2,826 matches
-
lăsa sufletul să respire. La rândul său, Hideyoshi reducea problemele vieții și ale morții la acest unic concept: detașarea. Stătuse culcat doar puțin timp. Dormise o oră? Hideyoshi se ridică și coborî scara, la toaletă. Imediat, un om de gardă îngenunche pe veranda podită, ridicând un felinar de hârtie. Foarte curând, când ieși de la toaletă, găsi un alt om ținând un mic căuș cu apă pe care, apropiindu-se, i-o turnă peste mâini. În timp ce-și ștergea mâinile, Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în apropierea intersecției drumurilor de Ise și Mino. Trecu pe la colțul magaziei și porni către răspântie. În acel moment, Kumohachi, care tocmai primise chemarea lui Hideyoshi, îl ajunse, în fugă, din urmă. Aici sunt, la ordinele dumneavoastră! îl ocoli el, îngenunchind în fața lui. Kumohachi era un războinic bătrân de șaptezeci și cinci de ani, dar nu putea fi ușor înfrânt nici chiar de oameni mai tineri, iar Hideyoshi observă că venise echipat deja cu armura. — Ei, nu e o problemă în care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
drum. Aici sunt! Încoace! Asano Yahei stătuse la baza treptelor de piatră, dând instrucțiuni unui grup de oameni. Când auzi glasul lui Hideyoshi, termină repede și alergă spre el. — Sunteți gata? îl întrebă nerăbdător Hideyoshi, abia lăsându-i timp să îngenuncheze. Dacă sunteți pregătiți cu toții, porniți. — Da, stăpâne, suntem gata. Luând în grija lui stindardul cu tigve aurite al comandantului, care stătuse rezemat într-un colț al porții, îl duse în mijlocul rândurilor și încălecă rapid, pentru a se alătura trupelor. Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și-i dădu preotului căpăstrul. Muntele Yukiichi era locul taberei lui Sakuma Genba și a fratelui său mai mic, Yasumasa. Omul îmbrăcat în preot era Mizuno Shinroku, un vasal al lui Yasumasa. I se încredințase un mesaj secret, iar acum îngenunchea în fața stăpânului său, în cartierul general. — Cum a mers? Vești bune sau proaste? întrebă, nerăbdător, Yasumasa. — Totul s-a aranjat, replică Shinroku. — Te-ai putut întâlni cu el? A ieșit totul bine? Inamicul are deja iscoade foarte vigilente, dar l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cerul albastru, de parcă altă grijă n-ar mai fi avut. Era a douăsprezecea zi din Luna a Patra. Vara sosise deja, iar cetățile din câmpie se făcea simțită căldura. În munți, însă, primăvara era în toi. Yasumasa se apropie și îngenunche pe iarbă. — Ei, frate? Genba îl privi cu coada ochiului, dar continuă să-și repeadă bărbia în fața oglinzii până când termină, în sfârșit, cu bărbieritul. Numai după ce briciul fu pus la loc și își clăti fața cu apa din lighean, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neașteptate, avea ochii măriți din cauza surprizei și încă roșii de nesomn. Chiar înainte de a trage un pui de somn, turnase pe gât o bună măsură de sake. O ceașcă de sake mare și roșie zăcea goală lângă scaunul lui. Matsumura îngenunche într-un colț al cortului, apoi raportă ceea ce văzuseră. — Pe Muntele Iwasaki nu mai e nici un soldat inamic. Ne-am gândit că exista riscul să-și ascundă steagurile și plănuiau să ne pândească, așa că ne-am uitat peste tot, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Katsuie. — Vă rog, stăpâne! Permiteți-mi să iau eu stindardul dumneavoastră de comandant. A-i cere stăpânului permisiunea de a purta stindardul de comandant însemna că se oferea să-i țină locul. Shosuke nu mai spuse nimic, ci rămase îngenuncheat în fața lui Katsuie. Nu manifesta nici o pregătire deosebită pentru moarte, disperare sau ferocitate; arăta ca de obicei, când apărea înaintea lui Katsuie în calitatea sa de căpitan al pajilor. — Cum? Vrei să-ți dau stindardul de comandant? Călare pe cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bucătărie și strigând ca și cum ar fi făcut parte din familia stăpânului: — Hei! Doamna Maeda e aici? Unde-i? Nimeni nu știa unde era. Toți păreau nedumeriți dar, la vederea bastonului auriu de comandă și a săbiei oficiale, se grăbiră să îngenuncheze, cu plecăciuni. Trebuia să fie un general de mare rang, dar nimeni nu-l mai văzuse prin clanul Maeda. — Ei, Doamnă Maeda, unde ești? Eu sunt, Hideyoshi. Haide, arată-te la față! Soția lui Inuchiyo tocmai pregătea de mâncare împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Asasinul îl ținea pe Nagato de beregată dar, prinzând un moment prielnic, îl împinse în lături. În aceeași clipă și fără a-l aștepta pe Nobuo să lovească, îl înjunghie pe Nagato cu sabia sa scurtă. Un grup de samurai, îngenunchind la ușa camerei, anunțară că-i uciseseră și pe ceilalți doi vasali. Nobuo dădu din cap, aprobator. Apoi, însă, oftă adânc. Indiferent ce crime comiseseră, faptul de a fi executat trei vasali superiori, care ani de zile îi fuseseră alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe verandă. Vedea prin poarta din față a castelului silueta măruntă a lui Sakichi urcând, în grabă, panta dinspre oraș și, fără a întoarce capul spre pașii care răsunau în spatele lui, strigă să i se dea drumul. Sakichi intră și îngenunche în fața lui Hideyoshi. După ce ascultă raportul lui Sakichi despre situația de la Castelul Osaka, Hideyoshi întrebă: — Și Chacha? Chacha și surorile ei sunt bine și ele? Un moment, pe chipul lui Sakichi apăru o expresie care părea să spună că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ani, era general comandant și, firesc lucru, avea chef de luptă. — Cine fuge în direcția aia? — Hotomi. Ce caută aici Hotomi? Hidetsugu își îngustă ochii, încercând să vadă mai bine. Comandantul corpului de lăncieri, Hotomi, se apropie de el și îngenunche. Abia mai respira. — Stăpâne Hidetsugu, avem o urgență. — Zău? — Vă rog, urcați puțin mai sus spre culmea dealului. Hotomi arătă către un nor de praf: — Priviți acolo. E încă departe, dar iese de la adăpostul acelor munți, spre câmpie. — Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încetinim atacul - fie și doar puțin - prin moartea noastră. Cu gândul ăsta să acționezi, Tadatsugu. — Bine. Înțeleg. Kazumasa și Honda întoarseră capetele cailor în altă parte. — Împărțiți-vă trăgătorii în trei grupe. În timp ce se grăbesc pe drum, fiecare grup poate îngenunchea și trage alternativ spre dușmanul de pe malul opus. Pe celălalt mal, inamicul se deplasa cu repeziciune, părând aproape să țină pasul cu curentul iute al râului. Oamenii lui Honda trebuiau să facă totul în același ritm, dar de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi fost o întâlnire neașteptată și complet întâmplătoare. Nobuo rămase uluit, în timp ce vasalii din jurul lui, care arătau atât de impunători cu lăncile și armurile lor, se uitau cu gura căscată de uimire. Dar acesta nu fu singurul lor șoc. Hideyoshi îngenunche la picioarele lui Nobuo, prosternându-se la pământ, astfel că aproape atingea cu fața sandalele de paie ale celuilalt. Apoi, luându-l pe năucitul Nobuo de mână, spuse: — Stăpâne, n-a fost o zi în anul acesta în care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o vizită de sărbători lui Hideyoshi, ceea ce ar fi fost mai prejos de demnitatea sa. Sau, cel puțin, așa judeca el. Nimic nu era mai ușor decât să satisfacă înfumurarea lui Nobuo. Folosind aceeași curtoazie pe care o arătase când îngenunchease în fața lui Nobuo la Yadagawara, Hideyoshi arată o deplină sinceritate în urarea sa de bun venit. Ceea ce spusese Hideyoshi la Yadagawara nu era o minciună, cugeta Nobuo. Când răzbăteau la suprafață zvonuri despre Ieyasu, Nobuo îi critica firea calculată, crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu nici un chip nu va intra în ea!" 16. Apoi i-a luat în brațe, și i-a binecuvîntat, punîndu-Și mîinile peste ei. 17. Tocmai cînd era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui, și L-a întrebat: "Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?" 18. "Pentru ce Mă numești bun?" i-a zis Isus. Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu. 19. Cunoști poruncile: "Să nu preacurvești; să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
haină de purpură, au împletit o cunună de spini, și I-au pus-o pe cap. 18. Apoi au început să-I ureze, și să zică: "Plecăciune, Împăratul Iudeilor!" 19. Și-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau și I se închinau. 20. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. 21. Au silit să ducă crucea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
afară din cetate, și l-au ucis cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tînăr, numit Saul. 59. și aruncau cu pietre în ștefan, care se ruga și zicea: "Doamne Isuse, primește duhul meu!" 60. Apoi a îngenuncheat, și a strigat cu glas tare: "Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!" și după aceste vorbe, a adormit. $8 1. Saul se învoise la uciderea lui ștefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plîngînd, și i-au arătat hainele și cămășile, pe care le făcea Dorca pe cînd era cu ele. 40. Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, și s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup și a zis: "Tabita, scoală-te!" Ea a deschis ochii și, cînd a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. 41. El i-a dat mîna, și a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
și v-am arătat că, lucrînd astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi, și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuși a zis: "Este mai ferice să dai decît să primești." 36. După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat, și s-a rugat împreună cu ei toți, 37. și au izbucnit cu toții în lacrimi, au căzut pe grumazul lui Pavel, și l-au sărutat. 38. Căci erau întristați mai ales de vorba, pe care le-o spusese el, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. 5. Dar cînd s-au împlinit zilele, am plecat, și ne-am văzut de drum; și ne-au petrecut toți cu nevestele și copiii, pînă afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal, și ne-am rugat. 6. Apoi, ne-am luat ziua bună unii de la alții și noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă. 7. După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
în pușcării și în Gulagul românesc de la Canal și din alte locuri. Anticomunismul lui Păcală e sugerat de autorul volumului de față, care a simțit matrapazlâcurile politice ale unor turnători știuți sau aflați în umbră - singura lor posibilitate de a îngenunchea adevăratele valori umane ce nu s-au plecat în orânduirea defunctă în 1989. Și acum, unele îndemnuri civice din partea autorului: „Cinstiți toate legile, dar închinați-vă numai la ale noastre, că-s din bătrâni și nu-s ca altele semănătoare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
admirat pentru fructele și frumusețea mea ca individ vegetal, crezi că ar fi viață pentru mine în această situație? - Din dragostea ce-ți port, am dorit să te mai păstrez în viață, îi spun eu. - Dar la umilința mea de îngenuncheat, de înfrânt, te-ai gândit? N-aș vrea să fiu compătimit. Nu vreau să mor încă o dată de rușine și tocmai de aceea, rogu-te, curmă-mi suferința și renunță la mine!!... În fața acestui argument am cedat și am chemat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
limba, cum limpăiește cîinele, să-i desparți de toți cei ce vor bea apă din genunchi." 6. Cei ce au limpăit apă, ducînd-o la gură cu mîna, au fost în număr de trei sute de oameni; și tot poporul celălalt a îngenuncheat să bea. 7. Și Domnul a zis lui Ghedeon: "Cu cei trei sute de oameni care au limpăit, vă voi mîntui, și voi da pe Madian în mîinile tale. Toți ceilalți din popor să se ducă fiecare acasă." 8. Au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
de mai sus, împăratul Dariu a scris porunca și oprirea. 10. Cînd a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte. 11. Atunci, oamenii aceștia au dat năvală în casă, și au găsit pe Daniel rugîndu-se și chemînd pe Dumnezeul lui. 12. Apoi s-au înfățișat înaintea împăratului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
încearcă să-i supună, m-am gândit cu interes. Câtă cruzime! Trebuia să recunosc c-o subestimasem pe Josephine. Nu semăna deloc cu Mickey Rooney, ci mai curând cu Dennis Hopper. Deși pe mine n-avea nici o șansă să mă îngenuncheze. N-aveam de gând să reacționez orice mi-ar fi spus, ci să rămân calmă. Oricum, pe mine nu mă avea cu nimic la mână. Nu băusem două sticle de coniac pe zi și nici nu vândusem vitele fără știrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]