5,249 matches
-
și se vor naște opere divine, nemuritoare”. În același context, maestrul sublinia legătura dintre muzică și poezie (Gând desprins). Publicația își propune să întrunească „toate talentele de muzică și poezie, toată priceperea cărturărească a celor ce pot ajuta mai departe înfăptuirilor de artă românească” (Închinare), dorește, așadar, să cultive valorile artistice și literare indiferent de orientare, tradiționalistă sau modernistă, și să promoveze critica estetică. Semnează versuri Tudor Arghezi, G. Bacovia, Mateiu I. Caragiale, Emonoil Bucuța, Octavian Goga, V. Voiculescu, Ion Vinea
MUZICA SI POEZIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288342_a_289671]
-
dominantă a periodicului. Autor de comentarii politice pătrunzătoare, făcute cu patimă și cu o agitație a spiritului care de multe ori îl avantajează, el era întotdeauna în miezul evenimentelor și, chiar dacă sensul lor îi scapă nu o dată (mai ales în ceea ce privește înfăptuirile și politica domnitorului Al. I. Cuza și ale lui Mihail Kogălniceanu), are în schimb darul de a le relata într-o lumină particulară, cu o subiectivitate care le dă culoare: va căuta latura comică, făcând adesea haz de necaz. Compune
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
și nu prea agreată la noi” (N. Iorga), un aristocrat care și-a înălțat la Fierești o reședință în cel mai autentic stil al Renașterii și și-a compus un blazon cu o heraldică destul de alambicată. Urmărind crearea premiselor necesare înfăptuirii unei puternice alianțe antiotomane și consolidării autonomiei Țării Românești, scopuri majore ale programului politic al lui Matei Basarab, el face călătorii - la Viena, la Cracovia, în Transilvania la Gheorghe Rákóczy II, la Belgrad -, duce tratative, încheie alianțe și, fără îndoială
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
un război paralel În Est, În spatele frontului, război a cărui sălbăticie programatică Întrecea orice excese afective chiar ale armatei germane propriu-zis combatante. Se discută Încă În ce măsură publicul - de pildă, germanii de rând etc. - poate fi acuzat că a permis tacit Înfăptuirea Holocaustului, măcar că primele măsuri antievreiești (oricum, vizibil sub standarde umane) au fost luate În vecinătatea sa. La fel cum se discută până la ce grad de implicare În programul genocidar putem vorbi de asociere conștientă la crimă și de acele mecanisme
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dezvoltarea fizicii teoretice, a dezvoltat teoria particulelor elementare, a forțelor nucleare, a razelor cosmice. În general, Oppenheimer s-a dovedit capabil să stabilească relații între fizicienii teoreticieni și experimentatori, fapt care îi va servi în ceea ce avea să devină principala înfăptuire a vieții lui. După declanșarea celui de-al doilea război mondial în Europa, s-a luat în considerare ideea construirii unei bombe cu fisiune; lucrurile s-au precipitat o dată cu intrarea în război a Statelor Unite, la sfârșitul lui 1941. La acea
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
cumpătare, modestie, prevedere, prudență, sunt însumate într-un model de stăpânitor ce acționează urmărind prevenirea diplomatică a conflictelor militare. Apare astfel, remarcabil formulat, principiul prudenței politice, ce sintetiza experiențe mai vechi. Theodosie, viitorul voievod în general, este „proiectat” în duhul înfăptuirii „omului desăvârșit și întreg”. Între atributele lui, mintea este izolată și plasată într-o poziție esențială, căci de prestațiile ce dovedesc înțelepciune depinde achiziționarea „numelui celui bun” și, ca urmare, înveșnicirea, realizabilă pe pământ prin succesori, prin memoria comunității. Formele
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
perioada interbelică -, Grigore Popa, în articolul Peisaj ardelean, publicat tot în cel dintâi număr, depistează în istoria culturală recentă trei generații care ar ilustra „multiplicitatea de fețe ale Ardealului cultural de azi”. Prima generație, cea antebelică, iluminată de angajarea în înfăptuirea idealului național, rămăsese - în viziunea autorului - la mentalitatea de dinainte de război, cantonată într-un militantism steril. Cea de-a doua, care „și-a făcut studiile imediat după război” și s-a format „în beatitudinea marei biruinți, în plenitudinea burselor și
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
personală a lui a-fi-în-lume și a-fi-în-tine, o etică a binelui și a iubirii „celuilalt” (femeia, fiul, părinții, prietenul, dar „celălalt” este și un alt eu, malefic, care nu se lasă iubit, construit, îmbunat). Manualul... propune o etică a acțiunii, a înfăptuirii. P. încearcă să se cucerească și să cucerească lumea („a supune” înseamnă și „a te supune”, crede el), pentru a înțelege, pentru a iubi, pentru a instaura armonia, „echilibrul”, „simetria” dintre eu și lume, dintre lumea dinăuntru și lumea dinafară
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
de droguri; • să precizeze elementele metodologice aplicate în investigarea traficului de stupefiante; • să audieze prelegerea cadrului didactic. b) afective: • să-și autocontroleze emoțiile, să fie constant în atitudini și reacții; • să-și manifeste sentimentul de solidaritate cu cei ce realizează înfăptuirea justiției. (Alte asemenea exemple pot fi identificate în partea finală a lucrării, acolo unde sunt puse la dispoziția studenților, cursanților și a tuturor celor interesați modele variate ale unor structuri de conținut din domeniul științelor juridice, sub formă de proiecte
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
membri mă număr. Va trebui să urmăm exemplul clasei muncitoare, luptând din răsputeri pentru continua ridicare a nivelului calitativ și În literatură. Sunt Încă atâtea de făcut. Cea mai vie dorință a mea este Însă ca urmărind, luând parte la Înfăptuirile eroice ale Republicii noastre și celebrându-le - să pot face din scrisul meu o hrană din ce În ce mai substanțială pentru toți oamenii muncii”. Alfred MENDELSOHN: „Anul 1949 va determina la mulți compozitori o profundă schimbare de atitudine În creația lor și prin
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de acad. prof. Ștefan Nicolau 12; Imperialiștii americani au Întocmit un „plan al crimei” (Radu Lupan 13). De asemenea, Încă de la Începutul lui martie Scânteia 14 publică materiale informative care explică rostul acestui congres: mândria pentru realizări, mobilizare generală pentru Înfăptuiri și mai mari: „Să privim activitatea din câmpul literelor și artelor. Au apărut lucrări valoroase În spirit realist, tipărite În tiraje de zeci de mii de exemplare, lucrări ce pot fi considerate cărămizi ale construcției socialiste, contribuții de preț la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nivelând și ignorând particularitățile, nuanțele oferite de realitatea concretă. Era o vreme când prea mult răsunau exercițiile retorice, când abstracțiunea amenința să ia locul poeziei. Ori versurile noi, pe care le parcurgem În pragul acestui, Mai mărturisesc, alături de atâtea alte Înfăptuiri cu care este Întâmpinată sărbătoarea, un pas Înainte În câmpul poeziei. Pentru că În ele nu se opun concepte goale, cuvinte foarte generale despre vremea care a trecut și despre cea care se naște, ci se zugrăvește Însuși procesul de creștere
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Această Înfrigurare se desprinde din paginile - foarte multe - Închinate ședinței furtunoase cu care Începe cartea, când trimisul C.C. Iordache, rostind cuvântul partidului, le arată țăranilor muncitori - singura cale. (Ă). Din romanul lui Camilar, participarea țărănimii mijlocașe alături de cea săracă la Înfăptuirea colectivizării, se desprinde ca un adevăr rupt de viață. (Ă). Galeria eroilor pozitivi să se Îmbogățească cu o serie de tipuri reprezentative - Onufrie, Cocoran, Clip stau alături de Mitrea Cocor, Neagu, din Ziua cea mare și Avram Saizu din Nopțile din
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dea o desăvârșită realizare artistică acestui deosebit de bogat material de viață, care i-a stat la Îndemână. În articolul său din Contemporanul, tov. I. Vitner afirma că principala lipsă a romanului lui Camilar este nerealizata prezentare a rolului partidului În Înfăptuirea gospodăriei colective. Observația nu este lipsită de temei. Depinde Însă ce Înțelegem prin prezentarea rolului partidului. Greșim cu totul dacă ne Închipuim, așa cum rezultă din spusele tov. I. Vitner, că scriitorul este obligat să ne prezinte neapărat ședințele organizației de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de partid, gata de sacrificiu pentru cauza țărănimii muncitoare. (Ă). Cocoran este alt erou pozitiv. Țăran sărac având o sapă și un petec de pământ drept unic avut, el participă cu toată ființa lui la toate etapele care duc la Înfăptuirea gospodăriei colective. (Ă)”. Nici alt roman cu aceeași temă, apărut de astă-dată În volum, nu Întrunește sufragiile criticii: „Ion Istrati, autorul romanului Grâu Înfrățit - Începe J. POPPER 44 - recent publicat de EPLA dovedise prin cele două nuvele apărute În 1948
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
importantă. (Ă). Autorul ar fi putut da povestirii sale un emoționant conținut patriotic, așa cum de altfel se petrec lucrurile În realitate: tot mai mulți consideră Învățătura ca sarcina lor de căpetenie, ca mijlocul de a participa, alături de cei mari, la Înfăptuirea unor mărețe visuriă Macarenko vorbind despre metodele de educație observă că «procesul pedagogic nu poate fi dedus nici din psihologie, nici din biologie pe cale de deducție, pe calea unui simplu logism, pe calea logicii formale». (Ă). Problema dezvoltării unei noi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
stă În Îndrăzneala cu care cartea lărgește tematica romanului nostru, pătrunzând În problematica omului nou și reușind adesea cu măiestrie să o Înfățișeze În noile relații de viață ale acestuia. (Ă). Romanul istorisește cum partidul mobilizează și conduce masele la Înfăptuirea măreței construcții din care face o cauză a Întregului popor muncitor. Asistăm la succesiunea episoadelor În care se dă greaua bătălie a organizării șantiereJor. (Ă). Epicul romanului e istorisirea biruirii piedicilor, de la cele mai mari la cele mai mărunte. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
arbitrat de imperativul categoric. În cele trei cazuri amintite, respectarea necondiționată a îndatoririi cetățeanului de a se supune legilor existente, respectiv a persoanei de a nu recurge la violență și de a spune doar adevărul va putea fi exploatată pentru înfăptuirea unor acțiuni condamnabile, și anume prigonirea supușilor, lipsirea individului de dreptul la viață și lăsarea unui om nevinovat, lipsit de apărare, pradă ucigașului 31. În asemenea conflicte dintre îndatoriri verdictul imperativului categoric va fi clar. Iar a urma acest verdict
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
unul din acele lucruri care se obține doar cu prețul unor mari sforțări, Kant admitea că „omul divin” nu va putea fi dat drept pildă „omului natural”2. Filosoful vedea în „natura umană sensibilă” o piedică de netrecut în calea înfăptuirii depline a idealului moral. Adresându-se celor care sperau că o colectivitate umană ar putea deveni vreodată o comunitate etică, Kant scria: „Însă cum ne putem aștepta ca dintr-un lemn atât de strâmb să fie meșterit ceva cu desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
28. Kant privea omul în primul rând ca ființă morală și respecta, cu precădere, năzuința lui spre bine. Indivizii cei mai merituoși din acest punct de vedere ocupau poziția cea mai înaltă în ceea ce privește stima lui, independent de talente și de înfăptuirile lor. Aceasta este o scară de valori care contrastează violent cu cea a unei lumi în care puterea, bogăția, fie și capacitatea creatoare sau inteligența, sunt cele care aduc considerația celorlalți, iar o ființă de o integritate remarcabilă nu atrage
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
scurte observații pot fi socotite revelatoare. În spiritul eticii sale a datoriei, viața unui individ este apreciată drept importantă, nu atât prin satisfacțiile pe care le oferă, cât prin contribuția pe care o poate aduce la binele semenilor. Cu cât înfăptuirile individului sunt mai însemnate - atât din punctul de vedere al contribuției lor la binele celor ce îl înconjoară, cât și a ceea ce oferă ele contemporanilor și generațiilor viitoare -, cu atât va fi mai imperativă obligația ca viața lui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
anii maturității, Kant a trăit cu conștiința clară a însemnătății cercetărilor sale. Eliberat de preocupări practic-gospodărești și de obligațiile unei vieți de familie, el și-a organizat viața cotidiană și relațiile sociale acordând prioritate obligațiilor sale de profesor și îndeosebi înfăptuirii, în spiritul celei mai înalte responsabilități, a proiectelor sale de gânditor. Programul său zilnic inflexibil, preocuparea lui pentru sănătate, care a putut fi resimțită ca excesivă de unii dintre cei apropiați, opțiunile filosofului în alegerea prietenilor și în relațiile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
examenul critic al organului criticii, adică al rațiunii înseși. Este tocmai sarcina pe care și-a asumat-o Kant. În acest sens, s-ar putea aprecia că opera filosofică a lui Kant a însemnat ducerea până la capăt a ideii luminării, înfăptuirea deplină a programului filosofiei luminării. În gândirea lui Kant, filosofia critică și filosofia luminării par să fie de nedespărțit. Secolul criticii este secolul luminării. În ceea ce a numit critica rațiunii, Kant a mers pe o cale nouă, încă neîncercată, cea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
stare latentă, ca dispoziție, la fiecare membru al speciei. Educația intelectuală și exercițiul pot constitui, desigur, un stimulent important în dezvoltarea capacităților oamenilor de a face uz de propria lor rațiune. Ele nu sunt însă câtuși de puțin suficiente pentru înfăptuirea acestui obiectiv. Decisive sunt, până la urmă, hotărârea individului de a-și asuma condiția de ființă liberă, autonomă, curajul său, care îi îngăduie să facă față presiunii și forței de intimidare pe care le exercită opinii larg acceptate, obiceiuri și instituții
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al unei structuri ierarhice și totodată are asigurat dreptul de a critica aceste legi și reglementări, de a face orice fel de propuneri de schimbare și îmbunătățire precum și de a acționa pentru a obține un sprijin cât mai larg pentru înfăptuirea propunerilor proprii sau a altor propuneri pe care le sprijină. Dar, oricât de mare și de legitimă ar fi la un moment dat nemulțumirea unora față de anumite legi, reglementări instituționale sau dispoziții pe care trebuie să le execute în calitate de persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]