sau Natura, o creație a naturii - opera de artă, o creație a vieții, sau Forma artistică a epocii noastre se înfățișează nudă, fără somptuozități, ea este purtătoarea adevărului și a purității etc., etc. se dezvăluie un parcurs impresionant în care se angajează fără precauții o devoțiune de misionar, o conștiință de geometru, o mînă de meșteșugar și o enormă predispoziție ludică
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
o puzderie de scrisori minunate și încâlcite de dragoste se găsesc în romanul Șotron (Rayuela) de Julio Cortázar: eu nu am să le inventariez pe toate, ci doar câteva dintre ele. Îmi place cea dintâi lumină a Parisului, așa cum o înfățișează Cortázar: de culoarea scrumului și a măslinei; ea se zărește astfel doar peste fluviul Sena și dintr-odată cartea aceasta primește un sens crepuscular, neliniștitor. E limpede că o dragoste nefericită se va potrivi cu aceste culori ale timpului de după
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
sufocare, suntem martorii unei formidabile inspirații-expirații de materie lirică, ce pare a se resorbi, spre a din nou învia, într-un flux organic. Modalitate de a înregistra o forță a naturii de bogată reproductibilitate și aparent perpetuă, așa ni se înfățișează la o primă lectură, de largă percepție, cu fiecare nou volum, lirica lui Gheorghe Grigurcu - și tot atât de fascinant în recentul Muzeu (Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2008, cu o prefață de Șerban Foarță). Sub semnul unei evidențe - în magma liricii sale se
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
șlui Eminescu, n.n.ț, deshumîndu-i vastele poeme de tinerețe, a descoperit o neasemuită năzuință către ilimitat, care atestă premisele genialității celei mai ambițioase. Aceste premise, trebuie să recunoaștem însă cu sinceritate, nu și-au găsit realizarea, la vîrsta maturității. Eminescu înfățișează, prin activitatea sa dintre anii 1876-1883, un foarte curios proces involutiv: și-a impus o serie de renunțări, pe planul năzuințelor majore ale tinereții, în folosul migălirii artistice, datorită căreia a dat culturii noastre un instrument verbal admirabil și valori
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
dată, spatele scenei. Spinarea trupului disciplinat de suferință are paloarea morții . Nici o urmă însă de șfichi pe pielea lividă, - ca și când ghimpii, sârmele, și celelalte instrumente de tortură nu l-ar fi atins. Litotă perfectă în revers, cei doi torționari sunt înfățișați cu trupuri aprinse, cu câteva brazde fine de bici pe propriile lor corpuri despuiate. Conotația livrescă, prezentă în subtext, e transfigurată: artistul ilustrează în surdină, - fără grandilocvența sanghinolentă a unui Grünewald - , o tristă, prea cunoscută imagine a suferinței îndurate de
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
di Pittura): "Pictorul e stăpân peste toate lucrurile ce se pot ivi în mintea omului. Frumuseți care să încânte?... E liber să le întruchipeze. Lucruri urâte care înspăimântă, lucruri nostime, de haz, ori înduioșătoare?... Stă în puterea lui să le înfățișeze... Partea de dumnezeire cuprinsă în pictură face ca mintea pictorului să poată oglindi într-un anume fel însăși dumnezeirea: purcede să creeze felurite vietăți, plante, fructe, peisaje, locuri care cutremură cugetul; sau dimpotrivă, locuri gingașe, încântătoare, plăcute; plaiuri înflorite cu
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
acesteia. La Orwell, ca și la Koestler, punctul de maximă tensiune spre care este condus discursul romanesc îl reprezintă partea cu interogatoriul și cedarea finală, anihilarea eroului. Dovadă că autorii căutau să înțeleagă ei înșiși, prin intermediul textelor scrise, și să înfățișeze veridic mecanismele interioare ale cedării. Rezultatul: romane foarte percutante de analiză psihologică aplicată, descriind cum este învins omul de către sistem. Monica Lovinescu nu face același lucru. Proza ei nu are desfășurare epică (ci dramatică), nu propune explicații, nu analizează, ci
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
adevăr, ba chiar și asupra capacității de a numi obiectele străbate la suprafață din majoritatea textelor grupate în cartea Monicăi Lovinescu. Vaguitatea, alt termen filosofic învecinat ca sens, stă și la originea reducțiilor semantice și a modificărilor structurilor lingvistice profunde înfățișată de Orwell prin intermediul vocabulelor artificiale din Nouvorbă (în original "newspeak", de fapt "ampquotnewspeakampquot"). Am trasat doar câteva dintre liniile care defineau contextul social-politic, cultural și personal în care au apărut prozele din Mots ŕ Mots. Deschizând volumul, fiecare cititor va
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
gen, mă întrebam, îi aparțin aceste proze și autoarea lor? Textele reunite sub titlul Cuvântul din cuvinte sunt niște parabole cu caracter predominant dramatic; specia din care fac parte nu pare a fi romanul, nici nuvela. Autoarea lor ni se înfățișează aici ca scriitoare de mare talent și inteligență. Citindu-le, ar trebui să nu uităm un lucru: că Monica Lovinescu era genul de femeie capabilă să țină ani de zile lângă ea în bibliotecă urna cu cenușa tatălui ei și
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
și de portaluri, care altădată erau factori de apropiere a omului de Dumnezeu, au fost obligați să se închine terorismului organizat. Pseudoeroul s-a substituit sfîntului, imaginea musculoasă a oțelarului a luat locul personajului exemplar și forma supradimensionată s-a înfățișat maselor drept proiecție monumentală. în locul erminiilor au apărut tratatele de estetică proletcultistă, realismul a devenit obligatoriu socialist, iar beneficiarul a năpîrlit la comandă și din om pur și simplu a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
s-a înhămat la traducerea masivă a lui Freud în limba română, supunîndu-și darurile unei îndeletniciri de pe urma căreia scriitoarea poate ieși în pierdere. Oricum, textul despre Leonardo da Vinci e frumos, informat și viu. Deloc encomiastic, fără a ni-l înfățișa pe Leonardo după detestabila schemă a geniului providențial lipsit de cusururi, studiul Roxanei Melnicu ne pune în fața unui renascentist proteiform și contradictoriu: pe de o parte, cărturar, om de știință, artist, vrăjitor, inventator, mag, inginer, alchimist și spirit ateu; pe
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
critică, pe Paler, pe Deșliu, pe Manolescu, pe Zaciu, pe Ileana Mălăncioiu, pe Mircea Iorgulescu, pe Ana Blandiana, pe Eugen Simion, pe Buzura, pe Bogza, pe Jebeleanu, pe Marin Preda și pe atâția alții, spunînd fără temeri lucrurilor pe nume, înfățișând în lumina adevărului o situație care mereu se agrava. Acestea sunt anticipări ale Conferinței scriitorilor din 1981 care a fost și ultima din perioada comunistă. Ca și la Conferința precedentă nu a fost ales în Consiliu niciunul dintre scriitorii membri
USR sau SSR? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7259_a_8584]
-
Cannes ul îi rezervă dealtfel, explicit, în 1997, premiul celei mai bune regii pentru CHEUN GWONG TSA SIT, despre avatarurile unui cuplu asiatic în Argentina, iar, în 2000, ÎN THE MOOD FOR LOVE (O iubire imposibilå) provoacă efectul unei bombe, înfățișând dramă a două victime ale adulterului, la fel de chinuite de singurătate. Pentru finețea și rafinamentul observației sale cineastul e recompensat cu un César și supranumit "Godardul asiatic". Dar 2046, prezentat și el la Cannes, în 2004, e lung, baroc, plin de
Wong Kar-Wai: Omul zilei la Berlinală! Corespondență de la Tudor CARANFIL by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72730_a_74055]
-
radical maniera și începe să scrie o poezie simbolistă. în prima jumătate a activității, poezia sa - sinteză tematică și stilistică a post-pașoptismului muntenesc - este în general lipsită de valoare; poezia simbolistă compusă după 1890 pare scrisă de altcineva și ne înfățișează un Macedonski - poet antologic. Poezia hiper-romantică dominantă în Muntenia pînă pe la 1870 a dus la exces toate ticurile romantice și a filozofat în mod tenebros: ea avea să cadă în uitare odată cu apariția lui Eminescu. Printr-o ciudată mișcare regresivă
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
devenită tribună publică, grosolănia mârlănească a parlamentarilor care își fac de cap în văzul țării, slăbiciunea deplorabilă a societății civile ș...ț. Societatea actuală mi se pare mai bolnavă ca niciodată, nimic nu s-a clădit durabil, totul mi se înfățișează ca o imensă farsă de un mahalagism strident și periculos." Pesimismul lui maladiv merge până la a fi speriat de gândul "că aș putea cumva împlini 80 de ani tot într-o astfel de lume neîntremată." Mai senini și tonici se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]