4,243 matches
-
a întâlnirii vieții cu nemișcarea o răsfrânge un personaj, Vicie, neguțătoare de aur și nestemate. Din bocceaua ei, destăinuită cu gesturi încetinite, după anume reguli și dichisuri, ies la iveală neprețuite veșminte de mireasă pentu Umurli. Găteli, sulimanuri, măști, figurație înghețată, magie bine strunită compun un joc artist în care înscenarea nunții intensifică tristețea. E o ceremonie bizară a vieții fără de viață. Scriitorul știe să folosească mijloace adecvate, care îi susțin viziunea asupra acestei lumi hieratice: perifraza imaginativă, traseul sinuos, reveria
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
literare n-a fost deloc mai presus. Fie că i se imputau unele greșeli imaginare (în Almanahul de la Cluj se considera o greșală că autorul n-a prezentat și gospodăriile de stat etc.), fie că se discută pe un ton înghețat, judecătoresc, expediind în grabă chestiuni la care autorul și cititorii aveau dreptul și doreau să capete răspuns (cronica din Contemporanul despre Ogoare noi) aceste cronici n-au fost în cea mai mare parte în măsură să-l ajute pe scriitor
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și aceea de a-l vedea pe omul zâmbitor pe care soarele îl aducea înapoi acasă, sau poate că tocmai întoarcerea tatălui cufunda soarele printre ramurile pădurii, dând razelor o culoare arămie. Mâinile mamei miroseau a rufe spălate în apa înghețată a torentului, iar mirosul lor înmiresma primele ceasuri ale dimineților, amestecându-se cu aroma aerului tare ce cobora dinspre munți. Și fluxul acesta plăcut mirositor era inseparabil de scurta mângâiere a degetelor mamei, ce rătăceau prin părul copilului, trezindu-l
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
clipă, apoi încremeni, speriat de o senzație cu totul nouă: mâna femeii tremura. Tăcut acum, privea lumea spărgându-se în obiecte pe care le putea numi și care, numite, îl făceau să-l doară ochii. Luna, un fel de soare înghețat. Puntea, care nu mai aducea nici un secret de fericire. Mirosul apei, care nu mai amintea de răcoarea mâinilor materne. Dar mai cu seamă femeia așezată în întuneric, cu chipul neliniștit, încordat înspre o amenințare. Își aduse aminte că toată plimbarea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
noaptea, când m-am sculat ca să veghez în locul tău și să te las să dormi, mi-ai spus că nu ți-era somn. Ai început să-mi vorbești despre o zi de iarnă, despre o casă de pe malul unui lac înghețat. În casa aceea era o pendulă cu greutăți, al cărei lanț fusese înnodat la mijloc de cine știe ce amator de glume proaste. Nodul ăsta o silea pe mama ta să miște adesea greutățile, să aibă grijă ca nodul să nu blocheze
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din piele, în carcasa unui blindat explodat. Frumusețea unui copil care, la câțiva metri de lupte și la kilometri de nebunia lor, construia o mică piramidă din cartușele calde încă. Strângând pleoapele, mă înapoiam în casa de pe malul unui lac înghețat, în somnul acelei case de care îmi vorbisei câteodată... Mi se întâmpla tot mai des să-mi mărturisesc mie însumi că esențialul se ascundea în acele frânturi de trecut. Într-o zi, răspunzând la telefon, mi s-a părut că
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
apuca securea, îl va lovi cu ea pe Batum, apoi pe inspector. Carasin, cel mai netrebnic, va încerca s-o ia la sănătoasa. Krasnâi, incapabil să acționeze, va începe să urle... I se părea că are capul înfășurat în sticlă înghețată și lichidă. Cu o precizie halucinantă, vedea luciul unei brazde de pământ întoarse, scarabeul negru care alerga, se cățăra pe cizma lui... Într-o scurtă rafală de vânt, auzi cuvintele, neclare încă, ale oamenilor care veneau către el. Se uită
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aceea geroasă: când se întoarse acasă, Nikolai o văzu pe Anna lângă fereastră, împingând cu o mână leagănul celui de-al doilea copil al lor, iar în cealaltă ținând o carte. Se apropie, se așeză lângă ea, amorțit de vântul înghețat, aruncă o privire asupra paginilor. Era o carte străină, Anna se uita doar la poze, bărbați și femei în haine largi, după moda veche, orașe necunoscute. Încă mai puteau fi găsite în casele din sat volumele acelea risipite din biblioteca
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
izbiturile pe care le suportau stâlpii. Dacă ar fi fost în stare să-i strige, i-ar fi împiedicat să se ducă până la capătul podului. Dar nu putuse decât să grăbească pasul, apoi să alerge, să coboare în goană panta înghețată a malului. Precum mărgelele unui șirag rupt, copiii alunecaseră într-o spărtură de apă neagră. Salvarea aceea ar fi trebuit să fie zgomotoasă, să atragă multă lume... Pe malul pustiu și însorit răsunaseră doar câteva gemete și trosnetul gheții sfărâmate
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
german recuperat în luptă. Aveau de acum și ei același zâmbet ca nemții. Și nu mai fugeau din fața tancurilor, ci se aruncau într-o tranșee, făcând pe morții, se ridicau, aruncau grenade. Când se trezeau, dezlipindu-și pulpanele mantalelor de pământul înghețat, întorceau obrazul spre răsăritul luminii, în speranța ivirii soarelui. Moscova, tot mai apropiată, se afla undeva în vălul acela de frig, o ghiceau aidoma unui ghem de vene golașe, care palpitau sub vântul câmpiei înghețate. I se întâmpla să-și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dezlipindu-și pulpanele mantalelor de pământul înghețat, întorceau obrazul spre răsăritul luminii, în speranța ivirii soarelui. Moscova, tot mai apropiată, se afla undeva în vălul acela de frig, o ghiceau aidoma unui ghem de vene golașe, care palpitau sub vântul câmpiei înghețate. I se întâmpla să-și spună că văzuse tot ce se putea vedea în legătură cu moartea, că nici un corp strivit, sfârtecat, făcut bucăți nu-l mai putea surprinde prin fantezia mutilărilor. Cu toate astea, moartea rămânea uimitoare. Ca în dimineața aceea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fusese cât pe ce să fie crezut mort și părăsit pe câmpul unde nu mai era nici un om viu. O infirmieră, mai degrabă ca să fie cu sufletul împăcat, se apropiase de cadavrul al cărui cap era prins într-o băltoacă înghețată, se ghemuise lângă el, apropiase o oglinjoară de buzele soldatului. Transparența sticlei se aburise ușor... Întorcându-se pe front la sfârșitul iernii l942, băgă de seamă că în timpul absenței lui lumea se schimbase. De acum înainte, dimineața, când își reluau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Totul părea atât de necesar și de absurd, în grupul acela care se îndrepta agale spre ușa deschisă a restaurantului. Totul avea un sens, și degetele bătrâne care se crispau pe pielea neagră, și brațele tinere care tremurau sub picăturile înghețate. Și nimic nu mai era straniu. Am crezut o clipă, într-o străfulgerare a unui gând smintit, că e cu putință să mă aflu printre ei, să-mi mărturisesc foarte simplu durerea... Un bărbat s-a desprins din mulțime, având
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lumină, iar tăișul durerii, gheață. Frigul unei înnoptări iarna, frigul zăpezii care-mi îngheța încet fruntea. Revedeam casa din lemn, despre care mi-ai vorbit adesea, cu intrarea ei scundă, de unde se putea vedea, dincolo de crengile de brad, malul lacului înghețat... La trezire, am simțit multă vreme prospețimea acelei zile povestite, albă și liniștită. În avion, punând cap la cap în minte tot ce știam despre Vinner, jucând iarăși, ca pe niște combinații de șah, toate reacțiile posibile, mă pomeneam la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o lumina vâlvătaia incendiilor de pe străzile vecine. Tu, cu ochii închiși, lungită alături de mine într-o noapte de la sfârșitul luptelor, povestindu-mi o zi de iarnă, pădurea amuțită sub nămeți, o casă pe care o descopereai după ce traversai un lac înghețat. Tu... Mă ridicasem, observând că nisipul începea să se coloreze de la prima licărire a zorilor. Noaptea, mereu negativul ăsta care mă adăpostea, avea să evolueze spre gama de nuanțe azurii și însorite ale unei zile balneare, avea să se umple
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pentru mine o durere intensă și o bucurie. O să mergi spre mine, lăsându-mă, la fiecare pas, să te recunosc. Apropiindu-te, o să-mi arăți în podul palmei o mână de bobițe, cele din urmă, găsite sub zăpadă. Amare și înghețate. Treptele acoperite cu gheață ale scării de lemn vor scoate un scârțâit așa cum n-am mai auzit de o veșnicie. În casă, am să scot lanțul ceasului cu greutăți, ca să-i desfac nodul. Dar nu vom mai avea nevoie de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
devenit „mari” datorită unei oportunități de difuziune, de transmitere, a unei șanse de vizibilitate ivită în istoria lumii. Cybercultura arată că există un alt mod de instaurare a umanității, nu una ce se totalizează pe linia sensului, în înțelesuri închise, înghețate, ci pe linia unei evidente pluralizări, infinite ieșiri la iveală, relevări, mărturisiri. Cyberspațiul este un nou loc virtual unde umanitatea se întâlnește cu ea însăși, tocmai prin acest mare hipertext care este cultura mondială, cultura planetară, culturile Planetei (Levy, 2005
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
1983), ele se restrâng la dimensiunea, directețea și dramatismul unui crochiu expresionist sau a unui haiku, fără a pierde, însă, ritualitatea rostirii: „Spală-mă de cuvintele toate,/ce mai rămâne/e pasul în moarte!” (Arhetipală) sau: „Ciori/pe un stârv înghețat;/ materia/oarbă de singurătate/hulpav devorându-se” (Ciori). În întregul ei, poezia lui B. se vădește drept „poezie a ființei și a rostirii” (Eugen Simion), proiectând cosmic derizoriul ființei umane, drama existențială. Ea devine tot mai mult lamentație solemnă și
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
strigă că are o fată măritată la Bacău cu regele Mihai. Moșneagul lămuri celor de față că există patru globuri. - Unul este, moșule, strigă îndrăzneț un flăcău, și pe ala ședem noi. Bătrânul ricană : Unul știi tu, dar dincolo de apa înghețată mai sunt și altele. Pe acelea numai eu le-am cucerit. De toate, sunt patru : noi, cel dintâi, al doilea soarele, al treilea luna ș-al patrulea hiică-mea Catinca. în războiul cel dintâi, mondial, eu am capturat, singur, douăsprezece divizii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
întrebă băiatul. -Trăiește-ți viața, dragul meu, eu am avut ocazia, sunt bătrân, anii au trecut pe lângă mine ca un cântec, au rămas numai versurile. A doua zi dimineața un bătrân a fost găsit mort. Unii au spus că a murit înghețat. Nu avea lemne pentru foc. Casa lui rece era plină de cărți. Dar nu a îndrăznit să ardă niciuna. Ele erau moștenirea lui, singura dovadă că a fost în viață, singurii martori au fost cuvintele. Copilul, cu un rucsac mai
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
-Alții se gândesc să schimbe compoziția aerului și cu ajutorul unor bombe special construite, dar aceste măsuri pot fi periculoase. -Știi ce nu ți-am spus? Dacă se topește gheața de la Polul Nord, gazele ce se eliberează din corpurile căzute moarte, dar înghețate,vor acționa ca niște bombe! -Alții sugerează propulsarea a miilor de oglinzi în atmosferă care să fie monitorizate ulterior de computere, scopul fiind devierea acțiunii soarelui și proiectarea ei spre alte destinații decât pământul. -Cunosc oameni de știință care proiectează
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
deasupra lacului.) Bunicul meu știe foarte bine că Zizmo n-a venit În Grosse Pointe ca să admire casele luxoase. Așteaptă nerăbdător să vadă ce pune la cale Zizmo. Nu departe de Rose Terrace apare o deschidere către lac: negru, gol, Înghețat bocnă. Lângă mal gheața se adunase În bucăți mai mari. Zizmo urmează malul până când ajunge la o deschizătură În drum, de unde se lansează la apă bărcile vara. Cotește Într-acolo și se oprește. ― Trecem pe gheață? Întreabă bunicul meu. ― Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Canada În clipa asta. ― Ești sigur că o să țină? Ca răspuns la Întrebarea bunicului meu, Zizmo deschide ușa din dreptul lui, ca să poată ieși mai ușor. Lefty face la fel. Roțile din față ale Packardului intră pe gheață. Întregul lac Înghețat pare să se miște. Apoi se aude un scrâșnet, ca atunci când niște dinți sparg cuburi de gheață. După câteva secunde zgomotul se oprește. Coboară și roțile din spate. Gheața se liniștește. Bunicul meu, care nu s-a mai rugat de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
navigabil, la distanță egală de cele două maluri. Cerul Îi acoperă ca o cupolă neagră, imensă, găurită de focuri celeste. Deja nu mai țin minte pe unde-au venit, câte cotituri au făcut, care sunt locurile cu gheață subțire. Terenul Înghețat e mâzgălit cu dâre de cauciucuri care duc În toate direcțiile posibile. Trec pe lângă schelete de rable cu boturile căzute prin gheață, cu uși ciuruite de gloanțe. Ici-colo se văd osii, capace de roți, câteva cauciucuri. În bezna cu zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trezit. Oricum trebuia să mă duc la spital mâine dimineață. Mă lasă să iau bebelușul acasă. Dar Desdemona n-o ascultă. Își deschide valijoara pregătită din vreme, pipăind printre cămașa de noapte și papuci, În căutarea mătăniilor. Chihlimbarii ca mierea Înghețată, crăpate de căldură, ele au ajutat-o să treacă prin masacre, un marș de refugiați și un oraș În flăcări, așa că le Înșiră În timp ce taxiul hurducăie pe străzile Întunecate, Încercând să fie mai rapid decât contracțiile ei... ...iar Zizmo străbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]